Poezii despre corp și frumusețe, pagina 2
Cum stam în noapte
Cum stam în noapte lângă o groaznică ebree,
Cum șed două cadavre pe-un singur așternut,
Mă prinse dor, alături de acest corp vândut,
De trista frumusețe ce-n brațe n-o să-mi stee.
Vedeam cu-nchipuirea iar măreția dragă
Și ochiul ei puternic, cu farmec înarmat,
Și părul ce-i făcuse un coif îmbălsămat,
A căror amintire îmi dau amor și vlagă.
Cu ce smerenie trupul ți-aș săruta pe veci,
Din talpa răcoroasă la pletele cernite,
Desfășurând comoara de rasfățări iubite,
De ai putea, regină prea crudă! doar o seară,
Storcând din ochi de piatră o lacrimă ușoară,
Să adumbrești splendoarea pupilei tale reci.
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea s-a înfiripat
dintr-un sărut furat pe înserat
sub mărturia lunii
albă de spaima corpurilor cerești
lovite periodic de meteoriți
aveam o teamă la început
era o sămânță care a prins
rădăcini în sahara sufletului
udat de câteva lacrimi
apoi a crescut ca un șpan
era frumoasă și tăioasă
o iubire ca-n povești
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuib gol
l
Stând în noapte pot să văd
un cuib care va dispărea în curând.
De pe stâlpul de lumină
un pui a căzut
până la cerul său.
Tatăl îl privește resemnat
pe cel care care nu era pregătit
să zboare.
Îl cheamă de două sau de trei ori, dar
el rămâne nemișcat
Corpul lui nu mai are nimic strălicitor;
acea rugăciune
de uitare fără cuvinte;
acel cântec
întunecat
în aer liber.
[...] Citește tot
poezie de Enrique Solinas din Din poezia Americii Latine (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cele treizeci de condiții pe care trebuie să le îndeplinească o femeie ca să fie frumoasă cu adevărat
Ea trebuie să aibă:
Trei lucruri albe: pielea, dinții și mâinile.
Trei negre: ochii, genele și sprâncenele.
Trei roșii: buzele, obrajii și unghiile.
Trei lungi: corpul, părul și mâinile.
Trei scurte: dinții, urechile și picioarele.
Trei largi: pieptul, fruntea și locul dintre sprâncene.
Trei strâmte: gura, talia și ce-i mai jos.
Trei groase: brațele, coapsele și pulpele.
Trei subțiri: degetele, părul și buzele.
Trei mici: sânul, nasul și capul.
poezie clasică de Brantome din Viețile doamnelor galante
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alegorie
Frumoasă e și mândră cu gâtul ei bogat
Și-n vin își lasă părul să stea dezordonat,
Iar ghearele iubirii și-al viciului stigmat
Alunecă pe pielea ei dură de bazalt.
De Moarte ea își râde, Dezmățul îl sfidează,
Monștri al căror braț despică și retează,
Dar ochiul lor fatal mereu a respectat
A corpului ținută și nudul ei sculptat.
Ca o zeiță merge și stă ca o sultană,
Iar în plăcere crede precum o musulmană
Și-n brațele deschise la pieptu-i vrea să strângă
Toți oamenii pe care cu ochii nu-i alungă.
Ea crede și ea știe, fecioară contra firii,
Ce-i necesară totuși în mersul omenirii
Că trupul cel frumos e-un dar neprețuit
Ce-ascunde urâciunea oricărui fapt oprit.
Ea Iadul îl ignoră, precum și Purgatoriul,
Iar când veni-va timpul s-acopere lințoliul
Și Moartea va privi-o în față și senin,
Ca un copil, lipsindu-i al remușcării chin.
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec norii tot mai rar...
Trec norii tot mai rar în lungul lor alai;
O scump luceafăr trist, ce seara îmi răsai,
Tu-nvălui în argint și șesurile toate,
Și golful ațipit, și stâncile-nnoptate;
Sub licărul tău slab, o tainic corp ceresc,
Din gânduri uneori mi-e darg să mă trezesc.
Eu știu c-ai răsărit în zările albastre
Deasupra celei țări dragi inimilor noastre,
Unde frumoșii plopi se-nalță maiestuoși,
Unde foșnesc în somn și mirți și chiparoși
Și unde-n dulce zvon bat valurile-n mare;
Acolo-n munți, cândva, cuprins de-ngândurare,
Privind spre litoral umblam cu lenea mea,
Când noaptea pe colibe încet se așternea
Și-o tânără fecioară ce te căta în lume
Prietenilor ei șoptitu-te-a pe nume.
poezie celebră de Pușkin, traducere de Liviu Deleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tiptil
vin două mâini catifelate
mângâie tot ce apucă
vii în
halat cu sânii ieșiți la înaintare
sunt vârfurile tale de a
tac și înghit în sec tiptil
ne a
propiem unul de altul
prea frumoasă pentru ochii mei albaștri
a
cum să nu mângâi (?!) pe furiș
un corp divin în
cât îmi dai să bat poliția (?!)
o
mângâiere ceva sau alt
ceva să mă mulțumească
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima oră
La Circ...
Un accident banal
Un acrobat,
Un salt mortal
Și...
Acrobatul nu s-a mai sculat...
Alămurile din orchestră au tăcut,
Iar clovnii din arenă au țipat...
Dar publicul din staluri n-a crezut
Că poate fi și-un accident adevărat
Și-a fluierat...
Zadarnic
Mortul n-a mai înviat...
Păcat de el!...
Era un tânăr acrobat frumos,
Cu corpul tatuat de sus și până jos,
De care publicul se minuna,
Când îl vedea-ndoit ca un inel,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru toată lumea (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Trepte spre desăvârșire
Ploaie de pietre și bolovani
asaltează corpuri epuizate
ce se închină voinței cu ochi roscovani
mai presus de tot si de toate...
Se cere cucerit soarele unde anii sunt orfani
și vârful inexistent, mult prea departe...
Teama poticnește respirația,
vântul clatină ramurile copacilor
și sufletul rămâne uimit, când în sfârșit,
atingerea vârfului avertizează grația
frumuseții bulgărelui de pământ
in cuptoarele iubirii rumenit.
Maiestuos se ivesc, fără false aparențe,
frumuseți încă nevăzute,
de nepretuit, nascute din divine esențe.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de iubire
De iubit, iubeam la întâmplare si pe apucate.
Ba chipul tau frumos, suav si dulce,
Ba corpul tau cu forme pline si tari.
Astea toate din aduceri aminte si indoielnic,
pentru ca n-am gasit nimic serios in mintea mea,
pana cand nu ti am intalnit sufletul.
Sufletul tau bun, cald si maret.
Iar atunci, ce am facut?!
Am dat mintea pe suflet si l-am intalnit pe al meu.
Era zgribulit intr-un colt, coplesit de atata lumina.
Nedumerit, intrebator si infricosat sa nu piarda caldura ce il mangaia senin si dulce,
frumusetea zambetului tau cu care se trezea in fiecare dimineata.
Vazand toate astea,
mintea a dat frau liber focului pasiunii,
impingand sufletul si mai tare in bratele infinite ale dragostei pt tine... pana astazi!
Sau pana maine!
Pana te voi intalni din nou...
poezie de Silviu Petrache (15 octombrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre corp și frumusețe, adresa este: