Poezii despre cuvinte și devenire, pagina 2
In absenta cuvintelor
Dintii tai
Au stralucirea durerii.
Zambetul tau
Este atat de trist
In absenta cuvintelor....
Ochii tai
Fac sa devina transparenta
Rana din suflet,
Unde numai albul se coboara
Pentru iubire,
Albul incesibil,
Prin care intelegem ca
Doar prin iubire si durere
Putem deveni eterni....
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Absolut cu toată lumea
Târfe
târfe au devenit cuvintele
târfe ieftine care se culcă pe
bani puțini
cu cine vrei și cu cine nu vrei
cuvântul patrie se culcă
absolut cu toată lumea
pe bani sau pur și simplu
pentru promisiuni de tandrețe
[...] Citește tot
poezie de Matei Vișniec din Opera poetică (2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să mă reazim de umbra mea proprie
nu-mi mai îngăduie
ziua
să mă reazim
de umbra mea proprie
izvorul
pe palme mă ține
să-i sorb
licoarea cuvintelor
strop cu strop
și
silabă cu silabă
dată
prin sita cunoașterii
o floare
de un roșu aprins
luminiscent
poezia devine pe
palmele tale
24 01-2017 CLUJ
poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
întindem bine de infinit,
durerea în puls -
imposibilul pistruiat dintr-o plăcere
cât să devenim
pământeni printre cuvinte...
se naște visul găsit
din viul nopții
cu mâinile în sân.
poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portret
cu sufletul frânt
de aisberguri
învăț umilința
timpului lovit
de tăcere,
devin imun
orelor,
cu teamă mă rog
ploii să acopere ritmul
alert al străzii,
traversez
poemele ce-mi vorbesc despre
iarba veștedă a
cerului, nu-i locul meu aici
voi merge să întâlnesc
martorii trecerii, ei
îmi vor ridica inima
din umbra cuvintelor
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arșiță de iad
nopțile sunt arșițe de iad
după vara nimicitoare
tăcerile ard
iarba e tăioasă, fierbinte
măcelărește niște vise
fără cuvinte
devine acerbă iubirea
printre deșerticele umbre
fierbe ideea
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditație
meditez sub un cer de plumb
care mă lasă fără cuvânt
am devenit vânt cenușiu și ploaie
sunt orizontul din depărtare
mă lasă rece frigul gheții
drumul gândul visul
mă simt vânt frig și plumburoasă ploaie
mă întreb există într-adevăr soare?
poezie de Viorel Muha (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fel de sfârșit
Adevărata mână n-o întind.
Nu ating cu ea decât cuvintele.
Altfel
copacul atins, de mirare s-ar trage în sine însuși,
cum se trage în sine însuși cornul de melc
și ar deveni un punct.
Nu ating scaunul.
S-ar trage în sine însuși
și ar deveni un punct.
Nici prietenii nu mi-i ating.
Nici soarele, nici stelele, nici luna.
Nu ating nimic.
Deși urăsc punctul, Doamne,
locuiesc într-un punct.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arpegiu
Am venit pe lume
Să murmur
La gura izvorului.
Numele meu
Albește cuvântul
Luminat de credință.
Țara urcă în dor
Și eu la temelia ei
Țes legende.
Dacă izvorul
Mă-ngână, murmurând
În rostuirea țării,
Inima mea devine
Arpegiul Universului!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am ajuns în galaxia tăcerii
cuvintele mele nu mai sunt cuvinte
ci aripi sunt dezlipite de trup
nici visurile nu-mi mai sunt visuri
ci cuiburi sunt de veșnicii
liniștea-i atât de înaltă
albă din mine crește ziduri peste ziduri
tu știai că heruvimii nu zboară
și nici zbateri de inimi nu au?
mă tem că în așteptarea ta
mi-am devenit propriul înger
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cuvinte și devenire, adresa este: