Poezii despre coșmaruri și lumină, pagina 2
Harta rătăcirii
Aș vrea să-ți desenez acum
Harta rătăcirii mele.
În nord e un ocean 100% bio
Plin de pescari fără permis,
Ei prind mereu peștele cel mare
Chiar dacă este interzis.
La est lumina nu te arde,
Soarele meu e știrb.
Zilele merg la coafor
Dacă nu plouă...
La sud deșertul te topește
Și dacă vrea te și îngheață.
Toți papagalii spun: iubește!
Un beduin spune: învață!
La vest e drumul către vise,
Poate coșmaruri, uneori.
Noaptea nu crede în psihologi,
Cea mai bună perină ești tu!
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rozariu de gânduri
nu-mi pasă de iarnă mă las dusă de val
pe țărmul dragostei plin cu albatrosi
mă pregătesc de-o viață pentru carnaval
cu masca pictată de mândri chiparoși.
nu-mi pasă dacă gerul emoții îngheață
soarele sfânt e stăpân pe gândurile mele
cu zori pe pleoape dis de dimineață
mă antrenez cu versuri petale de zorele.
rozariu de gânduri așez la icoană
să am ziua ușoară ca pana de cuc
lumina divină intră pe sub geană
să deschidă drumul pe care mă duc.
maschez insomnia cu fard argintiu
expediind coșmarul departe-n pustiu
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iluzia spartă
în iluzia spartă
se descompun castelele toate,
coșmaruri semețe urcă în spațiu,
trec strada camioane grele cu saci plini de visuri
legați la gură, scăldați în abisuri.
o cârpă udă șterge ecouri rămase-n oglindă,
spală pânza goală în febră uitată
și spală și luna desculță, sărată.
albastrul coboară agale
pe secundele lungi fără capăt
și pe tăcerea întinsă ce doare.
lumina se-ntoarce din iarbă,
pe tălpi se depune cocleală de biserică laică.
în iluzia spartă e o pată negrie,
subțire, zvârlită pe albul hârtiei.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșmar
E noapte, mi-e frică și gem îndelung,
iar inima pieptu-mi apasă,
în visul în care sunt gata s-ajung
în lumea de nimeni aleasă.
E lumea în care cei mici sunt jertfiți,
e lumea în lacrimi scăldată,
e lumea cea rea, cu eroi biciuiți,
e lumea de umbre călcată.
Nu pot să mă apăr, sunt singur în vis,
nu pot nici să fug să-mi scap viața,
aș vrea, dinspre cer, să coboare-n abis
lumina, să spulbere ceața.
În lumea de monștri, de lacrimi și chin,
coboară, pe-o rază de soare
un sunet de harpă, trimis de destin,
iar lumea lui Goya dispare.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce trist!
Ce trist să-l vezi în lumea ta,
Să-ți zâmbească,
Să te primească așa cum ești,
Să-ți fie alături la bine și la rău,
Să te înțeleagă,
Să te ajute,
Să-ți arate lumea lui,
Să te primească în ea ca pe o regină,
Apoi să plece.
Ce trist când viața ta are lumină,
Când lumea ta și a lui se contopesc,
Totul este zâmbet și căldură,
Toate frumos se împletesc
Și dintr-o dată totul se destramă,
Lumea din basm devine coșmar
Și sufletul plin de iubire
Se îneacă în amar
Căci într-o zi el pleacă.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Ion (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fiecare noapte
În fiecare noapte
strângeam în pumn somnul
ca pe-un ambalaj de ciocolată ieftină,
și gustam din bezna împachetată cu atenție
în vocile rupte din alte coșmaruri.
Țânțarii îmi țineau companie
și mă antrenau în discuții filosofice.
Un păianjen, frate de cruce, mă păzea
cu stoicism de trecut.
Parcă timpul s-a născut din cei patru pereți
și le seamănă întru totul.
Pereții au înghițit toate ceasurile...
și toate becurile
pe care le-aș fi putut aprinde.
Un singur prizonier
în mai multe dimensiuni:
în mine, în dormitor,
pe Pământ, în Univers.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa din revista "Conta", nr. 3
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflecții în lumină
trăiesc transcendența tristeții din umbră
voalează suferința căderii în moarte
elanul comprimat rupe tăcerea sumbră
sunt consecventă visului în lume să mă poarte.
reflexii albastre ca arcurile se întind
peste noiane de gânduri ardente, febrile
atmosfera de cenaclu o port iar în gând
poeme din suflet se măsoară în zile.
m-au trezit lumini m-au mângâiat pe tâmple
și au estompat coșmarul nopții mele
aștept în viața mea minuni să se întâmple
cu fiecare gând ca să ajung la stele.
răsună în suflet cor de lumini multiple
prin valuri de simțire mă scufund la ele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețea
Curgând în marea nesfârșită
De lacrimi reci, otrăvitoare
A ta ființă se scufundă,
În rugina-i muritoare.
Mergând tăcut printre mulțimi
Ce dispar cu totul în pustiu,
Doar tu, căzut în solitudini,
Rămâi cu-al tau suflet, încă viu.
Uitat în lanțurile grele
Ce-n haosul frenetic te cuprind,
Înnăbușit iar, intre gratiile
Neînțelesului din gânduri, suferind.
Adormit de cantecul uitării,
Crezi-n zadar, ca-l tau coșmar
De zori, în tărâmul visării
Fi-va alungat, cu-al tau amar.
[...] Citește tot
poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adânca privire
Sunt plin de tine dacă pleci de-acasă,
Cu tine veșnic m-aș împovăra,
Când, noapte-zi, pereții mă apasă
Eu, sub sprâncene port privirea ta.
Absența ta ca ștreangul sub bărbie
Mă strânge, dacă tu te-ndepărtezi,
Iar mâna stângă parcă-mi e pustie
Trăgându-mi inima către zăpezi.
O umbră sunt, atunci când tu n-ai umbră,
Încuviințează umbrei care sunt
Să nu se teamă când cu tine umblă
Oriunde pui piciorul pe pământ.
La paginile scrise înainte
De ceilalți orbi care-au putut vedea
Adaug că iubirea reaprinde
Și ochii tăi, aici, în fruntea mea.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prietenie
am pornit pe drumuri diferite
coșmarurile au rămas în urmă
nopțile nedormite
cu zorile uitându-se pe ferestrele suferinței
s-au diluat treptat într-o zonă mai luminoasă
nu am uitat universurile prin care am trecut
pașii analizelor livrești
în jurul unor subiecte inepuizabile
nici legăturile sufletești aproape indestructibile
sau lacrimile care curgeau din sufletele noastre
pe țărmul mărilor neîmplinirii
lângă visurile care tot timpul
ni se păreau prea îndepărtate...
au rămas însă amintirile și gândurile
care s-au transformat în nostalgii
într-un sentiment profund și luminos
ireal și fascinant pe care nimeni
nu ni-l poate lua
[...] Citește tot
poezie de Liliana Ghiță Boian din Arome dintr-o lume uitată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre coșmaruri și lumină, adresa este: