cuvinte şi intuiţie

Contur curbat

Durerea când e lacrimă sub geană
şi se prelinge pe umăr de obraz
o frumuseţe stranie înfloreşte-n priviri,

de se vor strînge mănunchi de lumini
fără să-şi numere razele.

Aromele trupului tău îmbată
piersicile zemoase sub piele şi puf
frăgezind culori calde de nufăr
într-un contur curbat cu linii subţiri,

cuvintele devin gesturi sublimate
la răspântia înţelegerii faptelor,
metamorfoze ale transformării gândului,
alipirea dragostei de conţinut
prin împerecherea factorilor opuşi.

Cât să mai poţi intui când totul devine ascuns,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă spovedesc, când nu mai pot vorbi

Nu-i timpul cu noi,
dacă-n faţa fiecărei uşi nu te-aşteaptă o Viaţă!
intuiesc un pîntec de mamă, şi... apoi
poţi, să te extragi din morminte? fără să cazi?
nu-i nimeni în décor, cine să-ţi dea socoteală
de Trecutul-cel-mut, doar Orbul, te mai vindecă azi...
Mă spovedesc, când nu mai pot vorbi
în tropot de cuvinte şi-n sute de poeme
mai sfânt de-atât, ce poate fi?
cu ochii deschişi, visez noi începuturi, se pare
din dorinţa de a o lua mereu de la capăt,
copilăria, mai multe feţe are!
mă spovedesc pentru cât n-am putut vorbi
în tropot de lacrimi şi-n sute de poeme
mai dureros de-atât, ce poate fi?

poezie de Daniela Pârvu Dorin (21 august 2019)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima scrisoare

eu ieri ţi-am scris şi azi îmi pare rău
pentru momentul de subtilă slăbiciune
dar intuiţia mă apăsa mereu
ceva măcar dintre decenii de a-ţi spune

nici nu-mi mai amintesc ce ţi-am şoptit
şi cât de speriat fujeam de gânduri
că tu, că tu iubito ai murit
şi tot ce-ai scris era pe rând, nu printre rânduri

dar a trecut şi asta. Te-ai trezit
cum te trezise-i în adolescentă
şi nici măcar nu te-ai catacdisit
să-mi spui de starea mea de somnolenţă

şi cine te-a impus să uiţi de mine
la propriu invocându-mi nebunia
aşi vrea să-l ştiu, pe ăla nimeni, cine
s-a luat de piept cu însă-şi veşnicia.?!

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (12 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea mea

Singurătatea mea, cât marea mare,
M-a prins în laţ de mâini şi de picioare;
Şi ca şi marea în tăcere-albastră
Sărut un ţărm din închisoarea noastră.

Ne luăm de mână, pipăind poeme,
Şi câte-un vers, de-atingere, mai geme;
Ca orbii intuim şi cer şi mare
Şi în genunchi ne construim altare.

Paradoxal, mi-e bine... şi-n cuvinte
Mă regăsesc închisă-n jurăminte;
S-a-mbolnăvit silaba ''ta'' de vină
Când şi-a pierdut perechea în ruină.

Nici ''ma'' nu-i de găsit, iar pruncul plânge
Că neperechea-i dă să sugă sânge;
Singurătăţi în cochilii de spaimă
O rugă de ascet, în gând, îngaimă.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pântec cu laser privit dintr-o parte. Feeling

Sânul asemănător unui bot însetat de cămilă, m-aşteaptă
şi nu ştie mila, fiindcă şi eu la rândul meu te doresc
cu toţi ghimpii văpăii lăuntrice
inseparabili, ce îmi frământă starea.
Lipesc frumuseţea unor mesteceni albi
din îmbulzeala nesfârşită de cuvinte
înecând toate obstacolele artificiale
şterse în chinuri.
Un fel de intuiţie personală ce o găseşti
numai în freamătul pădurii de foioase.
Ploile de ninsori aşteaptă să rumege
împletitura dureroasă a crengilor
arzând gingăşia unui cuib de voci
pierdut prin Templul zeiţei Hator.
Gonind veşnicia
printre glasurile răguşite ale pietrelor
puse s-aleagă arma cu plasmă a stăpânei!
Contur filigranat în porţelan albastru de Prusia.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă vânătoare

motto:
Daţi-mi liniştile care
Le răpiseră ceilalţi
Când cobori să te înalţi,
Stinge vântul felinare
----------------------

Iarăşi colorăm cuvinte
şi bătem cu pumnu-n masă
când e aerul fierbinte
şi tăcerea ne apasă

Altă nouă vânătoare
hăituiţii suntem noi
pentru blidul de mâncare
lumea-i uită pe eroi

Luna stă pe loc de parcă
cineva ar trece strada
când piraţii îşi debarcă

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă vânătoare

moto:
Daţi-mi liniştile care
le răpiseră ceilalţi
când cobori să te înalţi,
stinge vântul felinare
-----------------------------

Iarăşi colorăm cuvinte
şi bătem cu pumnu-n masă
când e aerul fierbinte
şi tăcerea ne apasă

Altă nouă vânătoare
hăituiţii suntem noi
pentru blidul de mâncare
lumea-i uită pe eroi

Luna stă pe loc de parcă
cineva ar trece strada
când piraţii îşi debarcă

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unul singur

habar nu am
ce simţi tu
când rosteşti aceleaşi cuvinte
ca şi mine
când te găseşti
în faţa aceluiaşi copac
când te rostogoleşti şi dai să te prinzi
de o margine iluzorie
de un cântec

şi câte întâmplări ai ratat
din încăpăţânare din copilărie din neşansă
care a fost combinaţia de taste
fericita intuiţie echivalând
ControlSave-ului

dacă
te ia cu început
cu această ridicare a fiinţei din arest
luna de miere a omului lipindu-şi

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artemis

N-am mai aflat misterul serii
Din ochi căprui de visătoare.
Atins pe chip de bronzul verii
Mă pierd în gânduri pe cărare.

Amestecând decoruri înverzite
Cu triste freamăte autumnale
Sub crengi de vânturi răvăşite
Văd luna printre frunze pale.

Şi aura ei pe întunecata boltă
Cu galbenul de ceară glacial
Pe flacăra din inima în revoltă
Coboară fiori de univers astral.

Aproape de biserica armeană
Ajuns, zăresc ciudată umbră.
Ivită sub vitraliul cu icoană
Alunecă cu legănare sumbră.

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Tarita
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Propedeutică

Puteam să-mi propun – pedant – o poiană pustie de paşi de păstori:
petale placide schimbând între ele polen precum sărutările miri;
pistiluri pândite de putrede plăgi, púhave piei fără pori;
suple stamine suav sufocate de spori –
ca să pot intui – inocent – impostura iubirii.

Învăţam îndărătnic – să-ndur când se-nalţă şi mă înconjură curţi de-nchisori,
crescute contabil, ca vârsta-n copaci, tot conform unui cod de criterii:
curbe ce curmă cuvinte, cantate, convingeri, cernind cai şi căi şi culori;
cercuri de cer cercănate concentric de ciori –
ca să-ncerc să pricep – imprudent – paradigma puterii.

Ezitam să evoc evadări şi eranţe extreme, escortat în exil de eroi cu eterne erori:
porturi, patimi, poveşti, porţi, parabole, punţi, piraţi şi primejdii;
nocive năluci – nave negre, nedemne de nimb – născând nebuneşte din nori;
atoli anulaţi, epurate elanuri, cenzurate comori –
ca să ştiu cum să neg – insolent – noţiunea nădejdii.

Sufeream sugerând – simetrie sinistră – siluete şi spectre: suspecţi de simbóluri în spânzurători;
pentru fiece punct cardinal, semafor al speranţei, câte-un leş aderând unei funii;

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Romulus Vulpescu din Arte & Meserie (1979)
Adăugat de Silvia
Comentează! | Votează! | Copiază!