examene şi iubire

Mormântul gâştei sălbatice

Eu, unul dintre muritorii acestui pământ, întreb: ce este Iubirea
Care leagă perechile în viaţă şi în moarte?
Aceast cuplu în zbor, călătorind de la miazănoapte spre miazăzi,
Avea aripi îmbătrânite, aripi care supravieţuiseră multor veri şi multor ierni.
Viaţa în pereche este o binecuvântare,
Iar despărţirea, otravă: o capcană ea însăşi, iubirea, unde îndrăgostiţii loiali
Tânjesc să fie prinşi. El pare să fi gândit:
Pentru cine să mai călătoresc eu, tristă umbră, zburând peste
Zece mii de mile de nori vineţi
Şi munţi noptatic ninşi?
Pe-acest drum, de-a lungul râului Fen, cimpoaiele şi tobele
Nu mai răsună. N-au mai rămas decât fumul cenuşiu şi pădurile întunecate.
E în zadar evocarea stafiilor din alte vremuri. De asemenea, Duhul Muntelui
Jeleşte-n van. Cerul invidiază gâştele sălbatice,
Nevenindu-i a crede că, asemenea rândunelelor şi grangurilor,
Se întorc şi ele în ţărână. Acolo aşteptă o mie
De toamne poeţii generaţiilor viitoare
Care vor veni, rapsodiind şi oftând,
Doar pentru a privi o clipă mormântul gâştei sălbatice.

[...] Citeşte tot

poezie de Yuan Haowen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima...

Nu-i doar ce în piept îţi bate şi pompează sânge-n trup,
Nu-i doar ce te ţine-n viaţă până legături se rup,
Este axul, centrul lumii, este măduvă, natură,
Este suflet, cutezanţă, este dragoste şi ură...
De la licărul din pântec, de la primul supt de lapte,
De la prima jucărie, de la basmele de noapte,
De la cartea de citire, de la pata de cerneală,
De la ultimul examen pân' la prima-agoniseală...
De la fluturi în stomac, prima flacără de-amor,
Prima aventură-n viaţă, primul simţământ de dor,
De la prima pirostrie, de la primul puiet pus,
De la prima-ncărunţire, de la răsărit la apus;
Poţi cu inima să darui, poţi cu inima să iei,
Poţi în alte inimi dară să infiripezi scântei,
Poţi cu inima să mângâi şi să-i antrenezi acţiune,
O jonglezi în consecinţă, dar să pui şi-nţelepciune!...
Inima te defineşte şi îţi dă de gol alura,
Duce grija, se împacă, cursul vieţii îl dă de-a dura
Şi nu face osebire la prosper sau la sărac,
Plină-i toată de surprize, pân' la ultimul tic-tac!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (23 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"From your Valentine"

E luna focului, lângă cămin
când stai, cu inima o floare
de gheaţă, cu obraz lipit
pe geamul aburit de buze
visând cu suflet plin de muze
ce-aştern pe foaia de pe scrin
cuvinte dulci, voalate-n boare,
închinând rugi să fii iubit,
să storci suspine printre scuze...

E-un fin fior în sternuri stângi
ce-ţi dă roşeaţa rozei fine
şi-o apnee scurtă-n abdomen
ce stă cum pendul nemişcat,
de emoţie transfigurat,
oprit din timp, când stai să frângi
bilet, ce nu ţi-e sol de bine
şi baftă ceri, ca-n examen,
să treci greşeli, de neiertat...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantasme

... am o rătăcire de creier
aproape hipofizară;
mă pierd în hormonii de-o vară
de pe-o pajişte caldă, aurie,
lângă un cântec de greier
şi mă frige nisip, aproape mă arde
un fulger de-o ploaie-torent
ce mă-mbie
... şi îmi şterg armament,
tot în verde
de-o pădure... în tranşeu rătăcesc bulevarde
şi n-am vrute dezmierde.
... guguştiucul adie
fluierându-şi şi aripi să-şi cheamă pereche,
iar eu am o veste de moarte;
am pierdut rău de tot,
mi-a picat azi din tren prietenie
şi-acum cer mă desparte...
şi-s la mare în port,
sau pe stânci lângă epava roşcată de veche.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bulevardul adolescenţei

Castani bătrâni se înfrăţesc în ramuri...
... Pătrund, în paradisul ineditului;
e vară, cald, mă scald într-o răcoare,
e plin de tineri care-şi plimbă inimi în elanuri,
îşi lasă galeş, fete, chip pe umărul iubitului...
Trag aer mult în piept şi simt miresmi de floare.

Sunt puştiul de liceu, ce-şi caută iubite;
e locul de spectacol în actul la seral
cu schimb la nesfârşit de flirturi vinovate.
Visez la orice semn, prefigurez ispite,
sunt tot parfum de tânăr în clocot infernal...
Am gând neprihănit, mi-l vreau plin de păcate.

La "Gura leului", cupluri de-mbrăţişaţi;
sunt fete fragede, ca puiul cu puf galben
în braţe la colegi, sau la Adonis copt...
Arar am rând să fiu la fel, n-am anii cei speraţi,
sunt doar un suflet cast, cu gând la examen...
D-ajuns, mi-e o privire de complicitate şi-s răpus, sunt mort.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima...

Nu-i doar ce în piept îţi bate şi pompează sânge-n trup,
Nu-i doar ce te ţine-n viaţă până legături se rup,
Este axul, centrul lumii, este măduvă, natură,
Este suflet, cutezanţă, este dragoste şi ură...
De la licărul din pântec, de la primul supt de lapte,
De la prima jucărie, de la basmele de noapte,
De la cartea de citire, de la pata de cerneală,
De la ultimul examen pân' la prima-agoniseală...
De la fluturi în stomac, prima flacără de-amor,
Prima aventură-n viaţă, primul simţământ de dor,
De la prima pirostrie, de la primul puiet pus,
De la prima-ncărunţire, de la răsărit la apus;
Poţi cu inima să darui, poţi cu inima să iei,
Poţi în alte inimi dară să infiripezi scântei,
Poţi cu inima să mângâi şi să-i antrenezi acţiune,
O jonglezi în consecinţă, dar să pui şi-nţelepciune!...
Inima te defineşte şi îţi dă de gol alura,
Duce grija, se împacă, cursul vieţii îl dă de-a dura
Şi nu face osebire la prosper sau la sărac,
Plină-i toată de surprize, pân' la ultimul tic-tac!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (27 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treptele dăscăliei (colegilor mei, dascăli)

Un dascăl are-n viaţă trei etape
În care toată truda lui încape.
În prima parte, chiar la început,
Când este mai curând nepriceput,
E-ncrezător, e tânăr şi tenace,
Şi-aşa cum ştim, elevilor le place.

El are-acum de studiat o groază
- Că n-o să stea pe loc, precum o loază--
Examene de grad şi masterate,
Planuri de lecţii sau vreo facultate,
Să se căsătorească... dar atunci
Îi trebuie casă şi să crească prunci
Abia dacă mai gustă din concediu...
Şi trece-astfel rapid, în stadiul mediu.

A doua parte-a dăscăliei poate
Să aibă rezolvare-n prima parte,
Apoi destinul, cu a sa poruncă,
Îl trece-acum şi mai vârtos la muncă;

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Peregrini prin timp (2007)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vacanţa

"El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi." (Apocalipsa 21:4)

Am trecut examenul cu bine.
S-a sfârşit serbarea cu-al ei treapăt.
După-atâta muncă şi suspine,
Am luat vacanţă fără capăt.

Ochii noştri, de şcolari sfielnici,
Scaldă-se în lacrima iubirii.
Nu mai suntem oamenii vremelnici,
Ci plutim în slava nemuririi.

Toate-s noi: şi cerul şi pământul.
Viaţa însăşi s-a-nnoit. E alta.
Alergăm cu sufletele-n vântul înnoirii.
Duhul e unealta.

Lângă noi, Isus, Învăţătorul,
Lacrima ne-o şterge şi ne-arată
Toate frumuseţile, ce dorul

[...] Citeşte tot

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inside

De unde să încep o poveste care nu are început?
O poveste născută poate o dată cu prima suflare de viaţă în plămânii stângaci,
cu milioane de culori ninse pe retina fragedă,
cu laptele cald între buzele moi?
Atunci am înţeles, deşi nu am putut concepe asta în cuvinte,
că sunt iubit.

Sau să încep povestea de la prima jucărie zburătoare numită de mine simplu "elicopter"
pe care o lansam de la etajul doi al blocului pentru ca apoi să cobor într-o suflare
să o pot regăsi intactă între mărăcinii de la marginea drumului?
În acele clipe de nebunie epuizantă am înţeles că sunt iubit.

Sau mai bine încep de la examenul acela de maturitate,
numit simplu de colegi: bac,
unde nu împlinisem vârsta majoratului dar mi se cerea să fiu matur?
şi eu nu ştiam dacă pot să fac asta
dar îmi aduc aminte de prezenţa aceea din jurul meu, nevăzută,
dătătoare de o pace lăuntrică
care m-a făcut să fiu stăpân pe mine
şi să înţeleg oare pentru a câta oară că nu sunt singur,

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Andrei Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimente amestecate în grădina Sui

1
Bucuria şi supărarea nu vin din exterior:
Pur şi simplu, cresc în inimă.
Înălţarea şi căderea nu sunt acte ale sorţii:
pur şi simplu, cineva le întâlneşte în cale.
Citind o carte şi negăsind nimic acolo,
arunc volumul, mă ridic şi fac o plimbare.
Cred că mă voi duce în crângul de bambus
unde pot asculta cum se revarsă apele primăvara.

2
Lasă-i să bată la uşa rugilor de mure —
camera de primire e într-un vis!
Trezit brusc, îmi caut ciorapii;
i-am pierdut, desigur, la răsărit de coliba din stuf.
Noaptea, cu mintea golită,
am vegheat în vis bambusul crescând înalt.
Dacă ar veni acum oaspeţi în grădina mea,
i-aş vedea, desculţ, cum iute se îndepărtează.

[...] Citeşte tot

poezie de Yuan Mei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!