dinţi şi noapte

Comunică fără cuvinte

Din lacrimile presărate peste al nopţii val şi al singurătăţii destin,
Mă las purtată de valul iubirii depline când inimile comunică fără cuvinte.
Am un ocean de gânduri şi valurile-i mă răscolesc,
Dorului îi tot vorbesc, de aduceri-aminte.
Focul să-l nimicească cu o inimă de fier
I-am dat libertate,
Dar lacrimi de cuvânt s-au revărsat peste noapte,
Zâmbetului să-i vorbească cu dinţii de oţel...

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoironie

Am început o călătorie spre mine,
Să ajung pân' la capăt, ţin şi cu dinţii,
Trenul în care sunt, aleargă pe şine,
Spre ziuă aleargă, prin noaptea minţii.

În gara conştiintei vreau să cobor,
Să-mi redescopăr sufletul de poet,
La capăt de linie vreau să ajung,
Înainte să mă prindă naşul fără bilet.

poezie de Paul Aelenei din Primăvara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teamă

Mă tem de uitarea dureros de amară
Ce-şi înfige în mine dinţii de fiară.
Mă tem de tăcere,
De-ntuneric mă tem,
De noapte şi tunet,
De furtuni şi blestem...
Mă tem de tiranii cu sânge de şarpe,
Mă tem de armele ce seamănă moarte.
Mă mai tem... şi mă-nchin Dumnezeului meu,
Că-mi cunoate tristeţe
Şi m-ajută la greu...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În noaptea aceasta
iubito mi-e foame de tine mai mult decât ieri.
Palma stângă te cere şi cea dreaptă te vrea.
Dinţii gândului meu sunt flămânzi.
Dă-mi jugulara inimii tale să mă hrănesc între timp ce cuvinte însetate de iubire pe lobul urechii alunecă în delir şoptind:
Mi-e foame de tine iubito... de dragostea ta azi, mai mult decât ieri!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima noapte a ultimei ierni

întorsesem fila
tocmai citeam un alt paragraf
din viaţa mea
căutam un capitol
în care personajul principal
avea să înţeleagă
sensul criptic al propriei naivităţi

râdeai ca o primăvară
(buze întredeschise
dinţi strălucitori
poftă de sărut)
se hârjoneau gândurile prin iarbă
iar ochii tăi adunau verde crud

iubito
(buzele noastre se căutau disperate)
mă voi reciti
în ultima noapte a ultimei ierni
la lumina amintirilor mele

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Lisandru din Atunci când vara se reinventa (15 martie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barza şi crocodilul

O barză mergea pe Nil
În căutare de mâncare
Şi vede în al lui mâl
Un crocodil foarte mare.

Priveşte ale picioroange
Şi crede că sunt de lemn
Barza vrea să zboare
Ca să scape de el.

Şiretul îi spune să stea
Poate prinde vreun şarpe,
Ea însă nu mai vrea,
Neştiind cum să scape.

Sare repede s-o înhaţe
Cu dinţii ca de ferăstrău,
Ea zboară mai departe
Şi-i spune că este rău.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Dumitru Matei din Clepsidra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lup singuratic

Sunt hăituit de singura teamă,
foamea din iernile geroase.
Pădurea-i din ce în mai rară şi mai potrivnică,
urletul este nemângâiat de lună,
în gură, frigul clănţăne-ntre dinţi bătrâni,
din instinct adulmec miros de pradă
şi nu văd nicio urmă.

Mă mişc singuratic şi slăbit
de nopţile pierdute pe cărări întunecoase
fără niciun obol,
fără noroc.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinderea crucii în miros de tămâie

Aripi de liliac atârnate de tavanul nopţii
Şlefuiesc dinţii pentru canaliile sorţii.

Un dinte rămâne răsucit în venin,
Şarpele vieţii ştrangulează nădejdea-n destin.

Neîmplinite rămân zborurile-n ţipete stinse,
Iubirile de doruri s-aprinse.

În pragul verdeţii netezite de noi
Cresc fulgere scăldate în ploi.

Crucea din deal îşi face o cruce
Mare cât cerul ce-n braţe o duce.

Domnul o prinde în miros de tămâie,
Un liliac, în cristelniţa nopţii, recită poezie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Margini de zori

departe de oameni trepte spre infinit urci
mereu te-atrage nerostitul în efemerul amintirilor
depărtarea e ca o profeţie a neştiutului de mâine
întrebi de fiecare dată nepătrunderea visului
ascunsă cântec după draperiile nopţii

pătimind sub picurii argintii ai toamnei
de cele mai multe ori rupi cu dinţii potecile
mângâind cu tălpile într-o îmbrăţişare podoaba pădurii

lasă-te femeie în dansul pătimaş al vântului
noaptea din adâncul pământului
să ţi se caţăre pe la tâmple aduceri aminte
ca fulgerile răzvrătite de iubirea norilor

minunată este ziua când florile mângâiate de timp
îşi varsă din tulpini parfumul ca smirna în pragul serii
lasă-te îmbrăţişată de zorii zilei ce destramă
luceferi fistichii a umbrelor lumină
pe-a cerului spinare ce arde fără ocolişuri luna

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Prochipiuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iritarea de dimineaţă

a început de duminică seară
când ochii s-au scărpinat
de ecranul televizorului larg
deschis la talk-show-uri căzute
pe capul omului iubitor de bârfă
care stă în noapte cu stelele
în geam şi şpriţul pe măsuţă
aciuat într-un cuib care va dispărea
în curând o să-i crească îndoiala
şi aerul rece cu dinţi de peşte
fierăstrău taie armonia interioară

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!