Poezii despre dorințe și imagine, pagina 2
Niciodată nu-i târziu
Niciodată nu-i târziu să-mi fii aripă în zbor,
Să-mi fii clipă în clepsidra de rubin,
Să-mi fii cuibul meu de dor
Unde demn să ne iubim.
Niciodată nu-i târziu visele să le hrănim
Cu imagini printre ceruri asamblate,
Printre gânduri să doinim
În cuvinte fermecate.
Niciodată nu-i târziu să fim rază în sărut
Foșnitoare pe o fantă de lumină
Semănată-n ochi căzut
Într-o ardere divină.
Niciodată nu-i târziu visători ca să vibrăm
În dorințe înfrunzite adunate în zidiri,
Până când pe flori crestăm
Inima cu amintiri!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reproș
Divulgă-mă iubire, căci nu mai cred în tine,
Separă mă de toate în cele patru puncte,
Și lasă să ne spele cu lacrimi cristaline
Imaginile vremii dorințele defuncte.
O, tu, iubire arsă, și arsă rău de soare,
Tu nu mai ai rațiune, tu nu te mai amesteci,
Mă lași în frig la umbră, nădejdea-n mine moare
Și mă curtează ura pe care tu o mesteci.
În câmp deschis e jocul, e jocul de cuvinte,
Și patima-nfruntării din dragostea carnală,
Dar cât e ea de joacă în plus mă mai și minte;
Zadarnică așteptare, săgeata cea banală
Mi e destinată dară, înfiptă prin morminte.
poezie de Vasile Zamolxeanu (29 septembrie 2010)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reproș
Divulgă-mă iubire, căci nu mai cred în tine,
Separă mă de toate în cele patru puncte,
Și lasă să ne spele cu lacrimi cristaline
Imaginile vremii dorințele defuncte.
O, tu, iubire arsă, și arsă rău de soare,
Tu nu mai ai rațiune, tu nu te mai amesteci,
Mă lași în frig la umbră, nădejdea-n mine moare
Și mă curtează ura pe care tu o mesteci.
În câmp deschis e jocul, e jocul de cuvinte,
Și patima-nfruntării din dragostea carnală,
Dar cât e ea de joacă în plus mă mai și minte;
Zadarnică așteptare, săgeata cea banală
Mi e destinată dară, înfiptă prin morminte.
poezie de Vasile Zamolxeanu (25 iunie 2008)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Absorbit
Absorbit de câte sunt prin pagini
Scap în iris unele imagini
De seducătoare clipe stranii
Ca și cum aș azvârli cu banii.
Frunzăresc visând între coperte
Întâmplarea care să mă ierte
Dându-mă de-a dura prin frunzare
Dinadins sau chiar din întâmplare.
Nu regret, nu rătăcesc prin semne
Degete subțiri și risipite,
Însă îmi doresc să mă invite
Doamne parfumate și mai demne.
Dacă plec îmi place când pe stradă
Iese o fecioară să mă vadă
Și cu-o daltă fină să-mi cioplească
Înălțimea cea mai nefirească.
poezie de Bujor Voinea din Artefacte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cain
Fuge pe nisipul fabulei
Și piciorul lui este ușor.
O, păstor de lupi
Ai dinții luminii scurte
Ce-nțeapă zilele noastre.
Terori, avânturi,
Horcăit de păduri, acea mână
Ce despică foarte ușor batrâni stejari,
Ești făcut după imaginea inimii.
Și când ceasul e foarte întunecos,
Trupul acela vesel
Ești tu printre arborii vrăjiți?
Și în timp ce crăp de dorință,
Se schimbă timpul, te agiți bănuitor
Îmi scapi cu pasul meu.
[...] Citește tot
poezie clasică de Giuseppe Ungaretti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întunericul e gros în noaptea speranței
Cine dorește să se mântuie
nu fură și nu, nu...
deaceea nu-i compătimesc niciodată,
este aproape dezolant
să te simți în nesiguranță,
dreptatea și adevărul nu se pot obține
peste tot e o luptă pentru interesele proprii,
întunericul e gros în noaptea speranței.
Peste tot se promovează falsul,
minciuna cu față de adevăr promis,
nu se cunosc limite și nici rușine,
nu mai avem niciun contract moral,
socialul se fabrică în grupuri de excroci
și teama la modă respiră curgător.
Săracii își i-au pâinea de la ghenă
și dorm împreună cu copii în frig.
Aceste imagini mă neliniștesc,
mi-e scârbă de huzurul îmbogățiților
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot ce m-a ucis, îmi lasă sufletul să scrie...
m-ai căutat prin fel și fel de zaruri,
în cărți de viitor, sau glob de sticlă...
și m-ai tot căutat prin mii de veacuri
să-mi furi ce n-ai putut... fiind prea mică!
m-ai căutat doar să distrugi și să îmi iei
ceea ce n-ai putut avea tu niciodată...
și-ai fi dorit să legi etern cu chei
sufletul meu... ce n-ai să-l ai vreodată!
m-ai căutat în fiecare zi dacă mai sunt,
și-n fiecare zi te întristai...
că nu plecasem de pe acest pământ,
ai fi făcut orice să plec... căci mă urai!
m-ai căutat să te răzbuni cu o cruzime,
ce n-ar putea să zacă într-un om...
și-ai preferat să crezi doar ce-ți convine,
iar adevărul... adânc să îl îngropi!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Bună dimineața
Mi se luminează fața
Iar inima în piept îmi bate tare
La această imagine fermecătoare
Te salut soare, ce dai viața
Pe crestele munților mai este gheață
Albastrul cerului mă farmecă
Și nu mai îmi este greață
Lumea e prea frumoasă cred că
Iubesc și sunt iubit
Multe eu mi le-am dorit
Dar nu m-am invoit
Să fiu de lăcomie lovit
Să fi iubit este ușor
Să oferi ești dator
De cele ce nu dor
Zbori pe un covor fără motor
[...] Citește tot
poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nu se pierde
Adânc în subconștient, ni se spune,
Se află toate amintirile noastre, toate notele
Cântecelor pe care le-am auzit vreodată,
Toate frazele spuse de cei pe care i-am iubit,
Regretele și pierderile cu care am trecut prin lume
Și cu care, cu trecerea timpului, ne-am împăcat, glumele
Spuse-n familie, fiecare suvenir sentimental primit,
Fiecare lucru văzut, fiecare experiență, cuvânt anume
Care ne-a fost adresat în copilărie, înainte chiar
Ca noi să fi știut sau să fi înțeles deplin
Rosturile și mersul lumii în care trăim.
Totul se află acolo, minciuni legendare,
Lacrimi, sunete, zile aniversare, imagini
Fulgurante din ani uitați, îngălbenite pagini;
Toate cer să fie rechemate, doresc să reapară
Pe lume, înainte ca această lume să dispară;
Așteaptă poate un mic semn, o intimă chemare,
O vorbă, un refren, un miros, o prezență,
Un ecou dintr-un trecut când, cu inocență,
Priveam prezentul plini de încântare cu toții,
[...] Citește tot
poezie clasică de Noel Coward, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Absolvent
Mi-am băgat minte în sesiune, colegii să îmi caut iar,
doar în imagini, după chipuri, ori nume întregi, știute arar
și dor nestăpânit mă întoarce și-i văd în aulele pline,
fragezi, cum gândurile am încă, timpul trecut să mi-l aline,
teleportat o hologramă printre prietenii de grupă,
atât de tineri, toți ingenui, lipsiți de griji pe-a vieții plută,
lăsați curentului năvalnic, purtați în orice întâmplare
doar vis, mereu atât de aproape, încolorat cu iz de floare,
neobosiți de atâta vesel în întruniri de gașcă, ori cupluri,
cu îndrăgostiri în efemer, la baluri, glume printre trucuri...
parcă simt și miros de săli cu bănci în lemn, laboratoare,
emoțiile de examen, disecții, practici verile la mare,
lipsiți total de viitor, ce parte nu făcea din mâine,
ce era azi, mereu un altul, bon de cantină era pâine...
plimbare în parc, sau la terasă, erau materia de studiu
și amor, joc de dorințe vii, înfierbântat, fără preludiu...
cum se perindă tot prin spațiu, pe veci marcat cu "rezervat"
și loc cu disperare îmi caut, ca atunci, să fiu... da-i ocupat!
Ce dor, ce dor îmi e de tot... cât de păcat, cât de păcat!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre dorințe și imagine, adresa este: