Poezii despre familie și suflet, pagina 2
Familie de suflete despărțită de plecarea trupurilor
Mamă, tată, voi nu știți,
Că mi-e greu, că vă iubesc.
Mă gândesc: voi mă iubiți?
N-am cu cine să vorbesc!
Când apare o problemă,
Stau și mă gândesc: ce fac?
De-ar fi mama lângă mine
N-aș mai sta aici să zac.
Voi sunteți plecați departe
Știu că pentru noi v-ați dus,
Știu că vă e greu acolo
Despărțirea asta lungă
Multe rele ne-a adus.
De tine-am nevoie, mamă,
Să m-alinți, să te iubesc.
Tată, și ție-ți duc dorul!
Să-mi dai sfaturi când greșesc.
[...] Citește tot
poezie de Bianca Marc
Adăugat de Bianca Marc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am învățat
Am învățat prea multe de la viață,
Am învățat ce-i bine și ce-i rău,
Și cine a dat acea bună povață,
Cu anii se cam schimbă tot mereu,
Am învățat că încrederea e oarbă,
Și nimeni binele nu prea ți-l vrea,
Decât acel ce te-a crescut o viață,
Cu nume de familie ta,
Și doar plecând departe de a ta casă,
Cu dor nebun în suflet stai mereu,
Vei Înțelege adevărata viață,
Și ce-i ce a fost alături la greu,
Chiar uneori te judecă străinii,
Fără să știe ce lacrimi ai vărsat,
cum faci tu rost de colțul cel al pâinii,
Și câte ori ai plâns îngenunchiat.
poezie de Silvia Tulbur (20 septembrie 2021), traducere de Silvia Sergiu
Adăugat de Silvia Tulbur
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorința mamei
Ce familie frumoasă,
Doi părinți și trei copii.
Împărțeau aceeași casă
Și aceleași bucurii.
Mama le făcea de toate,
Toate poftele din lume;
Iar tăticul grijuliu
Aducea plasele pline.
Anii au trecut in zbor
Iar copiii s-au mărit,
Mama a rămas cu dor
Și tăticul a murit.
Bolnăvioară draga mamă
Lupta cu-ale vieții griji;
Ca o stâncă pe afară,
În suflet cărbuni aprinși.
[...] Citește tot
poezie de Ramona Kovacs (2019)
Adăugat de Ramona Kovacs
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorința mamei
Ce familie frumoasă,
Doi părinți si trei copii.
Împărțeau aceeași casă
Și aceleași bucurii.
Mama le făcea de toate,
Toate poftele din lume;
Iar tăticul grijuliu
Aducea plasele pline.
Anii au trecut în zbor
Iar copiii s-au mărit,
Mama a rămas cu dor
Și tăticul a murit.
Bolnăvioară draga mamă
Lupta cu-ale vieții griji;
Ca o stâncă pe afară,
În suflet cărbuni aprinși.
[...] Citește tot
poezie de Ramona Kovacs
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gheorghiță
Deși nu am avut ocazia să ne cunoaștem niciodată
în sângele nostru se vorbește același dialect.
Pe aici încă se mai moare din greșelile altora.
În lumea aceasta pe care tu nu ai apucat să o distingi
toate dezastrele poartă același nume: OMUL.
Mama Lucreție, deși nu recunoaște, încă te mai visează.
Uneori, ochii ei de un albastru infinit ascund de ochii celorlalți lacrimi.
Gheorghiță, stropii aceia de suflet sunt rugăciuni pentru tine
și deși nu îți mai pronunță de mult numele
abia așteaptă să te revadă.
Satul și-a schimbat doar fața. Cămările oamenilor au rămas aceleași.
Și cu toate că am plecat cu toții din el
într-un fel am rămas acolo.
Tată Oane încă se mai teme de injecții.
Odată a făcut preinfarct și aproape că ți-a simțit degetele pe mână.
Cândva te va legăna din nou cu aceeași neștirbită afecțiune.
Dar nu încă, dar nu încă...
Gheorghiță, probabil astăzi ai fi fost un bărbat bine,
cu casă, cu familie și cu copii.
Uneori am fi pescuit împreună din prăpastiile vieții absolutul.
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
La început fiecare femeie așteaptă bărbatul perfect
covorul roșu propriul oscar
își schimbă culoarea părului culoarea ochilor
acul de sub retină
învață să scrie cereri jurnale plângeri
se întrece pe sine în felul cum
detonează vidul
fiecare femeie e o mănăstire de maici pe care le trimite să facă piața
să deretice
să se roage
fiecare femeie sfârșește prin a păși
pe pietre
constată câte statuete inutile îi ocupă sufletul
își amintește ceva despre fiecare bărbat
niciodată despre bărbatul perfect
fiecare femeie dispune
de un potențial imens de tandrețe
are o poză de familie
[...] Citește tot
poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Profesorul
Ți-au apărut azi ghiocei în păr,
Dar ai rămas în suflet cu blândețe,
Ați fost pentru atâtea generații ca un tată,
Ne-ați învățat, mereu ne-ați dat povață
Și drumul bun ne-ați arătat în viață.
Pe umeri bătrânețea vă-apasă-atât de greu,
Ați fost un bun profesor și un pedagog, mereu,
Vă vom purta respectul în oricare secundă
Și-n suflete lumina ce viața ne-o inundă.
Îmi amintesc de clasa în care-am învățat,
Dar și de-al dumneavoastră simplu sfat...
De viața de elevi, ca de-o poveste;
Nimic pe lume ca profesorul nu este.
Fără de el, nimic nu ai în viață,
Profesorul de mic copil te-nvață.
A doua casă școala-ți este, dar
Familie și flamură, amnar,
Colegii-s dragi și dascăli iscusiți,
Ce-au devenit la rândul lor părinți.
Chiar de-a greșit cumva, copilărește,
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să prinzi surâsul cald
Să știi că îmi pasă foarte mult de tine,
Dar sufletul tău nu se simte prea bine,
Chiar și când îmi zâmbești ai privirea tristă
Și nu e bine în viitor să avem această pistă.
Vreau multe bucurii și nu tristeți,
Să ne trezim veseli în multe dimineți,
Să prinzi surâsul cald și dragostea-n dar
Și vom avea împreună toate zilele din calendar.
În timpul ce trece vom consolida iubirea,
Nimeni nu mă ia de lângă tine, nu-mi va lua fericirea.
Ai aparut când îmi doream mai mult
Și-ți multumesc și niciodată n-am să uit.
Să știi că inima mea nu minte,
De asta scriu acum aceste frumoase cuvinte,
Tot ce-mi doresc e să fiu din nou fericită
Și noi vom fi o familie reușită.
poezie de Eugenia Calancea (20 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fotografia în formă de inimă
când m-am privit ultima oară
lipsea ceva din mine
sub cicatricea aceea
rămasă acolo
de ceva vreme
simt furnicături
ultimul război pe care
l-am purtat cu mine însumi
a fost în primăvara în care
mama își rătăcise umbra între
malurile Crișului Repede
dacă mă întrebați ce căuta acolo
o să vă spun:
își căuta pruncii
zi de zi în calendarul lipit
sub fotografia familiei
își nota zilele în care poștașul
uita să-i aducă vești
în cele din urmă a crezut de cuviință
să încuie poarta și să urce
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Ferestre spre marginea lumii (2019)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
în fața unui calculator
trăiesc într-o lume de care nu mă pot dezice
mi-am părăsit sufletul pentru orașul eterogen și anost
înghițit de singurătate n-am cu cine povesti
nu am nimic statornic familie prieteni
fără să vreau mă simt într-un pustiu care se extinde
tot timpul mă feresc de întâmplări nefericite
sunt un neînțeles alături de alții la fel
în care tu ești o stea căzătoare
întotdeauna fără un cod deslușit
în zile fără anvergură de memnționat
în fiecare anotimp mă găsești în fața unui calculator
în care cunosc prea multe și nu cunosc pe nimeni
ard ca o lumânare într-o închisoare
din care m-am eliberat fără un scop
oripilat de ce se întâmplă-n libertate
tu ești singura care poți găsi o cheie
să-mi deschizi inima zăvorâtă-n piept
insensibilă la cuvinte și gesturi necunoscute
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre familie și suflet, adresa este: