Poezii despre deșert și suflet, pagina 2
Dorul
Dorul
este precum deșertul
usucă tot în urma lui...
sufletul se ofilește
fără sufletul pereche...
inima se sufocă
și bate din ce în ce mai încet
în așteptarea bătăilor inimei tale...
buzele se usucă
de atâta nesarutare...
ochii devin pustii și goi
fără prezența ta...
iar
mâinile încep să crape
în așteptarea mângâierilor tale....
nu există durere mai mare
decât... dorul... de tine...
poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste fără răspuns
Ființă blândă, și-atât de frumoasă,
Ce suflete noi naște pe pământ,
Fără de Ea, nu vreau nici pat, nici masă,
Căci viața-i chin, iar doru-i vânt.
Cu vorba Ei ce-a dulce ca un soare,
Ea inima-mi încălzește-n piept.
De-i tristă, totul crunt mă doare,
Iar sufletul îmi e deșert.
În viață îmi ești o alinare,
Un dor, o muză, un respect.
Cu Tine-aș vrea să zbor spre soare,
Să cânt, să plâng și-apoi să plec.
Căci nu-mi răspunzi la sentimente,
Iar dragostea mea, e doar un vis.
Nu-mi fă nicicând, o, dragă, complimente,
Că nu mă vreai, de mult ai zis.
poezie de Petru Plătică
Adăugat de Petru Plătică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu
nu plânge noaptea
prin lacrimi de stele
lasă capătul lumii
și vino spre mine
ia o coardă de suflet
și fă-o sunet minune
cheamă prin vise
începutul luminii
lasă-mi, te rog, vie făclie
inima-mi care se zbate
în imagini și-n clipe
nu lăsa ghețuri veșnice
să crească grele-n mine
nu vreau negre uragane
în suflet ucigașe
nu mă alunga-n deșert
să pier în pustie
te rog mult, lasă să vie
destinul să-mi fie
un gând, o filă, o carte
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Târziu în suflet
S-a făcut târziu în suflet,
îl strâng cu mâna de pe drum
mă gândesc că poate s-o fi prins ceva în el,
în timp ce noi mergeam din om în om,
întrebându-i ce mai fac cu viața.
A nins așa de frumos
că ne-au rămas pașii în zăpadă
(să mai zică cineva că n-am existat!)
în timp ce râdeam.
Aici, pe unde-am ajuns,
e foarte departe și frig,
și-aș mai vrea să aud o dată
povestea aceea
despre noi
jucându-ne
dincolo de deșerturi.
poezie de Iuliana Șerban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grădina iubirii noastre
Iubirea noastră a fost o grădină
În toată vastitatea ei,
Tu ai lăsat să se usuce
Corola florii,
Pentru a distruge sufletul
Și inima mea.
De aceea inima
mi-a devenit un deșert,
ce are nevoie de un strop
din dragostea ta.
De aceea se răspândește În lume
Strigătul meu de durere.
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transfigurare
Dacă ar fi să-mi cenzurez gândul,
nimic nu m-ar mai bucura sau întrista,
căutările n-ar avea nici un rost,
m-aș folosi numai de mâini
să sprijin boltirea cerului.
Pașii ar prelungi drumul la orizont.
Nu știu ce aș face cu iubirea
rămasă fără casă,
fiindcă sufletul ar fi un deșert
prin care nu trece femeia.
Numai tu ești umbra pe care mă suprapun
și intru cu inimă cu tot;
gândurile rămân libere,
păsări îmi înghit clipele
și zboară.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (19 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
***
Cădea o lacrimă
din cerul gurii tale,
urmată de o alta,
apoi de încă una,
și tot așa, continuându-se
parcă la nesfârșit.
Buzele-ți, umbrele rupte,
mă protejau de potop
ca de-o ură
ce creștea în venele făcute mătci,
și vâltori îmi închideau
cărările ce odată au dus spre tine.
În norii aceia negri
ploaia a păstrat gustul meu
de când mi-ai sărutat pleoapele
fără să respiri a pagubă,
și limba ta mă ascundea
ca o umbră în deșert
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa (aprilie 2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Aripi de fluturi
Cu aripi de fluturi
Leg sufletul meu
Pentru a călători
Spre steaua ce răsare
Pe valurile argintate
Ale apei ce curge în deșert.
Apoi, mulțumit de închipuire
Număr literele numelui tău
Și ca-ntru-n joc
Îmi spun: "iese din valuri!"
Răsăritu-i în inima mea.
Aripi de fluturi se întind
Peste marea care
ÎNCEPE CU TINE.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar cuvinte
Se frâng dicționare în mine,
Cuvântu-n deșert a căzut,
Un gest de iubire se stinge,
O umbră-n privire și-atât.
Vocale, consoane aleargă
În zbucium haotic dansâd,
Cuvântul se-ntoarce-n tăcere
Ferestre se-chid scârtâind.
Și totul devine întuneric
În suflet apare-un mormânt.
Dar eu te aștept Înviere
Te-aștept răbdator și sperând.
poezie de Victor Rechițian (31 august 2019)
Adăugat de Victor Rechițian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescari de suflete
Inima doare...
Nimeni nu știe cât!
Au venit pescari de suflete
Să prindă perlele existenței..
Talpa frământă neputincioasă durerea.
O udă cu sânge...
Sufletul plânge!
Brațele se întind ca o caracatiță
Pe catafalcul cunoașterii.
Unde sunt oamenii?!
Un mediu acid care nu se mai poate numi Umanitate...
Toxic destin viitorul planetei
Va contopi.
Va răsări un deșert al tăcerii
Și moarte...
Nu vor mai exista verbe,
Nici noapte, nici zi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre deșert și suflet, adresa este: