Poezii despre cuvinte și imaginație, pagina 2
Singurătatea
Părăsește-i pe toți și rămâi singur, singurătatea ta
este prețioasă pentru noi, acum de două ori
mai avantajoasă, numai cu... se auzea
la televizor și mă întrebam dacă
aceste cuvinte nu sunt produsul imaginației mele.
Nebunia ar fi vrut să rămânem singuri.
poezie de Dan Ciupureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Broasca sărut
Fiți atenți!
O broască imaginară mi-a zis
"Sari și tu ca mine de pe o frunză pe alta!"
Și așa am făcut
Am sărit de pe un cuvânt pe altul
Și m-am scufundat...
Și broasca a zis
" Vezi! Dacă te crezi mai greu decât cuvintele!"
Și broasca a zis
" Vezi dacă nu ești o broască
nici frunza nu e frunză!"
Și a dispărut
a dispărut
ca un sărut...
ca un sărut!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fotografii imaginare
Vino în veacul acela în care
Noi n-am jefuit cuvântul iubire
Ci îmbrăcați în două păsări tăcute
Ardeam pe un clopot subțire.
Vino în veacul acela în care
Busola mai arată stele virgine
Mai trece plânsul tău prin mine
Închipuind o apă mare.
Vino în veacul acela în care
Noi n-am rostit cuvinte de prisos
Ci ne-au rănit zăpezi până la os
Trăind fotografii imaginare.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sara în brațele tatălui
Celulă cu celulă, fătul s-a făcut singur, celulele
Au alcătuit alte celule. Altfel spus,
Fătul este făcut în cea mai mare parte din lapte.
Stând în brațele tatălui, semincioarele ochilor
Se mișcă, încercând să vadă, zâmbind pentru a ne atrage atenția;
Ea va întocmi o casa pentru nevoile ei
Din aceste camere Sara, semincioara,
Un pic violentă, răbdătoare. Vino, hai, să privim lumea
Strălucind: aceasta sămânță va rosti
Cuvinte, Max! Nu vor mai exista alte cuvinte în lume,
Doar cele rostite de copii noștri. Ce va face ea din lumea
Din care este făcută, îți poți imagina, Max?
poezie de George Oppen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zadarnic
Cercul ochilor în jurul tău se prinde,
Tu ești la judecată fără avocat,
Și-i greu de explicat chiar tot ce s-a-ntamplat,
Și-i greu de înțeles cum ea te poate vinde,
Și ultima speranță din suflet se desprinde,
Tu nu mai ai a spune nici două, trei cuvinte,
Și realizezi cu ură că singur ai luptat,
Și nu-i așa frumos cum ți-ai imaginat,
Un gând lăsat în urmă, privirea înainte,
Și-aceleași amintiri se răscolesc în minte,
Și spune unde-i rostul în lupta ce-ai purtat?
Căci în final din toate nimic n-ai câștigat,
Zadarnic ai iubit, zadarnic ai sperat...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Farfuria aceasta de aer a zilei
Indiscutabil
cu o imaginație primăvăratică
îmi spăl ochii
în surâsul frunzelor jucăușe
când
vântul bate printre crengile de nuc
de la geam
și-mi
reâmprospătez memoria
cu
verdele lor viu
până în umbra dintre mine
și palma vântului ce le
leagănă ușor în
floarea zilei
un pireu de cuvinte ni se
servește în
farfuria aceasta de aer a zilei
împletită cu secunde
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (8 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scurtă baladă
Numai fereastra ta nu se stinge, nu.
Singură sus, lângă cer, orbitoare,
ca un ochi mă fixează când trec
bolnav de vini imaginare.
Numai arborii tăi nu-și pierd în iarnă
frunzele verzi, pieritoare,
când trec cu ninsoarea sub ei
bolnav de vini imaginare.
Nici câinele tău schelălăind printre mașini,
cel cu patru picioare,
nici el nu mă latră când trec
bolnav de vini imaginare.
Nici faptul că exist și tu o știi
nici faptul că sunt, nu te doare,
când invizibil mă agăț de cuvinte
bolnav de vini imaginare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Nichita Stănescu
Cu solzi de argint
în partea nevăzută a lunii
cine a pus steagul
de nimic nu se surpă nu se pierde
rămâne neștirbită pe mai departe
dorința de a desluși nevăzutul
trec sufletul prin cuvânt
și dau gândului îndemn de căutare
îm sălbăticia nemărginirii
luminoasele pante ale munților
cu solzi de argint
îmi încarcă imaginația
cu ispite la pândă
în nopți cu poezie
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În nici un fel de calendar
Această viață nu-mi aparține
Renunță la dorința de-a avea ceea ce au alții.
În acest fel vei în siguranță.
"Unde, unde pot fi la adăpost?" întrebi tu.
Aceasta nu-i o zi pentru a pune întrebări,
În nici un fel de calendar.
Această zi este conștientă de ea însăși.
Această zi este o iubită, pâine, duioșie,
Mai manifestă decât o pot spune vorbele.
Gândurile iau formă din cuvinte,
Dar lumina zilei este dincolo și înainte
De gândire și de imaginație.
poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre nimic
nimicul nu există. e la fel ca infinitul. o definiție concisă.
punctul de dinaintea big bang-ului
locul de o concentrare greu de imaginat
iubirea se naște din nimic și tot nimicu-i este loc de veci
minciuna viermuiește sub crusta nimicului
și-n urma ei nimic rămâne
ce ai? nimic.
cuvântul ce îmbracă toată existența
și urma, spuma, creasta valului
ce naște din nimic
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cuvinte și imaginație, adresa este: