cuvinte şi măşti

începută

în starea de haos poezia
risca o amendă
pentru bulucirea în razele arămii
când trebuia să respecte dis
tanţa
între rânduri între cuvinte
muindu-mi tocul în altă situaţie
după
12 fix păşea pe altă coală a 4
poezia poetului era ordonată
după o ordonanţă militară
scrisă în spaţii închise
regulamentar poetul mască purta
mănuşile scriau restul de poezie
toate cuvintele erau am
plasate la distanţa cu
venită de la centrul de virusologie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi, ca poet, nu uit că sunt ostaş!

Chiar de-s bătrân, mi-e tânăr Jurământul,
Depus, cândva, pe Tricolorul sfânt
Şi-s tot oştean ce-şi apără pământul,
Acum doar cu tăişul din cuvânt

În versuri îl purtau cu tot talentul,
Un Păunescu, un Vadim, coloşi
Ce-aveau curaj să-nfrunte Parlamentul
Spre-a nu fi-ngenuncheaţi de ticăloşi.

Acoperă azi vocea lor mormântul
Şi-n ţară-aduc un virus, alogeni
Ce-ncearcă-a ne-ngropa sub măşti cuvântul
Şi Jurământul nostru de oşteni.

Sub mască de-şi îngroapă simţământul,
Câte-un colos poet de azi, prea laş,
Eu nu îmi pot uita nici Jurământul
Şi, ca poet, nu uit că sunt ostaş!

poezie de Pavel Lică din Soldat împotriva Apocalipsei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul din luna

Privesc o semuire de om în discul lunii,
Un chip bizar ce râde, privind de sus pământul,
Un râs amar şi straniu ce-l au numai nebunii,
Şi morţii, când pe buze li-a-ncremenit cuvântul.

E-un om cu bună seamă, e-un cap de om, - o mască,
Dar după ironia acestei măşti s-ascunde
Cea mai cumplită moarte ce-a fost să-mpărăţească;
Şi totuşi chipul ăsta îl ştiu de nu ştiu unde…

L-am mai văzut desigur demult, dar poate anii
Şi-au zugrăvit sarcasmul pe marea lui durere
Şi tot ce-a ars într-însul s-a stins azi ca vulcanii
Ce râd în discul lunii cu-albastrele cratere.

L-am mai văzut desigur, şi-l ştiu, - dar tu, iubită,
Ce te-ai desprins să judeci cuminţii şi nebunii,
Când stai privind pe geamuri cu faţa liniştită
Cunoşti tu cine-i omul ce râde-n discul lunii?

poezie clasică de Dimitrie Anghel
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans pagan pentru sarut

Să povestim un pic de urşii cu măşti de dans sălbatic,
Să povestim despre legendele murelor din gura lor
Şi de mierea furată cu laba …

Să deschidem natura din cutie ca hoţii de buzunare
Furând-o de un strop de rouă,
De fantasme ce aleargă în venele mele
Cu gust de tine.

Noi doi descoperim cuvântul
Limba şi sufletul,
Sunetul şi gura
Ce se înnebunesc în sărutul nostru aviatic
De pe cerul surprins cu lacrima, cu tunetul,
Cu norul ce descoperă forma…

Ne putem juca un pic cu doi nori
Transformaţi în ecou?
Ţi-aş fi peştera în care tu ai fi ecou
Ca şi gura ta sărutată de mine

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Camelia Popa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se merge

se merge pe sârmă
se fac spirale
se umflă baloane
imensitatea devine ceţoasă
modelele desenate au găuri

nu mai există linişte
e o nebunie
nu se mai poate iubi în alb
te vreau lângă mine
în dizgraţia minutelor oarbe
al luciului astupând orizontul
ale golurilor dintre cuvinte
în trecerea din albastru-n oranj
cu mâini care se ating
ochi care se văd
şi aer fără măşti

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În spatele chipului nobil
al Marchizului Divin
se ascunde un înger blond
care îngheaţă inimile

frumuseţea dispreţuitoare
văzută din afară
ascunde viclenia
iubirilor sale

curve sau adolescente
rezultatul este acelaşi
sex... sex... sex
nu pentru alţii
ci pentru propria desfătare

dorinţa de a viola un alt corp
promisiunea sadică a unei îmbrăţişări
plăcere sau cruzime... sunt cuvinte
care traduse în jargonul tău înseamnă... iubire

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marchizul de Sade, traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiri reetichetate

Vânzători de sentimente
In preţurile decadente
Cu discounturi-nexistente
Plătite târziu fad şi latente
In cozi formate-n cuvinte
Subliminate ce par sfinte
In abatoare de corduri, crotaliate
Cu impulsurile codate
De zăbrele de coduri
La bancomate de măşti colorate
Imprimate cu zâmbete
Cu transfuzii cumpărate
Betonului conectate
In fabrici de trăiri congelate
Expirate şi reetichetate

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi

Azi e un alt fel de azi,
orizontul e urcat în nori.
În mine simt un întreg
până îmi cad frunzele şi trec dincolo de uşă,
rătăcindu-mă în al cincilea anotimp.

Prin gândul treaz măsor viscolul unor feţe apropiate,
ce-mi îngheaţă gleznele, suflând săgeţi de gheaţă.
Paralel cu mine măşti aglomerate,
unele tulburi, respiră înaintea mea
luându-mi tot aerul.

Ultimul cuvânt pierdut te caută,
pe banca de lemn neocupată.

Mă sprijin în cuvintele rotunde,
într-o reîntoarcere printre gesturile tale imperfecte,
dar cu ferestre deschise spre soare.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce speri sau poate vrei?

Pământul tremură sub picioarele noastre,
oceanele se evaporă în timp ce zgârie norii
cresc deasupra capetelor spre zări albastre,
ne pierdem tăcuţi în antimemorii.
Cuvinte distorsionate de interferenţe magnetice
şi-un neâncetat schimb de informaţii
inhibă gândurile mele hrănindu-le cu radiaţii.
Doctoriile potolesc dubiile noastre
consumului fiind impuse ca măştile în teatre
însă cuvintele nu vor placa progresul peste poate
în mersul inconştient către noapte...
Cum...?
Ce crezi că vezi în ochii mei?
Spune-mi, ce speri sau poate vrei?

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgiile cuvintelor (41)

lumea în alb-negru
o comedie în trei acte
recizorul strigă în porta voce
priveşte împrejur
curând va cădea cortina

actori pe scena vieţii
unora li s-au dat măşti
altora li s-au repartizat
dezamăgirile
în doză dublă
totuşi strălucesc
deşi nu ştie nimeni
când se lasă întunericul
câtă nefericire arde în ei...

se recunosc
ca imaginile din oglindă
ale aceluiaşi suflet
şi n-au nevoie de litere

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!