Poezii despre familie și religie, pagina 2
Martorii
s-au pierdut... martorii mi-au murit
mama și tata, profesorul de pictură mereu
tânăr fratele și prima învățătoare olimpia mă
riuță de ce
aș mai trage linii și pensule-n pânze
cine va ști că elevul cu familie destrămată
s-a ajuns printre doamne și domni (?!)
de ce un art
ist trebuie să suporte toate aceste
exerciții fără finalitate deșteaptă
ale unui dumnezeu miștocar miștocar?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În amintirea nimănui
din tomberonul de un galben puțin înclinat
fără o roată iese un vârf de aripă emailată
de înger de familie reciclabil (?!) aerul rece
de februarie nu se zbate de mîini se lipește
cu liniștea cu aerul clar că ar fi unul bine in
format în ce ne privește de sus dumnezeu
mișcarea pietonală fără aprobare de jos os
pe os se încearcă în lupte de stradă cu linia
de tramvai care-ncântă cromată priveghiul
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăciunul pe la case
Prin case de creștini miroase-a cozonaci,
Familia se strânge cu toți ai ei, cei dragi,
Vin preoți cu icoane și busuioc în mână,
Vestind cu bucurie, sărbătoarea creștină.
În casele curate e iarăși veselie,
Colindele răsună de îngeri, glas frumos,
Iar steaua strălucește pe ceruri, tot mai vie,
Cât magii se opresc s-aducă un prinos,
S-aducă închinare copilului Hristos.
Ce-n ieslea sfântă a fost ca să se nască
Și lumea de păcate prin El s-o mântuiască.
Maria, Maica Sfântă, pe brațe-l legăna,
Căci Dumnezeu te are mereu în grija Sa.
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mulțumescu-Ți Ție, Doamne
Multumescu-Ți Tie, Doamne,
C-ai venit în casa mea,
Stai la masă, de Ți-e foame
Tot ce am bun, Îți voi da
Loc de cinste vei primi
Căci Tu meriți, Domnul meu
Și toate le-om împărți
Și Te voi iubi mereu
Pentru Tine, m-am schimbat
Și păcatul îl urăsc,
Nu mai sunt ca altădat
Tot ce am, Îți dăruiesc
Inima și viața mea
Sunt ale Tale, Ți le-am dat,
Casa și familia mea,
Tot ce am, și-am căpătat,
[...] Citește tot
poezie de Florența Sărmășan din Voi merge pe urmele Tale (12 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradisul
Poeții când există e-o minune
poeții nu se nasc ei sunt născuți
poeții nici nu dorm numai visează
poeții niciodată nu-s prea mulți
poeții n-au religii și nici zei
poeții nu așteaptă pe la uși
poeții libertatea nu o sapă
și-s cei mai îngeri dintre nesupuși
poeții n-au familii au iubite
poeții bunăoară sunt cu toții
cei care lasă lumea pentru alții
poeții curg mereu de-a lungul nopții
poeții au un fel de n-ar mai fi
poeții niciodată nimic nu înconjoară
e o rușine să învingi poeții
și sacrilegiu e să-i naști a doua oară
[...] Citește tot
poezie celebră de Ioanid Romanescu din Demonul (1982)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intrarea în rai va fi monopol de stat
la naiba cu ortul dat popii
cartelele pentru intrarea în rai
sunt o găselniță minunată
numai bună pentru ridicat imperii financiare
oricum corupția a depășit demult românia
a trecut cumva și de china
cu tot cu glonțul imputabil familiei
(cum dracu să nu ispitească maldărul de bani
cules așa ușor de la fraierii plătitori de taxe
oricum revoltele sunt din ce în ce mai mici
iar oamenii educați în spiritul virtualului
vor protesta on-line
doar cât timp vor culege like-uri)
pentru cei care nu își permit raiul
se vor înmulți teledonurile
ca și show-urile păcătoase
iar iadul va fi refugiul dreptului la vot
abia acolo mai mult decât turmentați
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e frig de frigul
Mi-e frig de frigul celui ce-o sa plece
și nu va mai veni-napoi, în veci,
și haina din cuier devine rece
și mânecile la camași mi-s reci.
Mi-e frig de frigul omului pe care,
Îndata ce în glorie s-a frânt,
Familia l-a dus la-nmormântare
și l-a lasat acolo, în pamânt.
Mi-e frig de frigul lui, acum, că ploua
si-n cimitir e apa cu prisos,
În timp ce viata ne e data noua,
El zace în sicriu acolo, jos.
Mi-e frig de frigul nopților de iarna,
Când respirând prin viscole, postum,
Nameții vor începe sa se-aștearna
si el, sarmanul, se preface-n scrum.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce-ai mai sta, când ești de mult plecat
Totuna sunt veninul și dulceața,
Chiar binele și răul par la fel,
Ești conformist și, totuși, ești rebel
Plângând, tu râzi; așa îți trece viața...
Răspunzi cu "Da!", deși ai spune "Nu!",
Rămâi pe loc, când tu dorești să fugi,
Și-oricât de sincer pari, minciuni îndrugi,
Căci, vai!, tu singur nu mai ești chiar tu.
Tu furi și-apoi, căit, tu dăruiești,
Ai vrea să urli, dar îți place mut,
Ai câștigat și, totuși, ai pierdut,
Pretinzi dreptate, deși drept nu ești!
Ești prea bogat, dar fără căpătâi,
Iubești săracii; de fapt, îi subjugi,
Ateu fiind, faci la icoane rugi,
Ai vrea să pleci din gașcă, dar rămâi...
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie din săptămânalul "Linia întâi" (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Prima întâlnire
Fericirea e un câine egoist,
soarele din retină rămâne blocat.
Picioarele subțiri - scara lui Dumnezeu.
Nu, nu sunt un familist,
dar pentru tine aș fi orice-oricând-oricum.
Minusculii fluturi din burtă pornesc
să caute carne și vin;
seara - o verandă și-un bec,
nici măcar un singur te iubesc.
Cerul - croiala rochiei tale
Pe care dansăm neîntrerupt,
un drum ce se-termină abrupt.
Fumul se-nalță ca o barieră de zinc,
Iubirea mă-nghite - sunt din nisip!
poezie de Ionuț Manea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bisericuțele
La modă peste tot e clanul
Clanul ne face fericiți
Iar Dumnezeu ne este banul
Doar lui ne închinăm smeriți
Familia cu mic cu mare
Ne-am adunat-o-așa hai-hui
Și astfel și românul are
Astăzi bisericuța lui
Din interese mai perfide
Sau dimpotrivă mai drăgute
Că-s sindicate, că-s partide
E-o luptă-ntre bisericuțe
Și ne jucăm de-a huța, huța
Făcând un fel de parohie
Iar în final bisericuța
Devine chiar... patriarhie
Cum ironia nu îi crută
Nici chiar pe prea înalții clerici
[...] Citește tot
poezie satirică de Corneliu Sofronie din Unda veselă, spectacolul "Hotel Zodia Ciudățeniilor" (1996)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre familie și religie, adresa este: