Poezii despre cuvinte și degete, pagina 2
Ție
eram și cântec, și cuvânt
eram și aer, eram ape
dar nu știam că sunt aproape
trimis de Tine pe pământ
eram, scânteie, eram gând
și degete eram pe clape
dar nu știam prin ce supape
mă vei turna în om de rând
azi sunt și zâmbet, și alint
și lacrimă pe sub pleoape
dar tot nu știu de ești aproape
ori mai departe ca oricând...
poezie de Iurie Osoianu (24 iunie 2017)
Adăugat de moldoveanul ipocritic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scoica
Scrii cu degetul pe nisip cuvinte vechi, demodate.
Vântul spulberă greșelile tristul tablou al expresiilor.
Scoți apă cu o scoică, pentru că dorești să golești marea.
Vântul, mereu împotriva ta cad picături sărate.
Elementele se luptă alături: apa, aerul, focul.
Pământul pe toate le susține.
Scoica arde la soare.
poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șah mut
Să vorbim...
Am mutat un zâmbet 3 căsuțe...
Ironic.
Și ți-am aranjat părul de pe frunte,
în tic.
În revanșă, mi-ai întins degetele reci
și mi-ai desenat tandru gropițe în obraji...
Cald.
Mi-am întins serioasă un rid pe frunte
Și mi-am lăsat două degete
Să se plimbe pe brațul tău
Până la umăr
"Șah"!
Ai înțeles, fără cuvinte.
Că nu e preț de "mat"...
Și ți-ai întors spatele
"Nebun" și copilăros,
Cum te știu...
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (30 martie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trag cuvintele
drog pentru poetul din fața
laptopului larg deschis
către cititorii total dezinteresați
de chinul inutil din creierul
îndopat cu lsd și cocaină
care așteaptă harul să coboare
în vârful degetelor reumatice
stă cu ochii pe cuvântul
condiment bun pentru nimic
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste mică de ciocolată
citesc
cu buzele și cu mâinile
ce îmi scrii,
cuvintele au gust
de acuarelă vanilată,
de lins de pe degete.
e ca și când aș avea lângă mine
o cutie cu bomboane de ciocolată, pline
unele cu delfini,
cu fluturi,
altele cu îngeri
sau
cu inimi ca niște căpșuni proaspete.
scrie-mi
din fabrica ta de ciocolată,
nu știu când am terminat cutia,
dar mai vreau.
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripa zilei
Printr-o
pădure de pași
pun imaginea aceasta întoarsă a zilei
pe muchia
ochilor tăi
cântec până în dunga albastră
a Cuvântului
privire
întoarsă-n privire
de atâta vedere
mi s-au topit
și degetele ochilor
ca un cuvânt abia stors de-nchipuiri
până în măduva taină a secundei
ce nu-și mai numără pornirile
în pădurea acesta de ochi
și cuvinte
zbor
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (9 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtuna
raza de soare
ce trece grabita spre apus,
boabe de nisip
rostogolind tacerea,
vant salbatic
rastignind lumina,
ploaie strivita
intre degete,
cuvinte pierdute
in silabe incendiate,
gemete si tunete
prevestin betia cereasca,
furtuna.
poezie de Corina Berthier
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele
imi arunc gandurile
spre tine
cand noaptea paseste
in incapere
alungand ramasitele
zilei
ma cuibaresc in
gaoacea lunii
si visez
cuvintele imi aluneca
printre degete
se zbat
se sparg
se sfarma
imi arunc gandurile
spre tine
si te chem fara cuvinte.
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amprentă
pe verso
pune degetul înmuiat în curcubeu
nimeni nu va băga de seamă
îți recunosc amprenta
ca pe o monedă nefalsificată
gust cuvintele invizibile
literă cu literă știu
pe o pagină albă
într-un surâs
se termină singurătatea
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rădăcini
Mi-am împletit visele în palme
- înăuntru era prea multă îndoială,
râuri de cuvinte au început
să-mi curgă printre degete
adânc, în pământul
pe care mi-am construit lumea.
Nu știu când și unde
am învățat
să oblig tăcerea să cânte.
M-ating sunetele ei,
vibrații de distanțe
care apun în urme de pași.
Ma joc cu niște cioburi
de aripi
pe care le-am spart
din greșeală,
când am încercat să-ntind brațele
către rădăcinile prinse adânc
în drumul dintre noi.
poezie de Iuliana Șerban
Adăugat de Gabriela Dornean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cuvinte și degete, adresa este: