Poezii despre dinți și timp, pagina 2
Întrebare de ninsoare
În noaptea nopții-n lună plină
Fac saltul nalt, ca de felină,
Mă prind cu dinții de Saturn
Și-apoi, ca orice taciturn,
Aștept o dimineață lină.
În ziua zilelor mai vechi
Țineam la gât stele perechi,
Acum ninsorile mă-ndeamnă
Să mă desprind suav de toamnă,
Să-mi cânte viscol în urechi.
Și în secunda cea mai mare,
Care apare și dispare
Din ceasul care-mi sună trist,
Mă voi lupta c-un sunetist,
În iarnă, viscol și ninsoare.
Și-n ora orelor târzii,
Cu minutare sidefii,
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Menajerie
Iată-mă-s câinele tău cu blană de franjuri
Și dinți de săbii ca să te mușc, să te latru
Iată-mă-s șarpele tău ca să te ispitesc
Cu mărul soarelui să te otrăvesc
Iată-mă-s rinocerul tău în tunică de clown
Jonglând cu popice ca să te fac să râzi
Iată-mă-s girafa ta. Majusculă
În textul zilei, citește-mă A
Iată-mă-s vulturul din asfințit
Cu inima în cioc aprinsă ca un lampion.
poezie celebră de Max Blecher din Corp transparent (1934)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea la paușal
De cele mai multe ori
când mai ai o secundă de trâit
te apuci să numeri mileniile
și moartea cască
când își leagănă coasa
iar tu te holbezi în oglindă
și speli cu dinții
o vechitură de perie de sfinți.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dentistul
aurora! nu a dispărut
ea pur și simplu a curs
din cer deasupra teatrului
cu două minute în urmă
ea s-a amestecat
cu mirosul
lipicios
al dentistului
cu două minute în urmă
care se grăbea
spre cabinetul său negru
! romantismul a dispărut:
dragostea și dinții
sunt incompatibile
poezie de Anna Grig, traducere de Florica Bican
Adăugat de Adela Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călărețul știrb
Sunt căzut pe gânduri
Ca de pe cal.
Dar cine stă pe calul
Care paște din mine
Și nechează la urechea mea.
După ce mă caută la dinți
Și vede că mi-a dat
Măseaua de suflet
Și că miros ca fânul
Gata de cosit,
Gata de iubit.
Un timp infinit,
Vreau să zic
O clipă și-un pic.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legenda
Strălucitoare-n poarta raiului
sta Eva.
Privea cum ranele amurgului se vindecau pe boltă
și visătoare
mușca din mărul
ce i l-a-ntins ispita șarpelui.
Fără de veste
Un sâmbure i-ajunse înre dinți din fructul blestemat.
Pe gânduri dusă Eva îl suflă în vânt,
iar sâmburele se pierdu-n țărână, unde încolți.
Un măr crescu acolo și alții îl urmară
prin lungul șir de veacuri.
Și trunchiul aspru și vânjos al unuia din ei
a fost acela
din care fariseii meșteri
ciopliră crucea lui Isus.
Oh, sâmburele negru aruncat în vânt
de dinții albi ai Evei.
poezie celebră de Lucian Blaga (1919)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge împietrit
Amintește-ți visarea speriată,
sau plânge în tine
intrând într-o altă iarnă,
unde toamna a fost devorată
de dinții zăpezii.
Ninge împietrit
peste trupul timpului,
urmele mele
aștern în taină
diamante albe.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E iarnă
anului i-au căzut toți dinții
când tremură de frig nu clănțăne
suspină
prin copacii dezvelind ca cerșetorii
cioturi spre cer
se lasă ceața
ne-mbâcsește sufletul
se deapănă peste oraș
un singur corb la scena asta e părtaș -
iar eu
tot mai aștept ca anii
să mă muște cu dinți de ger
de floare
de fruct
de soare
[...] Citește tot
poezie de Elena Malec (9 ianuarie 2009)
Adăugat de Elena Malec
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară
Cum te ridici și ieși din casă,
Vremea se face frumoasă;
Îți vin cocoare
Vâslind sub soare;
Vacile-Domnului și furnicile
Anunță rândunicile;
Un flutur s-anină
De-un fir de lumină.
Cum ai râs cu dinți mărunței
Au înflorit flori în ochii mei.
Timpul stă - căci ai sosit.
Numai inima-mi bate ca un ornic grăbit.
"Bucură-te că ea e aice,
Timpul te-nșală", - biata inimă-mi zice.
poezie celebră de Mihail Sadoveanu din Daim (1944)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
De dragoste
Ea stă plictisită și foarte frumoasă
părul ei negru este supărat
mâna ei luminoasă
demult m-a uitat, -
demult s-a uitat și pe sine
cum atârnă pe ceafa scaunului.
Eu mă înec în lumine
și scrâșnesc în crugul anului.
Îi arăt dinții din gură,
dar ea știe că eu nu râd,
dulcea luminii făptură
mie, pe mine mă înfățișează pe când
ea stă plictisită și foarte frumoasă
și eu numai pentru ea trăiesc
în lumea fioroasă
de sub ceresc.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Nichita Stănescu
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre dinți și timp, adresa este: