Poezii despre electricitate și lumină, pagina 2
Dăm toată atenția tehnicii
Comuna nu-ți cere din mâini doar să dai,
cu mâinile goale nu-nalți noua vatră.
Înalți prin mașini al construcției strai
de blocuri de piatră!
Deci mătură boarfele capului sceptic.
Mai sunt de cărat funingini, cu carul!
Tu adu lumină cu becul electric,
cu poezia, cu abecedarul.
Pe-artiști îi slăvim și ni-i luăm ca model...
Dar tehnicii oare, dăm toată atenția?
Așază-n prim-plan, slăvește la fel
și munca, și tehnica nouă, și-nvenția.
Cu șoarecii-nvățului vechi, la gunoi!
Iar cu noua lozincă în desfășurare,
c-un nou mod de-a munci, cu mașinile noi,
voi, slăviți-l pe-Octombrie cel mare.
poezie clasică de Vladimir Maiakovski (1928)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Batista cu neuroni
păsări de timp prin aer de clipe
Domnul ce moare din carnea povară
nimeni de oameni nimic duc pe-altare
ape de gând nălucind în ulcică
lacrimi zidesc pe chipuri zeire
cerul e-o raclă-n trupesc rugăciune
și iarăși e iarnă-n cuvinte la mine
acasă e unde dumnezeu e copacul
iar mărul cu șarpe-n infern decupat
e doar să zărim mai lesne lumina
pe tine iubesc locuire de șoaptă
precum aș înfige o taină în moarte
în viul enigmei rămășiță de abur
suind dintr-o piatră în caldul imens
electrică urmă de rouă de zori și zi re carnată
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Enigma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Episod dramatic
nori negri se înghesuie unul într-altul
acoperă lumina prevestesc furtună
descărcări electrice fulgeră înaltul
în deșertăciunea cu păcate tună.
grindina strivește splendori în grădină
florile iubirii le culcă la pământ
pe alocuri ploaia cânta în surdină
îi ascult mesajul sculptat pe cuvânt.
când suferă natura plânge și Dumnezeu
arborii de cristal sunt frânți de tornade
prin marea speranței trece un alizeu
cu moartea pe aripi pretinde ofrande.
ne-am bătut joc de planetă e în agonie
omenirea se preschimbă într-o mare demonie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânul soldat
îți caută gura cu nebunia
unui adolescent ce numără
stelele aruncate pe cer
te gustă numai noaptea
cu tandrețea lipsită de rușine
trece pragul cu dorul de ea
ochii scoși din ranița plină
cu praf de stele presurat
mângâie corpul până la glezne
bătrânul soldat moare sorbind
cu nesaț esențialul uitat
la marginea patului de vegetație
fugind pe asfaltul ud și plin
de tacâmuri de pui de lebădă
bătrânul soldat te privește
cu ochii puri hăituiți de un muncitor
forestier în haine verzi în lumina
electrică și inumană până la capăt
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acel flaut fermecat John Clare
Acel flaut fermecat John Clare;
Acea ramură ruptă Eddy Whitman;
Christopher Smart, prins în gheara cleștilor electrici;
Sinuciderea unchiului meu ;
Woolf în drumul ei spre far;
Wolf cântece triste;
Swift impenetrabilă mască a Dublin-ului;
Schumann cățărându-se pe pod, aruncându-se în Rin;
Ruskin, Cowper;
Poe, bâiguind prin bezna suburbiilor din Richmond și Baltimore:
Ei, luminile acestei lumi, mă îmbrățișează.
poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
One time song
cred că tu ești cel mai frumos chip
pe care l-a luat somnul vreodată
mi-e frică întotdeauna când dormi
mi se pare că ești plecată undeva
foarte departe și
ceva neprevăzut ți s-ar putea întâmpla
pe drumul tău înapoi
dar nu aș schimba nimic din peisaj
această noapte translucidă
micile decorațiuni care însuflețesc
peretele rece și
o luminare electrică care-și aruncă lumina
ca o plasă peste lucruri e
ca și cum aș asculta melodia preferată
doar o singură dată e
ca o a doua șansă la aceeași
deziluzie
totul este acolo unde trebuie să fie
pentru ca neputința de a salva ceva
să fie completă
poezie de Dumitru Alexandru Gheras
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spitalul
era în obscuritate și mizerie
decuplat de la energia electrică
verde sau obișnuită
după ce șobolanii au decis
să roadă cablurile electrice
mulți s-au sacrificat
dar au reușit să arunce
spitalul în întuneric
câțiva chirurgi operau
la lumina lanternei tăiau
ce credeau că nu folosește
pacientului muribund
unii se îmbătau grosolan
înainte de a împinge ușa
ce clămpănea și intrau
în sala de operații
plină de șobolani cenușii
gândaci negri cu capul roșu
îmbuibați cu sânge și puroaie
ziua nu aveai nevoie de curent
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perle de migdală
Pe perlele alunițelor de migdal
Sunt un greiere de sudoare prelinsă..
Topit în aburi quasari-n auroră
Cu învăluiri de șarpe mareeic selenar.
Trezit cu privirea de Artemis, plină
Ce-mi flambează metanul dorului, încins
În arcurile electrice de geană
În lavă venusiană de azur, întins
Pe tărâmul pielii de elizeeană
Sorbit prin pori cu setea-ți de Diană!
Și erupt din alunițe în fuioarele
De lumină purpurie ce sparg zăbrele
Universului până dincolo de stele
În fantele trăirilor atemporale...
În globuri de cristal cu amândoi,
În ploi de petale oriunde, goi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natural blues
ce curaj să te trezești dimineața
să bei cafeaua neîndulcită
să ieși din casă fără să citești horoscopul
să intri în lumină fără să știi la ce oră apune soarele
să călătorești fără bilet
să nu cedezi locul femeii în vârstă
să simți pulsul tot mai grăbit
tensiunea din aer
micile descărcări electrice sub piele
țipătul sirenelor
să ți se facă frică
să închizi ochii strâns strâns până vezi
doi ochi care te privesc dinăuntru
să ți se rupă filmul
să te întorci de unde ai plecat
să-ți așezi gâtul sub pagina goală
să-ți pipăi memoria ca un orb căutând întrerupătorul
atât de firesc
poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tânguirea profetului Avacum (cântată la coarde electrice)
Ție mă tângui, Doamne, dar Tu nu mă asculți
Mă lași să văd cum groaza pe oameni îi apasă;
Nesățios ca moartea și gura ca Gheena,
Cel rău atrage lumea cu vorba-i mincinoasă.
Dar milostiv ești Doamne și ochii Tăi curați
Ce luminează cerul, cum pot ei să privească
În ochii celor simpli, plăpânzi și-nlăcrimați
Din care se înfruptă cel josnic ca hiena?
Ce îmi răspunzi tu, Doamne, la tânguirea mea?
Îmi ceri să scriu vedenii, ce sigur se-mplinesc,
Să scrijelesc pereții, plângăd aceaste vremuri,
Cu foc, boli și cutremur lumea s-o îngrozesc,
De mă-ngrozesc eu însumi și din picioare tremur.
Să scriu că pe cel josnic il va lovi năpasta
Iar dreptul, prin credință, va fi viu,
Dar, din nesăbuință, multor din lumea asta
Li s-a răcit credința, și-atunci, eu cui să scriu?!
poezie de David Daniel Adam (septembrie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre electricitate și lumină, adresa este: