filatelie şi iubire

Erezia talciocului cotidian

Vând
stampe timbre maşini din epoca de piatră
sau de aur păpuşi ceasuri embleme masonice
vederi din diferite locuri şi timpuri sculpturi
din piatră bronz şi aur abţibilduri
bilete de dragoste de autobuz de tren de avion
sau de rachetă intercontinentală
bancnote cecuri carduri chei sticle coca-cola
lame de ras cartele de masă de pat sau de purcel
diplome de orice clasă inclusiv clasa întâi
sticluţe de rachiu parfum sau lapte de cuc
ambalaje umane
şerveţele cu Anul Nou
chiştoace chibrituri şi nuduri
Mă rog la liber
Vând Homo Sapiens
Fiat poesis
pereat
mundus

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Telepatie aurie...

Prin fereastra inundată
De raze blânde aurii,
Luna ochioasă mă sfidează
Cu zâmbetul ei durduliu.

Telepatic ne transmitem
Atâta muzică în suflet,
Că robită de uimire,
Un timbru cu săruturi calde
Lipesc pe creştetul ei palid,
Ca să visăm la nemurire,
În vastul cerc de încântare.

Ce altceva pot eu să fac?
Între imensele distanţe...
Decât iubire să-i transmit,
În vise cu ochi de romanţe.

Lună plină, Lună dragă,
Din aluatu-ţi fără seamăn,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (11 mai 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inevitabil

vorbea despre mine cu prietenii
mai arunca un zar
mai fuma o ţigară
şi le spunea că sunt obişnuită
o femeie care pierde mult timp la coafor
o mamă care îşi face griji
mai arunca un zar
mai fuma o ţigară
apoi se ridica şi privea stâncile din jur
asculta valurile
s-a gândit într-o zi să mă sune
mizând pe timbrul vocal ce-l va enerva cu siguranţă
însă i-am plăcut mai mult din acea zi
şi le-a spus prietenilor că sunt obişnuită
să iubesc
marea şi pescăruşii
că strâng în sacul de cânepă scoici rare
vorbea despre mine cu mine
îmi părea mai mult o oglindă
era ca şi cum prin fumul de ţigară

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ca fiară

Motto - Bah, Bach şi Offenbach

Flora-nflorită şi mult des-florită,
Flora –un nume vechi, de elită,
Elice a inimii, trag cu putere
Doi cai dinamici, fac o avere,
Dinţii pătrund cu cruzime în carne,
Dar pe sub dinţi, viermele doarme,
El se măreşte, devine balaur
şi străluceşte, parcă-i de aur.
Trece-o pisică umilă prin parc,
Ea se izbeşte de un copac
şi se preface în tigru – gigant,
parcul, pe loc, devine vacant.
Aste minuni le-am văzut eu aseară,
Flora, alături, e dragoste - fiară.

De când nu-mi mai e frică de moarte,
Mă plictisesc, aş spune, chiar foarte,
Nu mă mai sperie cancerul, SIDA,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două trenuri

Între două trenuri o cafea amară
Între tu şi eu, noi cu Dumnezeu
Între ieri şi azi dulcea-ţi nepovară
Ce mi-ai dăruit-o când mi-a fost mai greu

Printre ploi cu soare nori-mi risipiţi
Calde anotimpuri roadele-ale iubirii
Pe-un duet de gânduri noi doi rătăciţi
Sărutaţi de-o soartă-n valurile firii

Între-un cer şi altul stele mii şi mii
Buzele-ţi fierbinţi dezlegându-mi gura
Palmele-ţi odihnă-n tâmple argintii
Noaptea când femeia şi-a uitat scriptura

Între zi şi noapte amiezi cuminţi
Duioşii scăldate-n boabele-ţi de rouă
În amurg decentul ce ne-a scos din minţi
Ţi-a iscat tumultul: Uită-te cum plouă!

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tainele dorului

Protagonist al marelui mister
La deşteptarea binelui din rău,
Tu m-ai făcut să mă ridic la cer,
Cu trupul înălţat prin trupul tău.

Stăteam narcotizat în poala ta,
Parfum de tei ne-ncojura feeric,
Iar liniştea pierdută-n întuneric,
Grăbite respiraţii ne-asculta.

Eu Făt-Frumosul adunat din basme,
Tu Cosânzeană prinsă de-un fior,
Pierdută în definitive spasme,
La limita îmbrăţişărilor.

Şi erai toată numai aşteptare,
O inimă suită-n mintea trează,
Obraz la cea dintâi îmbujorare
Când taina dorului o descifrează.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ana

În semn de iubire şi recunoştinţă,
Eu îţi ofer holistic tot ce am,
Eu nu am vile şi palate,
Dar dragostea ţi-o dau în dar.

Eu nu am lucruri materiale,
Dar ştiu ce pot să îţi ofer,
Îţi dau şi soarele şi luna,
Până şi stelele din cer.

Până şi bolta cea cerească,
Ce ajunge până la zenit,
Până acolo te iubesc,
De fapt glumesc, la infinit.

Aş vrea să îţi ofer o rază,
Şi o scânteie fără de sfârşit,
Care să strălucească în tine,
Până în eternul infinit.

[...] Citeşte tot

poezie de Cînepă Ştefan (1 martie 2021)
Adăugat de Cînepă Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către Dumnezeu

Am rătăcit scrisoarea către tine mamă
Când tu plecai grăbită, către Dumnezeu...
Am rătăcit, bolnav, şi-a ta scrisoare, tată,
Şi e păcat, că-i timbru chiar sufletul meu.

O fi prea mare haos, poştaşii sunt absenţi,
Ori moartea e în grevă şi cu birou'-nchis...
Destinatar fictiv, ori angajaţii neglijenţi,
Că s-a întors bătrân, chiar plicul nedeschis.

Poate te-am supărat cândva părinte, tată,
Prea ocupat să te aud cu boli şi suferinţi...
Am realizat târziu, când haina-ţi nepurtată,
O ţin pe holul de spital, înlăcrimând şi sfinţi.

De ce îţi văd abia acum un zâmbet obosit,
Că parcă ochii i-am avut închişi, un orb...
De ce doar despărţirea de-un tată chinuit,
Deschide sufletul, în faţă la al morţii corb.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt note şi bemoli

= în solfegii =

Cu tine am zăcut, noaptea trecută, sub flori
fiori mult prea roşii
şi
feciori
erau stelele, deasupra; stelele păzesc, iar noi le iubeam mult;
sunt - peste tot - triluri nevăzute de nimeni;
şi neînţelese;

Iar noaptea era clară şi frumoasă, ca petalele care ne acopereau
şi cum mai cântau solfegii pe pielea ta
nota sol, apoi balamucul simfoniei care cădea peste noi,
poc. ni se spărgeau
sunetele
pe la urechi
!!! asurzeau semafoarele şi porumbeii
De ce nu porţi ochelari, altfel, nu o să vezi toate maşinile care curg pe străzile crengilor lumii...

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voci de la Cernobîl

Erau acolo, norul negru şi ploaia grea.
Băltoace galbene şi verzi, ca şi cum cineva turnase vopsea-n ele.
Spuneau că e praful de pe flori. Bunica ne-a obligat să stăm în beci.
Ea s-a aşezat în genunchi şi s-a rugat.
Şi ne-a cerut să ne rugăm şi noi. "Rugaţi-vă! E sfârşitul lumii.
E pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcatele noastre."
Fratele meu avea opt ani, iar eu şase.
Am început să ne amintim păcatele.
El a spart borcanul cu gem de zmeură,
iar eu nu i-am spus mamei că mi-am prins rochiţa cea nouă
în gard şi că am rupt-o. Am ascuns-o în debara.

*
Au venit după noi soldaţi în maşini. Credeam c-a început războiul.
Ei spuneau astfel de cuvinte: " dezactivare," "izotopi."
Un soldat voia să prindă o pisică.
Un dozimetru pus pe pisică făcea ca un automat: clic-clic.
Un băiat şi-o fată urmăreau şi ei pisica.
Băiatul era liniştit, dar fata plângea întruna, " Nu le-o dau!"

[...] Citeşte tot

poezie de Svetlana Alexievici, premiul Nobel pentru literatu din Corul copiilor (extrase), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!