Poezii despre electricitate și iubire, pagina 2
Era o dragoste
cu gust de ciocolată amăruie
rafinată de buzele moi și parfumate
avea toate ingredientele unei magii
priveam pierdut în ochii ei
vedeam nesfârșitul și mă înfricoșa
era o dragoste cu picioare lungi și fine
plină de nopți cu atracții electrice
unde cuvintele sunt mici poezii șoptite
era o dragoste rătăcită-n acorduri
de chitară clasică cu miros de parfum
arătai ca un trandafir care trage din țigară
scoteai fum printre zâmbete suave
era o dragoste netratată de inimă
care stătea în îmbrățișarea noastră
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Batista cu neuroni
păsări de timp prin aer de clipe
Domnul ce moare din carnea povară
nimeni de oameni nimic duc pe-altare
ape de gând nălucind în ulcică
lacrimi zidesc pe chipuri zeire
cerul e-o raclă-n trupesc rugăciune
și iarăși e iarnă-n cuvinte la mine
acasă e unde dumnezeu e copacul
iar mărul cu șarpe-n infern decupat
e doar să zărim mai lesne lumina
pe tine iubesc locuire de șoaptă
precum aș înfige o taină în moarte
în viul enigmei rămășiță de abur
suind dintr-o piatră în caldul imens
electrică urmă de rouă de zori și zi re carnată
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Enigma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Episod dramatic
nori negri se înghesuie unul într-altul
acoperă lumina prevestesc furtună
descărcări electrice fulgeră înaltul
în deșertăciunea cu păcate tună.
grindina strivește splendori în grădină
florile iubirii le culcă la pământ
pe alocuri ploaia cânta în surdină
îi ascult mesajul sculptat pe cuvânt.
când suferă natura plânge și Dumnezeu
arborii de cristal sunt frânți de tornade
prin marea speranței trece un alizeu
cu moartea pe aripi pretinde ofrande.
ne-am bătut joc de planetă e în agonie
omenirea se preschimbă într-o mare demonie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire in stil modern
ne construim cazemate
în jurul cutiei toracice
ne mutăm acolo definitiv
tu ți-ai invitat câțiva prieteni să locuiască pe canapele suspendate
va hârjoniți
faceți cercuri din fum
tipele sunt în extaz
o zi e prea scurtă
dimineața o luați de la capăt
eu mi-am sechestrat personajul favorit
să doarmă pe podea
trăim de ceva timp împreună
nu ne știm numele
nu ne salutăm
ne privim din când în când
și ne imaginăm povești cusute la mașina electrică
zilnic luăm pauză de-o oră
[...] Citește tot
poezie de Tatiana Gradinaru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
A doua șansă
neîncrederea îmi ronțăia din răsărit
ca un șoarece din ușa de la casă
credeam că limita mea e sobrietatea
și digestia
uneori panica și contrapunerea
cu lumea electrică din creierii mei
ascunși în cabluri și instrucțiuni
de utilizare a luminii și altor șocuri
nu voiam prea multe -
să sparg niște nuci cu tocul
pantofului
să-mi fiu mie utilă
(alteori să-mi fiu mie dragoste)
deși
doar umbra mea era ceva sigur
iar în ultimul timp a prins și o crustă
galbenă
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câinele eu ca o roată
după ce a mușcat raza lunii
câinelui eu
i-a rămas între dinți întuneric
și ca o roată se rostogolea
de la castelul de apă
până la remiza de pompieri
țopăind nevrotic
moartea i se prelingea pe trup
îi aluneca ușor înspre coapse
câinelui eu
apoi roata s-a lovit
de singurul pompier din oraș
și a murit
după ce a fost mușcat de lună
câinelui eu
i se vedea lumină între dinți
la școala generală din centru
s-a oprit curentul electric din senin
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca silabele unui mare pian
Pot sta treaz o noapte întreagă lângă tine, în întuneric,
E o nebunie, recunosc, dar mie îmi place și
Tot ce îmi place mă odihnește. Cunoaște-mă!
Spune noaptea, cunoaște-mă!, spune sufletul,
Cunoaște-mă! spune lumea de forme a nopții.
Îmi deschid încet floarea craniului, îmi deschid
Venele, îmi deschid întreaga poartă de sânge,
Deschid auzul, ca o membrană imensă,
Deschid nervii, ca o plasă de fire electrice,
Pun șira spinării să stea la pândă, și ea, ca hiena
În pustiu, își scoate ghearele și așteaptă.
Veniți sunete!, spun, veniți sunete!; și ele vin,
Ca silabele unui mare pian, ca o rostogolire calmă de ape.
În fiecare noapte alte sunete, mai ciudate și mai difuze.
Dacă închid ochii le văd, ca niște forme aeriene,
Plutind în dezordine peste străzi, purtate de curenți,
De vântul subțire al nopții. Aș putea alcătui viața
Numai din sunete, mi-aș putea-o imagina,
Totul ar putea fi construit numai din sunete:
Muntele, orașele, animalele, oamenii, dragostea, somnul,
[...] Citește tot
poezie de Mircea Florin Șandru din Ca silabere unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
La picioarele tale
Noaptea asta sunt mai frumos,
râd printre lacrimi
fară nici un motiv de resemnare,
scriu pe rotula genunchilor
toate poemele cu tine,
toate visurile
și toate îmbrățișările
flămânde de dragostea
ce ne dospea aluatul
prin odaia ta caldă
cu miros de smirnă și cetină.
Îmi prind tălpile
de lemnul podelei
ce-mi deconspira
cu pârâitul ei dulce-amărui
toate sosirile și plecările.
În noaptea asta
sunt un pom de crăciun
ornat cu figurine de turtă dulce,
cu beteală poleită
[...] Citește tot
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
100°F
s-a scufundat soarele-n furtună
drone pe cerul încordat încălcând bariere
e o liniște stranie și-un vânt jucăuș îmbracă fantome
fugim spre casă strivim zmeură sub tălpi
sângerăm și-i dulce toată durerea aceea
dintr-o boxă subtil ca o vrajă anima lui thom yorke
ne apasă pe ace în creier ca-ntr-o pernuță în joacă
fugim în fereastră pe cer țipari electrici aleargă
unul după altul
se luptă se hârjonesc
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Straturi
avem foarte multe straturi care nu ne lasă să ne apropiem
de visele noastre / niște tumori în fabricație
// vizual poate să mă ajute mai mult atingerea unui obiect
asa cum pot doar să-mi închipui dragostea //
să observi semnele subtile nu numai analizele concentrate pe
microfisurile apărute în carcasele animalelor abandonate pe câmpuri
am plecat să locuiesc într-un oraș mic
la marginea unei păduri de conifere
acolo se aude limpezimea cablurilor mele
înfășurate pe stern & inimă
acolo ascult o chitară electrică
// un semn ca și în orașele mici oamenii fac dragoste se dezbracă de piele și apoi mor
ca o specie de pește marin care astfel și-a atins scopul suprem//
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre electricitate și iubire, adresa este: