Poezii despre electricitate și femei, pagina 2
Balada chibritului
Locuiam într-o odaie
La al patrulea etaj,
Strada Universității,
Casă mare cu grilaj.
Casa asta, din păcate,
C-un proprietar bigot,
N-avea electricitate...
Dar încolo avea tot:
Scări, balcoane, coridoare
Și, ca-n orice case mari,
Cu apartamente multe -
Fel de fel de locatari.
Într-un rând, venind acasă,
Noaptea, de la cinema,
La parter, pe întuneric,
Aud pași în urma mea.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moscovium
încercasem să psihanalizez visul de astă-noapte
înțelesesem structura moscovium-lui& tata-și ieșise din minți
fotonii din cuvintele lui
mai
iluminau puțina viață
printre pământeni
în care
nu mai credeam
cum nu mai credeam nici în vorbele episcopului ignatie
a cărui predică de la maglavit
îl chema pe moș petrache lupu
în greaca paleologă
mă trezisem cu greu o zi plină
un text dumnezeiesc despre trump
cum a inventat el jobul la o cafea foarte amară
mâna dreaptă nerefuzată de nimeni
piatra asteroidului
privirea geloasă a femeii ne-
cartea lui jung despre un om palid
pe bicicleta electric africanii se dau pe huruiușca spre copou
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
E un timp negru acum
Așezase
o păpădie
în dreptul Soarelui
și când totul se potrivea perfect, a suflat fericită.
[Îi urmăream încheietura mâinii, mișcarea fină a mușchilor sub piele,
și începeam să văd în interiorul cărnii cum s-au strâns timp de milenii
explozii stelare, cum s-au născut și au murit pe rând galaxii
care au condus la mecanismul acesta perfect al suprapunerii dintre crimă și frumusețe.]
Așa fac toate femeile, mi-am spus, în timp ce ea, cu stindardul fericirii pe față,
mă așeza pe tronul solar și îmi dădea să mănânc și să beau.
Și am trăit fericiți până când deodată,
eu am întrebat: "ce faci?"
și ea a răspuns târziu:
"bine."
[Dar poate că mint, nu eu întrebasem ci altcineva, mult mai adânc, din mine. Simțise oare că mecanismul acela fin, de reglaj al sufletelor, scârțâia pe undeva? Pe undeva, sărise în aer o rotiță comună, pentru că la distanță de două miliarde de ani-lumină, într-un sector al galaxiei Andromeda, un pulsar întârziase cu o miime de secundă rotirea mirificei raze?!]
[...] Citește tot
poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniștea din adâncuri
Un râu coboară din munți, o deltă se formează.
Sedimente cărate de ape, depuse de milenii,
au conturat unirea uscatului cu marea,
copaci seculari și împletituri de liane,
trunchiuri contorsionate, noduroase,
stepe sărăturate, lacuri cu nuferi,
insule stâncoase, estuare,
dune de nisip fin și mâl,
gârle cu stufărișuri,
lagune și grinduri,
mlaștini și păduri.
În apele mării persistă
întinderi de plante vasculare.
Nisipul din clepsidra suspendată
parcurge lin
momentele eternității,
aidoma rugăciunii.
Nicio scufundare nu seamănă cu cealaltă.
O delectare pentru ochi și simțuri!
Divinitatea se află peste tot.
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca (19 iunie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era timpul florilor
cu vremea, ai capătat statutul de mare putere.
cu trecerea timpului, mi-ai împânzit bulevardele de ambasade, consulate și reprezentanțe
iar azi, pe șoseaua dorințelor mele
îți trimiți ochii albaștri ca două mercedesuri spălate proaspăt
cu parbrizele înfulecând frunzișul roz de castani.
ai devenit o mare putere străină.
din zodiac, sateliții tăi mă fotografiază în mii de poziții, îmi spionează secreția insulinei
iau interviuri până și trusei mele de bărbierit
și îmi învrăjbesc de moarte numele cu prenumele, vârsta cu sexul
anotimpul cu troleibuzul, tiroida cu steaua
pe când în crivățul de pink floyd îmi beau cu orbire cafeaua.
