corp

Plângerea

Să-mi ia corpul moartea
şi mintea şi ne
mintea
dar dacă îmi ia dorinţa de-a scrie
voi depune o vie plângere
nimănui.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăr

Te mint că eşti frumoasă
Ai corpul mlădios
Ai ochii de măslină
Şi păr de abanos.

Te mint că eşti ca mierea
Te mint că te-am iubit
Te mint că eşti speranţa
Te mint că te-am minţit.

poezie de Alina Joca
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ce?

Cu vise de mereu nuvele,
În zvon de noapte orăşenesc...
Şi ce dacă corpuri cereşti se-nvârtesc
Şi dacă lucinde stele!...

Şi ce dacă veacuri grele pândesc
Clipe din viaţă mai uşurele!...
Şi dacă corpuri cereşti se-nvârtesc,
Ori stau departe lucinde stele.

poezie celebră de George Bacovia din Poezii - Editura Tineretului, 1966
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marină

Înfăşurat într-un val
strângând în braţe un peşte
simt malul cu iarbă natal,
cum mă izbeşte.

Înfăşurat într-un corp,
strângând în sine un cuget,
mi-e strigătul orb
lovit de un muget

Înfăşuat într-un semn
cu gura pe-o cifră,
te-aud cum mă chemi
dulce hidră.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Măreţia frigului (1972)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visătorul

puţină fiinţă, mai mult înger
gândul său luminează odăi obscure
eliberat de propria-i fiară,
suflet doar,
abur îmbrăcat în corpul astral

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din volumul de versuri Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

(fără titlu)

Am luat acele săruturi în mâna mea
întinsă,
le-am aruncat în aer
pentru a le savura acolo unde se vor aşeza
o constelaţie prin corpul meu

poezie de Miriam Calleja (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul VI

Vedem cum moare-un lucru-nsufleţit,
Când sufletul de corp i se desparte;
Sunt corpul, tu eşti cea mai bună parte:
Unde te-ai dus, o! suflet mult iubit?

Nu mă lăsa sleită şi departe,
Ca să m-ajuţi când totul s-a sfârşit,
Să nu-ţi laşi corpu-acestui joc greşit:
Redă-i tu partea lui cea fără moarte.

Dar fă, iubitule, ca întâlnirea
Să nu primejduiască fericirea
Şi nu asprimea să-i deschidă drum,

Nici patima, ci graţia sfioasă
Spre mine-ntoarcă faţa ta frumoasă,
Cândva-ncruntată, zâmbitoare-acum.

sonet de Louise Labe, traducere de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeita a inimii mele

Cand sunt in preajma ta
Tresalta inima.
Prin corp simt furnicaturi marunte
Dorinte ce ma-nping mereu
Ravnesc intens la trupul tau

poezie de Gabriel Moldoveanu
Adăugat de gaby
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monada

pornit dintr-o monadă de lut interior
trec veşnica rocadă de corp mereu în zbor

şi mă transform din fluxuri de pură energie
scăldat mereu în luxuri şi amplă sărăcie

în omulean ce ţine pe firavul sau umăr
şi vreme care vine şi spaţiu fără număr...

poezie de Iurie Osoianu (10 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra matinală

Umbrele-fantasme ale mâinilor albe
îmi trezesc umerii încă adormiţi
şi albul se strânge
în pungi de somn;

Om
de cearceaf
de sub care dimineaţa îşi întinde leneşă
corpul neterminat;

Somn
ce mă naşte dimineţile în care Tu
îţi întinzi nepăsătoare amintirea.

poezie de Andrada Ianosi
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!