demisie

Domnule parlamentar

moto: Cenzurează toţi guvernul
Cu demisia şi strigă
Dând în geam cu mămăligă
Până când îi doare sternul
---------

Eşti ales, ţii un discurs
Poţi să latri şi la lună
Şi-ai să vezi cum pe parcurs
Intri-ncet în lumea bună

Pedagogii, demagogii
Jubilează biruinţa
Cum nu pridideau nici dogii
Să-şi arate elocinţa

Disoluţia nu are
Priză la reacţii blitz
Doar pretenţii fiecare,
Pentru-o cameră la Ritz

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carmen Dan (PSD), fostă secretară de şcoală la Videle, pusă ministru de Interne de infractorul Liviu Dragnea (vătaful PSD-ului), refuză să-şi dea demisia după abuzurile grave la protestul diasporei din 10 august 2018 şi la alegerile europarlamentare din 2019

Această blondă PSD-istă
E-atât de mare tupeistă,
E-atâta de neruşinată,
Cum Terra n-a văzut vreodată.

E-acea ce-a pus Jandarmeria
Ca să gazeze-n România
Femei, copii, bâtrâni, bolnavi,
Diasporeni frumoşi şi bravi,

Bucureşteni, ce-au contestat
Ăst PSD ‒ partidul stat,
Şi pe toţi infractorii lui,
Ajunşi în fruntea statului,

Pe infractorul cel mai mare,
Ce-n fine azi e la-nchisoare.
Femeia asta agramată
Pe-obrazul ţării este-o pată.

poezie de George Budoi din Pamflete şi satire (30 mai 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragă inimă, dragă suflet....

Am fost tăcută,
nu te-am certat niciodată.
Spiritul tău pătrat, gol, respins
de fiecare impuls, fiecare erupţie,
dar în această seară, cerul de toamnă
răsfoieşte un soare sfâşietor.
Lasă-mi vocea să-şi dea demisia,
pentru a trăda secretele noastre.
Dragă inimă fără dulceaţă,
dragă suflet insensibil şi încăpăţânat,
în această zi, mărturisesc,
tristeţea şi supărarea mea,
şi de câte ori am vrut să mor?
Aici, în inimă, parcă e o rană de cuţit,
un sentiment care este acolo.
E dureros, e undeva, în inimă...

poezie de Eugenia Calancea (14 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă târzie

Triste, păsările pleacă,
Respectând istoria,
Soarele îşi trage-n teacă
Razele şi gloria.

Dintr-odată, din păcate,
S-au chircit pădurile,
La oraşe şi la sate,
Sfinte-s murăturile.

Este linişte-n cămară,
Vântu-şi bate tobele,
Plouă-n suflet ca afară
Şi se-afirmă sobele.

Bruma-n straturi îşi aşterne,
Peste câmpuri, gresia,
Cade frunza, cad guverne,
Îngroşând depresia.

[...] Citeşte tot

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prizonierul unui vis

Purtai pieptănătura femeilor măritate
şi acea bentiţă de demnitate,
cu care te-am încoronat
anul trecut,
la sărbătoarea primelor cireşe...
Erai ca o plantă cu flori comestibile,
ades, te înfulecam, din creştet până
la rădăcină...
Iar tu, Arden, invocai ploaia
pretext pentru a mă invita în coliba
bunicului tău -
un adevărat Kraal, pe un pat de frunze,
în care-ţi plăcea să-ţi pudrez trupul
cu ama Ka -
pulberea aceea parfumată
al cărei secret numai noi – tu, eu, vrăjitoarea satului
şi cine ştie ce tată de clan zuluş,
din anturajele tale coloniale –
îl ştiam.
Am plâns bărbăteşte când ai plecat...

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plagiatul premierului Victor Ponta în presa străină. (Ahtiat după putere şi publicitate, Ponta şi-a dorit atât de mult să fie cunoscut de presa străină şi de mai marii lumii încât a încălcat Constituţia şi decizia Curţii Constituţionale)

Faptul că a plagiat
Primitiv la doctorat,
Au aflat stupefiaţi,
Îngroziţi, terifiaţi,
Nature, Reuters şi Le Monde
Şi întregul mapamond.
Floare albă de cais,
Praf la făcut El Pais;
L-a băgat în corzi îndat',
Şi pe Ponta l-a-ntrebat:
"Spuneţi, de se dovedeşte,
Plagiatul vost', fireşte,
De-nţelepţii desemnaţi,
Atunci demisionaţi?"
Fără a o mai scălda,
Ponta spuse-ndată: "Da".
Faptul că a plagiat
Fost-a în curând probat,
De academicieni,
Profesori olimpieni.

[...] Citeşte tot

pamflet de George Budoi din Plagiere şi plagiatori (30 iunie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laeti et Errabundi

Voiajurile intrepide
(Ce grea odihna pare azi!)
Cu steamere şi cu rapide.
(La ce-mi slujeşte-at home-ul gras?)

Mergeam haihui – mai ţii tu minte,
Tu, călător pierit în cale –
Sorbiţi de aerul fierbinte,
Fantome, două, joviale!

Cu pasiunile hrănite –
Cu-obrăznicie – peste poate,
Cinsteam vacanţe înmiite.
Iar simţurile, ponderate,

Dau tinereţe, înfrăţire,
Şi inimile slobozite
De a muierii miluire,
Prejudecată părăsită,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Paul Verlaine, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!