de-acum, până și șoferului tău mă adresez cu efendi
până și lustragiului tău îi dau voie să-mi zică băiete
îi spun da, massa, gulerașului tău cu dantelă
îi croiesc și agrafei tale de păr rochii din zeci de metri pătrați de vitrină
vin într-un suflet când lenea ta clopoțește...
parcă ești un păun, cu bucureștiul înfoiat în spatele tău.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dați o nouă viață copacilor
m-am așezat și am plâns
orașul
inundabil, în cartiere, înainta
muncitorește,
din epoca de aur, oamenii nu mai aplaudaseră pâinea
adusă cu elicopterul,
armatei îi revenise ca sarcină hrănirea populației.
eram ucenic în prelucrarea cuvintelor neferoase,
am învățat tot ce trebuia, să fiu bine văzut,
mi-am făcut un selfie cu păsări
în pom,
spatele zilei suferise primul atac terorist,
schije de culori amestecate la cald îmi brăzdau privirea;
ce mai rămăsese din cer nu încăpuse în fotografie.
nea victor și tanti mariana, cu mâna pe sticlă,
se certau cine să împartă
sfinților
le spuneam despre tine.
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt note și bemoli
= în solfegii =
Cu tine am zăcut, noaptea trecută, sub flori
fiori mult prea roșii
și
feciori
erau stelele, deasupra; stelele păzesc, iar noi le iubeam mult;
sunt - peste tot - triluri nevăzute de nimeni;
și neînțelese;
Iar noaptea era clară și frumoasă, ca petalele care ne acopereau
și cum mai cântau solfegii pe pielea ta
nota sol, apoi balamucul simfoniei care cădea peste noi,
poc. ni se spărgeau
sunetele
pe la urechi
!!! asurzeau semafoarele și porumbeii
De ce nu porți ochelari, altfel, nu o să vezi toate mașinile care curg pe străzile crengilor lumii...
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din nou singur
soare cu dinți la intersecția din Doamna Ghica.
ne-a înghețat la toți pielicica.
trotuarul curat scânteiază ca mica.
trec pe lingă farmacie, cofetărie și loto-prono.
viața mea e pe stereo sau pe mono?
fredonez în gând din lenon și yoko ono.
oh, soare, în tehnometalul din colț
reverși miliardul tău ieftin de volți,
oh, soare, soare galben printre nori dezinvolți!
din nou singur
din nou visând la...
am acum o femeie și voi avea un copil
și din nou singur.
voi mai trăi o vreme, voi fi trist pentru mărunțișuri.
noaptea, venind spre blocul meu, voi privi stelele
și voi încărunți
și nu voi înțelege mai mult ca acum.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vechiul drum al mătăsii
Ai putea să-mi fii și mamă, și tată, și casap,
ai putea să mă calci în fiecare dimineață pe bombeu
cu roțile perechi și descentrate cu care te deplasezi
spre serviciu, ai putea să locuiești pe-același palier
cu mine, să ne ciocnim, pe-ntuneric, lângă ghena
de gunoi, ai putea să fii cea care îmi prinde
inima în palme ca pe un buchet de nuntă,
dacă-i avea răbdare să mai aștepți puțin sub turnul
din Pisa până când va atinge înclinația necesară,
ai putea să-mi aduci tu factura de lumină
sau prognoza meteo în plic, pe-ntreaga lună vitoare,
ca să mă dezobișnuiesc să-njur străinii care nu-și fac
decât meseria, ai putea să fii necunoscuta care
se osândește cu mine pe viață într-un lift nechemat
niciodată de nimeni, oh, și câte și mai câte ai mai putea fi,
toate din pricină că specia mea pe cale de dispariție
e dependentă de tine ca de glonțul ultim, cel care nu
va fi găsit niciodată, nicicând.
Copacii cad în anonimat mai repede ca oamenii,
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre electricitate și femei, adresa este: