Poezii despre droguri și gânduri, pagina 2
Dintr-o scoică aș putea reface infinitul
ușor desuet precum un poet care respiră cuvinte
în dorința de a pricepe genunea
atât de inutil
încât adunarea pare o socoteală de numere pare
prin doi plămâni obosiți de respirat
aproape negri de gânduri
nu am nevoie de fumuri dătătoare de iluzii
singurul meu drog este infuzia de flori de câmp
și uneori amorul cu mine însumi
între două inutile zile
îmi învelesc singurătatea cu vise
când despre noi
când despre lumile noastre fantastice
care se împletesc ciudat de perfect
fără să ne-ntrebe dacă putem să le povestim vreodată
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Risipa
de energie o cheltuim
strivind pietre între unghii
vor pocni sec
îngrășate cu aurul nostru
s-au umflat ca păduchii
apoi vom spăla dealurile
cu o ploaie torențială
vom amaneta firele de iarbă
pe gratis o vom face
speranțele vor merge
braț la braț cu ploaia
o risipă de strategie cu noaptea în gând
ne vom retrage într-o cameră de hotel
plină cu greieri vioi
le vom asculta concertul
în timp ce face dragoste
fumând marijuana amestecată cu frunză
de stejar multisecular
o să fie o risipă de săruturi
și îmbrățișări uscate-n vânt
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Senzație
Am ca o pată de lumină când inspir
Și parcă aș tremura voalat sub stern, în piept,
Când gând mi-ntoarce poza, elixir
De ochii tăi ce m-au privit și aștept.
Se tot repetă, ca un film pe disc defect,
Că de privesc, oricum nu văd nimic în jur;
Doar tu, un cântec premiat recent, select
Și-l fredonez la nesfârșit reluat, retur.
Stau cum drogatul fără doză, gând crispat,
Să nu se piardă ochi, luciul de brun-cristal,
Colat pe scoarța-n trunchiul aplecat,
Din pom ce sunt... amarul de-un migdal.
Înviu, de auz, la pală de vocală,
Ce-mi face inima să spargă colivie;
Că nu mă vrea, nu se mai vrea vasală
De nu ți-o dau, nu ți se închină ție!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citadela
Același țărm, aceeași așteptare,
apusul mi se pare ca de ceară,
la orizont și ultimul vapor dispare,
iar plânsetul sirenei mă doboară.
Cetatea prinsă-n ziduri dantelate,
spital central de gânduri efemere,
nedeclarat cadavrele îsi scoate
pe un opis din false fișiere.
Sub zidurile ei mă împresoară
cu uși masive-n fiare ferecate,
iar eu mă-ntreb, în fiecare seară,
de unde vin, ce caut în cetate?
Aș evada dar nu mai știu pe unde
căci prinsă-n labirint de coridoare
în mintea mea neîncetat pătrunde
un drog ce m-adâncește-n nepăsare.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Fata morgana, Ed ePublishers, București, 2016 (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Motelul viselor
Escala rutelor pretinse
Din lumea mariajelor pe veci...
Tumultul de minciuni pe buze ninse
În avalanșe de rupturi, de inimi reci.
Bărbați, femei necunoscute,
Perpetuu se aruncă în extaz
Sătui, sătule d-ore petrecute
În așteptări de sex pierdut și de necaz.
În gemetele zilei dintre nopți
Un vălmășag nebun de șefi cu secretare,
De tinere zglobii cu Don-Juani copți,
Își pregătesc în gând, cuvinte de iertare.
Se-ntorc sleiți de zbucium din amor,
Rămași cu amintiri pentru nesomn...
E drogul pentru rănile ce dor,
E visul "ușuraticei" de-a se iubi c-un "domn".
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 iulie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune înainte de naștere
Nu-s încă născut; ascultați-mă
Nu lăsați liliecii însetați de sânge, șobolanii,
nevăstuicile sau vârcolacii să se-apropie de mine.
Nu-s încă născut; consolați-mă
Mi-e teamă că rasa umană mă va-întemnița-între ziduri înalte,
mă va amorți cu droguri tari, mă va-înșela cu minciuni ispititoare,
mă va chinui-n camere de tortură, mă va-îmbăia-n sânge.
Nu-s încă născut; aveți grijă de apa-n care voi fi scăldat,
de iarba prin care voi trece, de copacii cu care voi vorbi,
de cerul care-mi va cânta, de păsările și de lumina
din spatele gândurilor mele care-mi vor conduce pașii.
Nu-s încă născut; iertați-mă
pentru păcatele pe care le va săvârși lumea prin mine,
pentru cuvintele mele care vorbesc despre mine,
pentru gândurile mele care mă judecă,
pentru trădarea comisă de trădătorul de lângă mine,
pentru viețile pierdute când lumea ucide prin mâinile mele,
[...] Citește tot
poezie de Louis MacNeice, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pata brun cu negru
O umbră neagră-n brunuri șterse
Zăresc în caldul de-un cuptor
De iulie, icnind să verse
Gunoi din falsul abator.
Nici nu-i frumoasă și e mică
Și fuge doar de o privești;
Se ascunde tremurând, i-e frică,
Nu vine chiar de-o amăgești.
O văd mereu dormind cu jind;
Jinduind curtea-mi cu-al meu dog
Care se-mbuibă... Doar privind
Nepăsătoare, ca de-un drog.
Și se răcește timp. Nu crește,
Doar simțuri dă de-un prim amor
Neașteptat, ce nu-și dorește;
Că o haită-ntregă o mușcă, o vor.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cuvântul
Un sfat ce alungă povara cea grea,
Un gând luminos ce coboară din stea,
Un foc ce se-aprinde din vechi amintiri,
Un zbor de poveste desprins din robiri.
Un fruct pârguit pe ramuri de vise,
Un cânt evadat din glasuri ucise.
Un prunc renăscut în ieslea tăcerii,
Un ochi ignorând puterea durerii.
Un abur ce suie-ntr-un veșnic eter,
Un vechi adevăr adâncit în mister,
Un picur de ploaie când ceru-i senin,
Un leac ce te-nvie, făcut din venin.
Un duh ce ți-arată o oază-n deșert,
Un dor ce transformă incertul în cert,
Un zeu ce-ți vorbește din locul ascuns,
Un mir ce sfințește bolnavul neuns.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (22 iunie 2022)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dialog inexistent
Întâmplător treceam pe strada vieții...
Tânăr ducea pe un bătrân de mână.
Amurg era, din cursa tinereții,
Și altă zi, trecuse de nebună.
Veneau unul din altul, din copil
Și aveau traseu deja prestabilit.
Nici nu știau, cât va dura exil;
Că-aleea nesfârșită, se înfunda-n sfârșit.
N-aveau, de fel, prea multe de vorbit,
Pășeau fără o țintă, în ritm la fel.
Doar gând îi depărta, nestăpânit...
Inimi fugare, suflet băiețel.
Bătrânul, ce-și făcuse experiență
Și rațiuni din sute de trăiri,
Știa că acuplarea-i impotență;
Nu asigură... multiple omeniri.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Love café"
Pupila excitată în rondul buzei se prelinge
pe labirintul mărunțit, de bob printre arome arse în grunj de-un brun închis
și umed încă,
să deslușească figurine în nume, cifre de un fin drog, ce-atinge
bulgăre de imagini, tom încă de necitit, nescris
nici de la amprenta apăsată în linul luciu, înfigând pelicula adâncă.
Stă în echilibrul piramidei inverse un pumn de atât de multe așteptări, pretinse, de-un siaj, un fel
de călătorie de o turmentată picătură, rătăcită de-un sorbit
tremurător de ezitant, de o fierbinte înfrigurare a dorinței să se adulmece lin, iute,
mai întâi gustată într-o spumă fină, caramel,
în haloul de un abur clar, subțire, aproape intuit,
ce lasă, toate, un parfum răstălmăcit în crez, credințele atât visate, vrute...
în timp ce gândul zboară, dus printre fotolii, la măsuța de la "Love café", frântă... minute.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre droguri și gânduri, adresa este: