Poezii despre draci și iubire, pagina 2
Doi sori?
Lumina soarelui se consuma degeaba,
Căci noi nu ne vedeam; decât arar,
Când umbra noastră, singură, făcându-și treaba,
Ne arăta că suntem în zadar.
Iubito, ne rugăm la Dumnezeu
Să stingă dracului această lampă, care
Consumă gazul tău și gazul meu,
În timp ce noi visăm, la altul, fiecare?
poezie de Marius Robu din Aproape alb (6 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metaforă nepotcovită
Am să vin să te răpesc
Să-ți arăt cât te iubesc
Pe un cal negru diavolesc
C-un trandafir alb de te doresc
Și poterei din urma mea
Am să-i arăt metafora
Ce nu e potcovită
Când mă chemi tu ispită
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diavolii vin pe rând
Vine diavolul alb și-mi spune:
Ai iubit, dar ai și uitat.
Rămân cu ochii în jos și tac.
Tac întristat, tac rușinat.
Vine diavolul roșu. Mă-ntreabă:
Unde ți-e sulița? Unde ți-e sabia?
Îi arăt portul cu ape stătute:
Mi-a plecat, îi spun, goală, corabia.
Albastrul diavol vine și-mi spune:
Știu bine că-ți plac zorile.
Îmi plac, îi răspund, dar îmi place și roua
Pe care-o păstrează în ochi florile.
Diavolul negru vine la rând.
Tace. Și m-apucă de mină.
Îl rog lângă mine, măcar o clipă,
O singură clipă să mai rămână.
[...] Citește tot
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărturisesc
atunci când te doare te doare
o simți în întreg corpul
te simți ca un templu incendiat
lacrimile ar a
duce
o mângâiere ar stinge vâlvătaia
dar trupul tău zdrobit de iubire
nu lăcrimează el suspină și doare
și atunci când te doare al dracului
mai doare iubirea
în rest e prăbușire
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alint metamorfozat
"Iubitule!... Frumosule!...
Măi, bunule!... Măi, dragule!...
Deșteptul meu!... Doritul meu!...
Bărbatul meu!... Stăpânul meu!...
Dintotdeauna te-am gândit!
Te voi iubi pân'la sfârșit!
În inimă te voi păstra!
Tu vei fi fericirea mea!
Doamne, tu nu ești deloc rău!
Aș vrea să te știu soțul meu!"
(După îndelungi cercetări, s-a decretat că dragostea ține 3 ani!.)... Așadar, după 3 ani:
"Măi, omule!... Băiatule!...
Tembelule!... Sonatule!...
Cretinule!... Curvarule!...
Golanule!... Turbatule!...
Urâtule!... Bețivule!...
RATATULEEEEE!
De ce te-oi fi cules din drum?!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seara pe deal
Îndură-te de mine
iubita mea visată
cum timpul se îndură
de ore altădată
înțepenește-mi ochiul
și neclipește-mi-l
învârte-n juru-ți focul
cu para de copil
și lasă-mă-n căldură
ca pe un animal
si lasă-mă-ntorsură
ca valul marii, val
și încrețește-mi pielea
și părul tău sălbatic
și lasă-mi în picioare
un fel de mers apatic
lunatic
sub raza
fără îngenunchere
de argint pieritor
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 119
Ah, poțiuni din lacrimi de Sirene
Făcute-n alambicul diavolesc
Mi-au dat nădejdi și frici cotidiene
Și m-au făcut să pierd, nu să primesc!
Și inima ce gafe nedorite
A săvârșit crezând că s-a sfințit!
Cum îmi ieșiră ochii din orbite
Când febra nebuniei m-a lovit!
O, răul e benefic! Va să zică
Ce este bun el face și mai bun;
Și dragostea căzută o ridică
Atât de mult cât nici nu pot să spun.
La ce-am avut, eu mă întorc spășit,
Prin rău am scos de trei ori ce-am plătit.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bine, Doamne, stau...!
O, Doamne, cât de bine stai
În fericirea cea din Rai
Și bine, Doamne, stau și eu
Că Rai e și-n sufletul meu!
Mai chicotește câte-un sfânt
Când deodată-ncep să cânt
Și pizmă-mi poartă-n barba lor
Toți dracii care trist mă vor...
Am fost pe placul lor mereu,
Acum stau să iubesc și eu
Și pe argintul Lunii jur
Ca fericirea mea s-o fur
Că numai ea-i fără cusur.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seducție
Să nu mă lași, iubito, să trec spre alt hotar
Să nu-mi pierd judecata și să ajung hoinar
Ești mai presus de mine, ești odă și mister
Ispita mea din lume, la care încă sper.
Lucirea din privire ce ți-o zăresc mereu
Mă face să-mi pierd capul, dar și sufletul meu.
Cum să fac oare să mi te scot din minte
Și gândul păcătos să nu te mai alinte?
Cum să adorm în noapte și visele lumești
Să le preschimb în șoapte și adieri cerești?
Să văd mereu în tine crăiasă îngerească,
Nicicum să te transformi in patimă drăcească.
Să te iubesc curat, cum trebuie să fie,
Să fii în trupul meu doar ca filosofie
Și să zburăm spre cer, ținându-ne de mână
În Rai, dacă se poate, să-mi fii pe veci stăpână.
poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie
Vorbește, cântă ori... taci,
Femeie cu coastă de drac!
Și-n rând, și-n față și spate,
Tu ești stăpâna mea.
Dansează, privește ori... stai,
Femeie cu miresme alese!
Și-n clipă, și-n ceas de iubire,
Tu ești în inima mea.
Pornește, aleargă ori... veghează,
Femeie cu credință aleasă!
În dimineață, seară și noapte,
Vorbe în rugă tu spui.
Întuneric, lumină ori... ceață,
Femeie, ești o dulceață!
În doliu, mireasă ori... goală,
Tu-mi ești licoare de viață.
poezie de Adelina Cojocaru (11 mai 2015)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre draci și iubire, adresa este: