cruciade şi iubire

Fuga din seraiul mecanic

când cineva nu înţelege pune o etichetă simplă
un carton ieftin reciclabil pe cruce
şi fuge bielă-manivelă în patru timpi
trecutul simplu/ prezentul simplu/ cheia în contact/ viitorul mecanic
nimeni nu pierde astăzi vremea cu lupte cavalereşti
cu zale delicat brodate în aramă
gesturi elegante sonete minuni cruciade

se tastează rapid un cod de bare trăire în format electronic
eventual un rămas bun din două cuvinte made-in-love
şi cam atât

se trece mult mai simplu de pe o zi pe alta
fără complicaţii fără figuri de stil metafore lumi de visat de născut
se manâncă fast două trei poeme haştemele se aruncă restul la gunoi
respectând, desigur, certificatul de mediu
reciclam materiale oameni suflete în container de plastic în fâşii albe mumii
iar pentru tinman
evident
un junkyard roz bombon

[...] Citeşte tot

poezie de Florina Daniela Bordieanu (noiembrie 2007)
Adăugat de ion Pascal Vlad
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o seară răcorasă şi umedă, cu tristeţi curgând peste oglinzi deformate, cu bărzăuni rahitici etalându-şi puţinătatea cuprinderii, e ceva să [...] | Citeşte tot comentariul

Toate trec pe lângă mine

toate trec pe lângă mine
ca un râu leneş printre coline,
lună şi stele, soare şi cer, toamne şi primăveri,
a trecut şi iubita pe lângă mine ca o fata morgana,
parcă era de porţelan,
avea ochii pictaţi în albastru,
gura ferecată, închisă cu un fermoar,
corpul rupt dintr-un grup statuar
şi-mi făcea semne cu mâna stângă,
îmi chema sufletul lângă ea
să mi-l tortureze,
dă-mi mâna, mireasa mea, să fugim undeva,
ea tăcea şi ofta,
fă-mi un semn ca să te inventez,
să trec marea cu tine spre malta,
să ieşim din mitul acesta
spre antichitatea greco-latină
să citim din poemele lui lucreţiu.

toate trec pe lângă mine,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 februarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mileniul trece în glossar

Eu dac-aş fi o frunză, copacul să-l tăiaţi,
Acum, când numai toamnă semnez în calendare,
Să fie oare vremea doctrinelor barbare?
Să fie oare timpul din timp să încuiaţi?
O rapsodie care încet-încet dispare.
Traseul fără linii, un loc de condamnaţi.
Aceasta e povestea celor abandonaţi.
Priviţi-vă cum stingeţi aceeaşi lumânare!

Ne naştem în spitale şi tot acolo-ajungem,
Ne-mprăştiem în lume şi tot în noi ne strângem,
Dar poate dacă suntem născuţi de-aceeaşi Mamă,
În apele ei tulburi, cu lacrima, ne cheamă.
Nu ne-am greşit destinul cât am greşit răspunsul,
Doar Tatăl ne-nţelege. Oare şi noi pe dânsul?
Voi dac-aţi fi călăii, de cine vă-nduraţi?
Eu dac-aş fi o frunză, copacul să-l tăiaţi.

Atunci aveam povestea rostită pe-ndelete,
Cu mama şi cu tata, lipiţi de un perete,

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înapoi spre Apus

Nu e nimic de mirare, nu este nici-o surpriză
Ca-n orice mare dispută începe altă repriză.
Prima ne-a aparţinut, a doua, rezultat confuz
A treia, chiar de la-nceput lăsă pe nea Ion mofluz,
Ori poate în apatie, dacă nu chiar în neştire,
Pentru că în cruciadă rămase fără oştire.
De mirare ar fi fost mai degrabă rezistenţa
Cu echipamentul nostru, muniţia, subzistenţa,
Efectivele reduse, spaţiul vast de acţiune,
Măsurile militare lipsite de raţiune,
În timp de vânt nefavorabil şi iarna în perspectivă
Când încă nu se cunoaşte singura alternativă.
Cam atâtea elemente ne sunt egal împotrivă
Nu ne rămânea decât să navigăm în derivă,
Uşurel sau în viteză, după cum va fi furtuna,
Făcând ce vrem noi, amicii, inamicul sau Fortuna.
Deci, fără exagerare, erau multe componente
Care produceau confuzii, în rezolvări de momente.
Care generau impresii, sentimente neplăcute,
Premize viu discutate şi reacţii pe tăcute.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regele nebun...

Hai mai mută încă o dată în mine
Să fiu, eu, regele nebun,
Cu chipul înclinat spre tine
Precum, Manole, la zidul lui imun.

Un nebun de lângă piesa albă
Ca într–un joc de şah pe trupul tău,
Din podul palmei tale fără nici o grabă
Să–mi adap năravul ce–mi scapă din frâu.

Eu sunt nebunul de pe diagonală
Cu iubirea presărată în rău,
Pornit în cruciada demnă de finală
Pe câmpia ninsă cu verdele tău.

Printre atâtea turnuri mişcătoare,
Noi să fim un joc de primă ligă,
O partidă plină de candoare,
Unde regina dă şah şi regele câştigă.

[...] Citeşte tot

poezie de David Ionel Romulus (29 decembrie 2013)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!