Poezii despre cuvinte și talent, pagina 2
Anotimpuri epice
mânuiesc condeiul cu talent de scrib
literele dalbe se scaldă în cerneală
transpun în memorii tradiții de trib
cuvintele transcend în forma ideală.
versuri cu picioare cu clopoței de-argint
gonesc prin lume cu mare viteză
gânduri mă îmbată cu gust de absint
la școala vieții am de dat o teză.
clepsidra cu valuri se sparge de dig
amintiri cu vara la mare s-au strâns
anotimpul iernii este țesut cu frig
cu fulgi de zăpadă veniți din necuprins.
vin-o primăvară din rărunchi te strig
magnolii, liliaci gem cu glasul stins.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-a Baba Oarba
Pulsând rugi
în inima nopții,
înaintez pipăindu-mi
cuvintele.
Fur de la tine o literă,
de la ea o silabă
și uite așa,
încropesc o poezie.
Muza îmi surpă creația
după multe căutări,
în bezna talentului.
Ochiul meu,
animal de pradă își caută
și el menirea,
stârnind oceanul,
care mă lovește ritmic
în timpane!
Îi cade nopții cortina,
doar ca Tempel-Tuttle
să mă îmbrace în Leonidele ei,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Cernea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui începător
Îmi placi din ce în ce mai mult,
de azi n-o să-mi mai fii povară,
capeți în vorbe un tumult
ce sper c-ar fi ultima oară!
Cuvintele m-au pus pe jar,
și mă prăstăvălesc de viu,
îmi faci din viață un calvar,
nici nu-l mai vreau, nici nu-l mai știu.
Tu ai talent, dar n-ai habar,
ce duci în spate... nici nu știi!
Îți risipești al vieții dar
în loc să scrii doar poezii.
Că ești blagoslovit cu har,
deși scrii pure fantezii,
ușor treci patimii hotar,
închipuind fantome mii.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secret
Stiti cum se scrie oare o poezie de valoare?
Am sa va spun chiar eu, un mic poet
Secretul acestui Secret:
Este nevoie de talent,
De foarte multa transpiratie,
Cuvinte potrivite asternute lent
Dupa o lunga meditatie.
Se pun emotii, chiar insasi inima se pune pe hartie,
Se pune suflet, se pune dragoste
Pentru un Gram de poezie.
Si-abia atunci cand ostenit cazi frant,
Un lucru de valoare va apare
Muncind din greu orice cuvant
Traind frumos orice visare
Si-acum secretul dezvelit
Sa scrieti doar ce ati muncit
Ce ati visat si ati trait!
poezie de Marian Balint
Adăugat de Marian Balint
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vers
Versul nu-i moneda
Ce-o dai în schimbul faimei,
Versul ne e roba
De lucrător în artă.
Versul e talentul,
Raiul și infernul
Îngrămădite în sensuri
Imposibil de deslușit.
Versul e însuși sufletul nostru
Tipărit, cu prețul descompunerii,
Căci cu fiecare cuvânt
Ești din ce în ce mai pustiu
Și mai gol,
Căci sufletul ți se transpune
Dureros și tăcut pe hârtie.
Și astfel rămâi fără el
Atunci când îți scrii
Ultimul vers.
poezie de Francesca Buta (14 februarie 2009)
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florile
La niște case mari, în oale prea bogate,
Sta falnic pe ferești,
Pe lângă flori firești,
Și cele prelucrate
De mâine omenești.
Dar iată, nori s-adună,
Cu fulgere lucind,
Și tunetul răsună
De ploaie prevestind;
Iar floricelele acele iscusite
Îndreaptă către zei
Smerita rugăminte:
Ca să oprească ei,
Cu un cuvânt din ceri,
A ploaiei neplăceri;
Dar rugămintea lor au fost zădărnicită
Și ploaia cea pornită
De un răcoare vânt
Se varsă pre pământ,
Potoale sfera grea,
[...] Citește tot
poezie celebră de Alecu Donici
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul celui lipsit de orice urmă de talent
Când vezi că n-ai nici urmă de talent,
De ce să scrii mereu, au n-ai nici minte?
De ce să-nșiri pe foi, ecran, cuvinte,
Ca într-un nesfârșit bombardament?
Mai bine să mă doară orice dinte
Decât să dau de tine permanent!
Când vezi că n-ai nici urmă de talent,
De să scrii mereu, au n-ai nici minte?
De ce să nu te duci în Parlament,
Că merg destui acolo, la plăcinte,
Și nici acolo nu-i vreun competent?
Ți se deschid mașini, așezăminte
Și-ți iei, lunar, salariul aferent;
Sau, și mai bine, fă-te președinte,
Când vezi că n-ai nici urmă de talent...
[...] Citește tot
rondel de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-a-nfășat măicuța...
M-a-nfășat măicuța în pânze pictate
De pictori cu har pentru-a putea fura
Din talentul lor și să-mi fac cazemate
Cu tablouri menite sufletele a vibra.
M-a-nfășat măicuța în pagini de carte
Din slove să plămădesc dulcele aluat,
Să culeg rodul vieții împlinite sau deșarte
Din copacul înțelepciunii de toți lăudat.
M-a-nfășat măicuța în straiele omeniei
Să învăț să-l respect pe semenele meu,
Viața să i-o fericesc cu darul bucuriei
Pe acorduri de liră ale profetului Orfeu.
Te-nfăș, măicuță, căci este rândul meu,
În haine regești și-n tainic cuvânt sfânt,
În toată iubirea ce mi-a dat-o Dumnezeu
Căci meriți tot ce-i mai bun pe pământ.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă aș avea talent la scris
Dacă... dacă... inima ar fi arsă de iubire
Prometeu s-ar plimba sărac
printre amnare și cremene
zidite în dinții de fier ai pământului...
dacă muzele ar zace în letargie
sărate de atatea flori
n-aș chema oare naiadele
să danseze teluric
pe-o rază din noapte?
dacă templul iubirii ar fi Ierihon
aș chema o Ana să o încing cu brâu de pietre
zidindu-i cuvintele în creneluri de nisip...
să-i fie rostirea cristalin de lac oglindit până la cer...
dacă aș arunca privirea în adânc de ocean
l-aș căuta pe Neptun
să-mi coase ochi de albastru
dintr-un solz de pește rămas din...
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (mai 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezamăgire dreaptă
cât de curând,
din iluzii se va înșira un vânt-n talent
care va face o solitară aplicație
cu gândurile mele, cosmice adieri...
apoi o ploaie nervoasă cu stropi de fildeș,
va ciupi din tencuiala cuvintelor
până la o dezamăgire dreaptă.
dar o imagine e la dispoziția fiecăruia:
un strigăt uriaș umblă retrăind,
toată tristețea acestei lumi;
și-n timp ce strânge
rămășițele plecărilor în neștire
frunzele de nimic păzite
măsoară gingășia
ce îngreunează omul suprautopic
prin ceață de speranță el lunecos destul.
eu tot fugind în eclipsele realității,
n-am cum să mai simt muzica încarnată
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cuvinte și talent, adresa este: