Poezii despre cuvinte și minciună, pagina 2
Moartea lui Socrate
Sunt singur,
De ce tremurați?
Și sentința e dată,
De ce tremurați?
Din vorbele pe care n-am apucat să le spun
se scutură tăcerea
îmbătrânindu-mă.
Nu-mi cereți să mint cu aceste cuvinte
cu care mi-am descoperit moartea.
Și nu înțeleg de ce tremurați.
Otrava e doar pregătită.
Și sunteți prea palizi
pentru niște ucigași cumsecade.
poezie celebră de Octavian Paler din Poeme (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
În sufletul meu
Plouă că poate șterge,
Praful creat de tine
Plouă și e rece,
Uscat tu în cuvinte.
Plouă dar cu amintiri,
Buretele nu e de folos
Stropii sunt minciuni,
Tu rămâi mincinos.
Plouă în sufletul meu,
Spală rănile lăsate
Căci am iubit doar eu,
Tu te-ai schimbat pe noapte.
poezie de Secu Adina
Adăugat de Secu Adina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie - un poem
Nu ea L-a vândut cu sărutul trădării pe Hristos,
Nu ea s-a dezis de El cu cuvânt profan, mincinos;
Ea n-a ezitat ca apostolii, a stat în primul rând,
Lângă cruce-a rămas ultima, și-a fost prima la mormânt.
poezie de Eaton Stannard Barrett, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manuscrisul interzis
Scuzați-mă doar adevărul
scuzați-mă nu pot să mint
într-un cuvânt încape cerul
în următorul stau la rând
Scuzați-mă nu pot să mint
scuzați-mă e prea frumoasă
cuvântu-nseamnă înc-un rid
în versuri mă întorc acasă
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (14 mai 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Criticilor mei
De aș face cum fac unii,
Să mă pun cu toți nebunii,
Timp n-aș mai avea să scriu,
Să citesc, să știu ce știu.
Critici, voi, cu minți neroade,
Fără flori și fără roade,
Foarte greu găsiți cuvântul,
Căci în cap vă bate vântul.
pamflet de George Budoi din Critică și critici (9 octombrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspuns ....
Ei oare-acesta să fie, sau micul mister
cine fu primul, sau prima de fel
găina sau oul sau ambele-un fel
de TOT ce răsare ș-apare tot EL!
Fu tot deodată și TOTUL ÎN EL
nu stă la cuvinte, cuvintele-s EL
ne spune și-și spune-nțelese de EL
încearcă și nouă-a ne spune la fel
nu prea ne -nțelegem cu noi, chiar de fel
Cuvintele-s varză în minți de oțel
Dar vine un nimeni, un om mititel
Cu mintea de-oțel face brici -cuvințel
și-explică de-ți trece și pofta de el
că prea e deștept, om cu gând de oțel!
poezie de Scurtu Sorin Izvoraș (22 octombrie 2017)
Adăugat de Scurtu Sorin Izvoraș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nedescifratul limbaj
Nu mă cunoști doar privindu-mă-n ochi!
Câteodată, ziua e puțin mohorâtă,
Dar soarele meu e ascuns printre frunze de plopi,
Vibrează adânc când priviri îl sărută...
Pe mine, acum, doar mă vezi, dar nu simți,
Nici în vorbele murmurate ori spuse,
Lumina ce pupila ți-o citește, și minți
Când un fior te-a trezit, dar l-ai lăsat și se duse...
Suntem străini, ne-am întâlnit, odată, într-un punct,
Două drepte sub un unghi oarecare,
Neînțelegând dacă inima în cuvânt
A putut durerea să o transforme în floare...
poezie de Alexandru Răduț din volumul de versuri Lumi (februarie 2015)
Adăugat de Amalie Hauser
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ne-am urât și ne-am iubit plângând
Rememorarea de-ntâmplări confuze
Copii crucificați ca niște Criști
Cu paznici veseli pentru îngeri triști,
La marea invadată de meduze.
Ți-am poruncit brutal să nu te miști
Până-ți culeg tot frigul de pe buze,
Cerându-ți mai apoi din suflet scuze,
Pentru minciuna că, oricum, exiști.
Dar n-ai să fii niciunde mai cuminte
Și mai supusă altuia nicicând,
Cum doar în noaptea oarbă și fierbinte,
Când ne-am urât și ne-am iubit plângând,
Fără s-avem nevoie de cuvinte,
La câtă moarte adunam în gând.
poezie celebră de George Țărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
De neuitat
De voi uita, adu-mi aminte,
Dar ce tot spun, nu pot să uit,
Degeaba caut prin cuvinte,
S-ascund că inima mi-o mint.
Mă tot prefac, dar vezi tu, dorul
Mi-aduce-n gânduri chipul tău
Și-ascund în zâmbet adevărul,
Când simt că mă mai pierd în hău.
Tu îmi lipsești și din păcate
Așa va fi aici, de-acum,
Deși cu mine, ești departe,
Nu mai pășim pe-același drum.
Ne leagă însă poezia,
În ritmul ei ne regăsim
Și ne șoptim că veșnicia,
Ne va lăsa să ne-ntâlnim.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te rog, Doamne!
În ce Țară trăim, Doamne?
Am ajuns de râsul lumii:
Trăiesc oameni din gunoaie
Și sunt jefuiți sărmanii!
Dreptate nu mai există.
Adevărul e minciuna,
Furtul, ura, denigrarea
E cuvântul spus întruna!
Mafia e peste tot,
Ca o ciumă ne mănâncă,
Nu te miri că fii Țării
pleacă-n lume și ne uită!
Doamne: spune-ne, Te rog,
Cum să ne luptăm cu Fiara?
Eu cred, Doamne, că doar Tu
Poți să-i frângi și să-i rupi gheara...
poezie de Aneta Timplaru Horghidan (13 martie 2016)
Adăugat de Ioan Ioncy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cuvinte și minciună, adresa este: