Poezii despre delfini și viață, pagina 2
Apollinaire
Apollinaire, pe tine te-a iubit cineva?
Este iubirea monedă de schimb pentru viața de apoi?
Ți-au despicat craniul pentru păcatele cui?
Tu cunoșteai legile nobleții, precum Orfeu,
Tu ai iubit țestoasa, calul, capra, șarpele, pisica,
Leul, iepurele, dromaderul, șoarecele, elefantul,
Omida, musca, puricele, lăcusta, delfinul,
Meduza, racul, crapul, porumbelul, păunul, bufnița,
Boul, tot bestiarul, dar omul, omul erai tu? Așa cred.
Turme de poduri vin în urma ta, gloriosule
Apollinaire, Apollo în aer.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemări ardente
mă pierd într-o beție de cuvinte
care sunt umezite de roua dimineții
când mă trezesc cu iubirea în minte
și pot iar să slăvesc splendorile vieții.
mă cheamă zarea cu orizonturi largi
îndemnurile zilei sunt fermecătoare
să visez o lume stăpânită de magi
un univers albastru gestionat de soare.
mă cheamă muntele cu murmur de izvor
cu liniștea sacră a brazilor semeți
cu filoni de aur care nu au zăvor
cu melodii codrene să încânte drumeți.
mă cheamă marea-n jocul delfinilor
cu profunzimi perlate ce inspiră poeți.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aspecte exotice
pe un tărâm exotic mă visez, acolo
pe țărmul mării printre palmieri
să-i fac o serenadă lui Appolo
că mi-a însorit fericirea de ieri.
să zburd ca delfinii în marea cristalină
cu scoici în palme în păr cu anemone
să mă relaxez plutind pe unda lină
scriind pe pieptul nopții iubiri de Desdemone.
să îngrop tristețea sub recif de coral
apoi să se prefacă într-o stea de mare
să nu mă mai găsească vântul austral
supărată pe viață cu gânduri amare.
scenarii de suflet cu aspect teatral
să fie pentru mâine motiv de afirmare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O viață de român
FLĂCĂU, vrăjit de filme-occidentale
Cu aventuri, pe mări îndepărtate,
Huzur pe iahturi, cu femei fatale
Lasciv întinse-n poze deocheate -
Visam să am cândva bărcuța mea
Și, navigând prin valuri zbuciumate,
Să mă-nfrățesc cu vremea, bună-rea,
Ca un delfin zburdând în libertate!
MATUR, trăind povestea românească,
Trezit brutal de-acea fatalitate -
Că niciun vis n-o să se împlinească
În țara lui "RENUNȚĂ, NU SE POATE"
Când nu ești om politic - "la putere"
Sau potlogar, ministru, câte toate,
Furând vârtos, rapid făcând avere...
Ce muncă?! Hai, mai lasă-ne, bărbate!
BĂTRÂN, mă bucur... încă mai trăiesc,
Chiar și așa, pe sfert, pe jumătate;
[...] Citește tot
poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zig-zaguri
viața și dragostea vin din mările agitate unde nici delfinii nu-și mai caută perechea
aceștia nu se simt singuri trec prin cercuri concentrice întinse de mâinile prietenilor- oameni
și se retrag ca niște scoici imperiale
sub pietre
ascult tumultul existențelor cum freamătă arcul de triumf al iubirii
apoi văd germenii sădiți în piept
soldați triști ai unui apus crepuscular
vioara are urcușul rupt
dar cântecul ei trece peste zig-zagurile cotidianului
se pare că începutul lumii va crea genii imortale
ce vor traversa propriile nesiguranțe
echipate cu niste clăpari uriași
iar tu artist second hand vei fi bulversat de cifrele ce nu se divid
așa precum la disneyland zîmbetele se multiplică în destine
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu ne dă semne
"Dumnezeu ne dă semne"
îmi spunea odată un bătrân de la țară,
mie ieri mi-a scos în cale,
pe când mă alintam ca un delfin în supa de alge,
o sirenă gâtuită de emoție: mi-a povestit viața ei,
cei dragi grav bolnavi, ea recent operată,
devenită o ulcică fără rost pe lume,
rostul sirenelor este de a-i face pe marinari fericiți,
ea a cunoscut doar un marinar toată viața,
marinarul acum e o pătlăgea roșie, vânătă,
își numără capilarele craniene care îi plesnesc
și așteaptă pe același fotoliu de unde
trimite tridentul lui Poseidon arar
să vină supa de alge gătită cu drag de sirena lui
și numai a lui...
"Dumnezeu ne dă semne",
dar eu vreau să mă simt nemuritoare,
de aceea mă alint în supa de alge
ca o sirenă adolescentă...
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rudele lui Rosy
Cum veneam de la biserică, nepoată-mea și eu,
Zise Rosy, "bunicule, cine este Dumnezeu?"
Căutând să-i răspund într-o potrivită versiune,
Cam asta-a fost tot ce-am putut spune....
Dumnezeu este esența noastră-n Univers,
Tot ce se află sus, jos, alături și departe,
Atomul, norul și luceafărul de seară;
Ciocârlia, delfinul și-ogorul în care plugul ară,
Croiala Cosmosului din care facem parte.
Credința că există ceva de oameni mai presus,
În fața căruia tu, cu-încredere, te-înclini supus;
Un Mumbo Jumbo sau un Destin, numit și Joss,
Un Budha sau un Allah oricum, un mare Boss
În viața ta... Cât timp există mările și aștrii cei merei
Dumnezeul tău Etern va sălășui în ei.
Trăiește-n fiecare frunză care sub lună se răsfață,
Iar când florile mor, din viața lui El iarăși le dă viață ;
[...] Citește tot
poezie de Robert William Service, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Felinar
auzi cum ne cad petalele, frunzele?
suntem flori în îmbrățișarea unui
viitor care nu mai pleacă de la noi.
taci, știi că va pleca.
știu, dar probabil
că ne va urmări de jos din stradă,
atent la orice mișcare a secundelor,
a siluetelor noastre în spatele lor.
mă înăbuș lângă tine, parcă aș trăi într-o respirație
mereu atentă, niciodată prezentă.
pleacă atunci!
rătăcește, rotește-te
pe marginea gândurilor unui alt bărbat.
o balerină în amurg de toamnă,
cu fustă crâmpoțită și picioare obosite.
vântul se crapă și-ți intră prin ochii veștezi
în trupul curbându-se în înclinarea,
reverența de final înspre un public care
privește la o altă scenă.
voi mai rămâne o vreme, până ce vei adormi.
[...] Citește tot
poezie de Simion Cozmescu din Cântecul măturătoarei de fluturi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
3 2 1
gura metroului te vomită electric și străveziu
mergi pe urma zilei de ieri încă viu numeri pașii 2823 vineri 10 mai 2019 70 de calorii 232 de prieteni 37 de fire albe numără mai departe 158 kWh 3 facturi restante 37 de zile până la concediu 5 rapoarte 2351 de căsuțe goale 8 pahare pline cu apă 0 călătorii
aplică formula
nu te abate
altfel firul se rupe
iar tu nu știi nimic despre teoria stringurilor
știi doar că mâine va fi bine
mâine vei număra binecuvântările pe un șirag de mătănii
vei privi cerul așa cum ți-a fost scris pe ziduri
cu un smiley vei salva delfinii de plastic și umbrelele de ploaie
azi pământul îți șterge pașii
cineva te strigă pe alt nume
dar nu despre uitare este vorba
dracu' mai știe despre ce este vorba aici
mai faci un calcul și zici un număr cu literele amestecate
azi cuvintele sunt moarte
mâine vei termina ultima carte de pe noptieră
azi ducă-se naibii toate
azi să piară toți oamenii ăștia mici
mâine o să-i iubești o să-i mântuiești
[...] Citește tot
poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iată, trece THERMOPYLAE !
Era o zi cețoasă; am văzut o clipă nava cum trecea, vioaie;
Se zbenguiau delfinii și piruiau păsările mării-n ploaie;
Matisam parâme sub cerul gri, mânuind șuvițe și cavile,
Când am auzit nostromul, "Iată, trece THERMOPYLAE!"
Secundul s-a-ntors, căpitanul s-a răsucit și el încetișor,
Urmărind umbra-aceea care traversa Biscaya-n zbor;
Carena verde, catargele zvelte-n vânt, velele nori de zăpadă,
Asta am văzut deasupra mării, stând acolo lângă balustradă.
Un cliper chipeș în drum spre China, o adiere părând, minune
Zburdând pe valurile mării cum zburdă mânjii pe pășune!
Ai fi putut crede, privindu-i trecerea, că știe de inimă și suflet,
Nerăbdător cum se strecura printr-al zdrențelor de negură balet.
Erai convins, petrecându-l cu privirea, c-are inimă și suflet,
Atât de iute, de mândru, maiestuos de alb, despica talazul violet!
Mă gândeam, în vreme ce dispărea, la lucrurile scrise de poeți,
Că frumusețea va trăi veșnic, trezind admirație-n alte și-alte vieți.
[...] Citește tot
poezie de Bill Adams din VÂNTUL ÎN VELELE GABIER, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre delfini și viață, adresa este: