Poezii despre comerț exterior și viață, pagina 2
Vând țară
Atâtea lacrimi pe hârtie, atâta țipăt cenzurat,
ne poezim prin poezie, prin versuri false am lătrat
ba despre tine, Românie, ba despre noi, poeți de soi.
Ce poți să-mi dai acum, tu, mie, când ești în lada de gunoi?
Atâta zbucium și prostie, atâta vaiet ne-ntrerupt,
de zici că-ntreaga Românie e doar amestecul corupt
din care toți se-nfruptă bine să aibă ce lăsa, de vor,
copiilor ce vor petrece o zi pe an în țara lor.
Atâtea vile cu piscină, atâta hrană la gunoi,
de suntem țara cea divină unde trecutul e strigoi,
ne pasă mult de-orfelinate, dar de fațadă, nu real
ne-am implicat cu toți în toate, dar nu în faptă, doar verbal.
Ne acontăm vacanțe scumpe, avem la poartă trei mașini,
ipocrizia-n noi erupe când ne dăm mari printre străini,
ne înjurăm direct în față că suntem neam de șarlatani,
filozofăm concis de viață. însă privim doar către bani.
[...] Citește tot
poezie de Adina Velcea (7 octombrie 2018)
Adăugat de Adina V
Comentează! | Votează! | Copiază!
De nervi îmi tund zulufii
îmi vine să mă las cheală să fiu soră cu viața mea
de o săptămână am pus câterva kilograme de poezie pe mine
ocolesc oglinda și televizorul unde se vehiculează același motiv de izolare
m-am izolat toată viața de proști pentru mine nu este o noutate
doar că uneori mi se face foame
și mă tem fiindcă
mi se face foame de oameni
și nu pot mușca din ei vizibil pentru că tot sângele nefericit s-ar scurge
undeva în zona de risc a propriei sorți
am îngropat câteva duminici cu sfinți cu tot
și mă uit la mine cât de nepăsătoare
cu masca asta a unei coroane de spini care secătuiește programat pofta de viață
mă simt ca o bandă de izolat minți
cu lipici din plin să nu mai scapi de mine atoatebinefăcătoarea de psihoză
când îți spun te iubesc de trei ori făcând semnul crucii
și mai stai naibii acolo unde ești nu ieși să mă vezi
ce importă nevoile mele sentimentale
voiam doar să subliniez că am început să cunosc distanțele
fără niciun etalon
a ba mint am o inimă care bate ciudat de repede de la o vreme
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul pe nimic
Plouă mereu, viața-i plumburie,
Totu-i neclar în a noastă minte,
Vrem curat și viață azurie,
Zile însorite în așezăminte...
Pașii ne poartă pe cărări închise
Către zenituri pierdute, ancestrale,
Dispărând vremelnic în abise,
În locuri pierdute, spații abisale...
Suntem generații fără misiune,
Zeloși, numai pentru veșnica foame
Dând la coș a noastră-nțelepciune,
Acceptând importul cu reguli infame..
Ne vindem inteligența, la preț derizoriu,
Invenții importante le înstrăinăm,
Succesul nostru este iluzoriu
Am vândut totul... acum suspinăm!
[...] Citește tot
poezie de Marilena Dumitrescu (aprilie 2016)
Adăugat de Marilena Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba Română
Limba română sunt eu!
Am fost zămislit de părinți
În limba română.
Fiecare celulă a ființei mele
Pământene,
E plămădită în grai românesc.
Până am ieșit la lumină,
Am început a-l șopti,
Odată cu prima picătură de sânge
Pornită să ducă viața și limba
În celelalte alcătuiri
De le zicem celule sau inimă.
Apoi... am gângurit primii pași,
Laptele ce l-am supt
Și brațele de gâtul mamei
Au fost în limba română.
Limba română nu se învață.
[...] Citește tot
poezie de Virgil Răzeșu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Eu voi poezi pe frunze și pe florile de tei...
Cum să te resping durere, când îmi calci pe primăvară și îmi siluiești nimicul ce mi-am mai rămas în cord?
Și mă exilezi draconic și mă dai pe ușă-afară, în galop să-mi număr pașii spre furtunile din nord...
N-am gustat din iarba verde, florile-au rămas în urmă, doar pe glezne port un mugur de sărut abandonat;
Îl ascund în poezie, într-un vers atins de toamnă, când eram cu muza-n goană, printre stele, la furat...
Și va înflori pe pulpă și pe sâni și pe spinare, fără apă, fără soare, doar cu sângele ce-l port
Îmbibat în rime-albastre și în viruși de iubire dintr-o moștenire-astrală, nu din muze de import...
Poți să mă mai dori o viață și-ncă una, fără milă, nu-ți voi ostoi dorința de-a mă-ngenunchea când vrei,
Cât vor străluci în noapte toate novele și luna, eu voi poezi pe frunze și pe florile de tei...
Că am verdele în vene și un mov regal mă-mbracă în peregrinări ostile, cu blesteme diavolești
Și nu vei putea vreodată să m-alungi și să mă-ntuneci, că sunt înger de lumină din pagodele cerești...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
actualul se vinde compulsiv la publicitate,
la televizor se promite inutil
pestă națională amestecată cu căderi de eclipse
speciei de homo virtualis
pentru care
consumul de viață este importat din zona 4G.
pruncii se nasc din uter de facebook,
predestinarea e programată
de like-uri
sau de tone de poze hormonale pe cont,
decesul survine din sevrajul
provocat de o pană de net.
eu nu înțeleg de ce
trebuie să fiu politicoasă cu secunda altora,
de ce să accept staționarea în raiuri de mucava,
dacă am chef să-mi însoțesc moartea
în pantaloni scurți
printr-o bestială absență
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Automobilul
În fond e-o tablă contorsionată,
Metal înșiruit în lonjeroane...
Pe scaun stai și e capitonată
Și-i plină de șuruburi și piroane.
Are și uși și geamuri, ca o casă
Îi treci de prag, are tavan, podea,
Are oglinzi, confort, e luminoasă...
În ea te poți culca, ca pe-o saltea.
Dar ne e visul fiecăruia din noi,
E mersul în deplină libertate...
Te scoate-n lume, e prezentă la nevoi;
E standardul de viață și de calitate.
Este-o comună, foarte șic, rasată,
Îți poate conferi o clasă, un statut...
Tot ea e "aspiranta" veșnic adulată
Și locul preferat de-un prim sărut.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E nabab ?! - Parodie după El Zorab de George Coșbuc
La mine vine un arab
Puțind a ceapă și kebab:
- Sunt, fată, neam de beduin
Și de la mama naibii vin,
Cu ștaif, ca un nabab.
Nici nu l-am luat bine-n reper
Și-ai mei vecini de palier,
Dau sfoară-n țară hotărât,
Că mă mărit numaidecât,
Cu un vestit bancher?!
Arabul meu prinse curaj
Să mă convingă că mesaj
Ca cel pe care l-a adus,
E decât toate mai presus
Și-un cal îmi dete gaj.
- Eu vreau soție de import,
Că pe-alea vechi nu le suport!
Și am aflat, cu mult temei,
C-aici aveți de soi femei,
Din munte până-n port.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parastasul
Biată țară, în criză financiară,
Din picior de plai și gură de rai
Ai ajuns maidan pentru fiecare golan
Și tomberon pentru fiecare avorton
Și desagă pentru fiecare inițiativă beteagă
Și coridor pentru fiecare infractor
Și casă de fier pentru fiecare premier
Și gazdă bună pentru fiecare minciună
Și muncă în zadar pentru fiecare gospodar
Și profit pentru fiecare neofit
Și dobândă mare pentru fiecare trădare
Și stingător numărul zero
Pentru fiecare foc al lui Nero
Și suflet caritabil pentru fiecare contabil
Și pahar plin pentru fiecare vecin
Și tentația de la Apus pentru Imperiul rus
Și lumânare de ceară
Pentru fiecare provocare maghiară
Și avere care încotro pentru fiecare embargo
Și bordel nesătul
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu (1992)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spovedanie
Doamne, am furat
Câteva clipe de veșnicie,
Niște firimituri de iubiri rămase
De la ospețele ghiftuiților
Și tăinuite giuvaiere din limba română,
Dar le-am dat înzecit înapoi,
Doamne, iartă-mă!
Nu mi-am iubit aproapele,
Cum să-l iubesc, când el mă lovise,
Secătura, peste obraz?
Cum să i-l întind și pe celălalt
Să mă umilească simetric?
Și nu m-am căit,
Și nu i-am întors lovitura,
Iertător, ignorându-l,
Aproape că l-am iubit,
Doamne, iartă-mă!
Am ucis, cu sânge rece am ucis,
[...] Citește tot
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre comerț exterior și viață, adresa este: