Poezii despre cuvinte și erezie, pagina 2
Da... voi pleca
DA!... voi pleca!... este inevitabil!
De veșnicie m-am îndrăgostit,
Nu vreau a fi durerilor contabil
Și nici să-ndur tăcerile smerit.
DA!... voi pleca!... abisul mă seduce!
Nemărginirea, nu-mi va face rău,
Las lacrimile-ncet... să se usuce
Și fumul șă danseze-n făgădău.
DA!... voi pleca!... nimic nu mă reține!
Prezentu-i prea lugubru și bizar,
Iar buzele mi-s arse de suspine
Și ignoranța plânge-n calendar.
DA!... voi pleca!... mereu tot înainte!
Tristeților mă vând provocator
Pentru regrete... licitez cuvinte
Și le donez ereticului DOR.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Scrie cu sufletul
din interes o fac mulți azi
Căutăm ca poeți, poemul perfect
Fără vreun punct sau vers defect
Răscolind cuvintele bezmetici..
Ba sfinți, ba ruguri de eretici
Și uităm înăuntru să căutăm
Să scriem ce din pietrele sufletului storcem.
Ciobite ca un cub a lui Nichita
Și reci ca un Luceafăr sclipind
într-un ochi de căprioară moartă...
Căci poetii vor mereu după noi
Cu poezii cât stelele vor veni...
Dar cel ce-și moaie condeiul
acolo unde plânge sau are sudoare
de iubire sufletul
va atinge neantul
asternând pe file
ce cu adevărat simte
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Götterdämmerung
Or,
În ziua-aceea cerul, înnegrit de fum,
Părea
Un tavan de catedrală ce se năruie;
Iar fumul
Din clopotnițele-aprinse
Deschidea-n albastru drumul
Altui fum mai greu, mai negru...
Și albastrul se-nnegrea...
Ard bisericile toate...
Ard Credințele bătrâne...
Ard Cristoșii
Și Trecutul -
Arde parcă lumea-ntreagă...
Ce Nebun venit de-aiurea nu putu să ne-nțeleagă?
Ce-ndrăzneț aprinse focul ereziilor păgâne?
Și ce nou Profet veni-va să clădească-n noi cuvinte,
Casa celui care n-are nici sfârșit,
Nici început?...
Cine-o să ne-nvețe iară ce-am uitat -
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, nr. 14-17 (1 septembrie 1907)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fierbe sângele
Când la tine, când la mine,
Facem planu-a ne iubi
Prin mătăsuri opaline,
Nimeni să nu poată ști.
În privire... arde dorul
Ochilor, ca un cuvânt
Ce atinge-ncet piciorul
La o palmă de pământ.
Fierbe sângele, eretic,
Netezind sacre minuni,
Așezate mult prea etic
Între fluturi și lăstuni.
Fără a stârni... regrete
Și-a huli pe nu știu cine,
Nu vom pune etichete
Nici la mine, nici la tine
Din prea plinul de ispite
Vom alege doar puținul
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea nu a fost făcută înaintea iubirii
de ce să fi făcut dumnezeu lumea ca-n scriptură
de ce să fi început cu decorul
eu cred
așa cred eu cu toată erezia
că la început nu a fost cuvântul
rostirea nu dă naștere lumii
mai degrabă cred că la început a fost iubirea
și eva
și păcătosul de adam
un pofticios nebun plin de dorință
abia apoi au început să facă lumea
cum a vrut ea doamne
poate că a zâmbit un pic și ai făcut cerul
alături de ochii ei ne trebuiau și niscai stele
un pic de soare
o lună
și alte acareturi
o decapotabilă
un amărât de cont în bancă
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima șansă
Dispar pădurile, fără cuvinte,
Golașe dealuri fumegă-n amurg
Și-n valea neștiutelor morminte
Izvoarele împătimite, curg.
De sub poveri destinele oftează,
E nebunie mare și desfrâu,
Iar vulturi-s vânați și sângerează
Talpa desculț-a lanului de grâu.
Au strâns averi ereticii și hoții,
Justițiabilii cu caracter funest
Ne-au jefuit mai rău ca mafioții
Purtându-și roba ultimului gest.
Mai fluieră un tren, a provocare,
Încă o gară... se va-nchide joi,
Nimic nu scapă de privatizare,
Nici lacrima copiilor din noi.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mortua est
scrie-m-aș și nu am cui,
c-am pe suflet un cucui,
am scris dorului de jale
și iubirii de-nchinare,
am scris morții despre viață
și seninului de ceață,
vinului i-am scris de apă
și buruienilor de sapă,
pietrei seci de încolțire,
pustnicilor de nuntire,
gloriei de umilință,
călăilor de căință,
mărilor despre deșerturi,
liniștii i-am scris de certuri,
păsării i-am scris de-not;
dar de-acuma nu mai pot.
nu mai sunt eretică,
arta mea mimetică,
azi se pleacă vouă
[...] Citește tot
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nu-i dor
Nimic nu-i alb... opacitate,
Cuvinte gri, fără de rost,
Culese cu tenacitate
Pentru a fi falsificate
De un eretic anagnost.
Nimic nu-i nou... butaforie,
Decor de anotimp vital,
Când pică frunzele în vie
Și pana... de la pălărie
A unui ins, proverbial.
Nimic nu-i clar... nesiguranță,
Nervi, ignoranță, refulări,
Puse adesea în balanță
Cu o anume inconstanță
A verbelor... fără cărări.
Nimic nu-i vis... ilaritate,
Viața-i cu timpul în consens
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-a pururea fecioară
De-a pururea fecioară, Tu Marie,
Desferecă în dimineți tumultul,
Sfințește cu privirile pământul
Și pune-mi veșnicii... la pălărie.
A rugă-ngenunchează și ne iartă
Cuvintele ascunse-ntre tăceri
De liberul arbitru, care ieri,
Vărsat-a ereziile... la poartă.
E ziua de prea plină adormire,
Hrisoavele-nzecit... adeveresc
Al literelor har, dumnezeiesc,
Când infinitul... uită... să se mire.
Înalță-te ca spicul... către soare,
Ne învelește-n vise și-mpliniri,
În farmecul... nebunelor iubiri
Și-n lacrima petalelor de floare.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi dai puteri
Îmi dai puteri privindu-mă, felină,
Când pică ploaia-n dimineți de-argint
Și-mbrățișez a trupului lumină
Cu visele nespusului alint.
Zâmbești năucitor... ești răpitoare,
Cerul întreg e-n tine... pustiit,
Eretică și totuși... visătoare,
Cu palmele nebune m-ai sfințit.
Cuvintele pe buze... ard ispite,
Redecorând dimensiuni virgine,
Fiori de dor și stări nedefinite
În răsărituri, încă, opaline.
Sărut obrazul zorilor de rouă
Și pleoapele ce bat seducătoare
Când vine clipa lacrimilor, două
Și fulgeră tăceri... întrebătoare.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cuvinte și erezie, adresa este: