flori şi legume

Noi sub destin

De nu plecam din satul meu
prin lumea largă, păcătoasă,
nu dam de mult amar şi greu
Şi sigur mi-ai fi fost mireasă.

Aveam trăsură cu doi cai,
o curte mare şi o casă:
o, fata mea cu păr bălai
şi-acum de tine-mi pasă!

Mergea la târguri uneori
să facem bani pe vite,
vindeam legume, lapte, flori
şi câte şi mai câte...

Mergeam la coasă, adunat,
pe luncă prin zăvoi...
nu mai duceam dorul de sat
şi-aveam copii şi noi.

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Coţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faţă-n faţă cu marea când explodează primăvara

De mâine, voi fi un om fericit;
Spălând, spărgând lemne şi călătorind în toată lumea.
De mâine, voi avea grijă de hrană şi, mai ales, de legume,
Locuind într-o casă cu vedere la mare, cu flori de primăvară.
De mâine, voi scrie tuturor celor dragi,
Povestindu-le despre fericirea mea,
Despre ceea ce mi-a spus fulgerul fericirii,
O voi înmâna fiecăruia dintre ei.

Daţi un nume cald fiecărui râu şi fiecărui munte,
Străinilor, fiindcă vreau să fiţi şi voi, de asemenea, fericiţi.
Fie să-aveţi un viitor minunat!
Fie ca iubirile voastre să vă devină soţi şi soţii!
Fie s-aveţi parte de fericire-n această lume trecătoare!

Eu vreau doar să stau faţă-n faţă cu marea când explodează primăvara.

poezie de Hai Zi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-am fost, cine sunt, cine voi fi

Am fost copilul care vede... lumina întâia dată.
Am fost copilul care crede... toate câte i se-arată.
Am fost un copil zburdalnic,... toată ziua alergam,
Dar am fost şi copil harnic,... pe mama o ajutam.
Am fost tânăr ca o floare,... rumen şi frumos la faţă,
Un tânăr plin de candoare... şi mă bucuram de viaţă.
Am fost tată de copii,... bărbat cu multă putere,
Ca să le fac bucurii,... munceam ca să fac avere.
Mai apoi am fost bunic,... cu nepoţii mă jucam.
Acum, contez mai nimic,... nici putere nu mai am.
Din floarea care am fost,... îs trandafir veştejit.
Viaţa nu mai are rost,... sunt aproape de sfârşit.
Lumea a-început să spună... că sunt moşneag amărât,
Că am ajuns o legumă,... că, mai suflu, doar atât.
Acum, că ştiţi cine-am fost,... să vă spun cine voi fi...
Nu cred că mai are rost... Nu cred că mai prind o zi.
Aşadar:
Am fost om, sunt muribund... şi-n curând voi fi pământ.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţarăfobi

Mă torturez, aproape, cu întrebarea
Ce ar trebui să fie-n orice clipă
Pe buzele oricui, ce-ar şti că se înfiripă
De când s-ar şti crescut fruct, ţării... ce-i e floarea.

De ce n-om fi sămânţa cu seve siropinde
Din sol plin de strămoşi, gustat legume, fructe,
Vânat, ignat, crăciunuri, doar ştiind să se întâmple
Şi amor de-o scoarţă calcă, ca piele... ce i-ar vinde?

De unde atâta ură să nu ne cultivăm
Parental maniere, păduri nu mai sunt coli
Şi minţi sunt doar minciuni, nu finisaje în şcoli...
Şi-am devenit ruşini... de-o ţară, ce trădăm.

Păcat, că oratorii, de Cicero, ierboase,
Golaşe de sămânţă, îs perfide logorei,
Când ţara ce-o iubesc e mamă de mişei
Şi-şi plânge o Dunăre de lacrimi... şi-ai mei oase.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soluţie

Neavând ce face, muma,
Pentru cei care prăşau
Şi trudind în taină gândul,
Ştiind că-nfometaţi erau,
Scoase carne din găleată...
Cu asta nu-i sătura,
Deci se hotărî îndată
De-o soluţie să dea.
Grădina, verde era,
Ca o floare de frumoasă...
Cu ceapă şi cu salată,
Mai bine nu se putea,
Ceapa fiind totu-n casă.
Scoase-un braţ, aproape două,
Se-apucă să cureţe,
Încropi o ciorbă lungă
Combinând legumele,
Făcu apoi o tocană,
Tot cu ceapă, se-nţelege,
Fiindcă,..., cum ştie românul,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar nimeni nu pierde întotdeauna

nimeni nu pierde întotdeauna

am avut un unchi numit
Sol păgubos din naştere
despre care toţi spuneau că era bun doar pentru a juca în vodeviluri
poate pentru că Unchiul meu Sol putea cânta perfect melodia
lui McCann "Un scafandru într-o noapte de Crăciun neagră ca Iadul"
lucru care putea fi sau nu relevant pentru faptul că Unchiul meu

Sol se complăcea în poate cea mai inexcuzabilă aventură posibilă
aceea de a-şi permite să folosească
fraze pompoase şi cuvinte preţioase
când se referea la muncile agricole
fraze şi vorbe cel mai adesea
inutile

ferma Unchiului meu Sol
n-a mers pentru că găinile
mâncau legumele astfel că
Unchiul meu Sol a deschis

[...] Citeşte tot

poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piaţa Obor

Duminică de vară, pe cer nu-i niciun nor,
E mare forfoteală în piaţă la Obor.
Poţi cumpăra de toate, legume, ouă, flori,
Mezeluri, brânză, peşte, şi suc cu îndulcitori.

Aproape de parcare, sub un copac înalt,
Stau nişte antreprenoare cu marfa pe asfalt,
Ce ronţăie seminţe şi scuipă coji pe jos,
Cu dinţi lucioşi de aur sau câte unul scos.

Te îmbie cu parfumuri, de firmă, evident,
Săpunuri, ţigări fine - Marlboro, Winston, Kent,
Cu ceasuri, lănţişoare, inele fel de fel,
Privind cu lăcomie la orice portofel.

Discret, un om de-afaceri, ce stă sub un balcon,
Oferă spre vânzare un ditai telefon,
Se jură că-l dă ieftin, că nu e egoist,
Însă dispare-n grabă când vede-un poliţist.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (26 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tradiţia Sfinţilor 40 de Mucenici

TRADIŢIA SFINŢILOR 40 DE MUCENICI

Prin rânduială creştină,
în primăveri se aşteaptă
Sfinţii Mucenici să vină
cu tradiţie păstrată.

Din făină se frământă,
să se fiarbă, să se coacă,
pentru cei morţi să se-mpartă,
mucenici cu miez de nucă.

În chip de om se împletesc,
covrigi numiţi şi mucenici.
Se coc până se rumenesc,
se ung cu miere şi cu nuci.

Prin obiceiuri păstrate
din crudă martirizare,
pomană din ei se-mparte,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Volumul "Tradiţii creştine şi ritualuri populare româneşti", (septembrie 2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carnavalul

I

Începe carnavalul! şi-n salele bogate
Se cerc artişti şi muzici plăceri mai noi s-arate,
În nouă veselii!
O! ce de griji acuma la nouă toalete!
Ce visuri dulci, frumoase, în junele cochete!
Ce mii de bucurii!

Fetiţa tot visează la flori, l-a ei ghirlantă,
La gaza cea subţire, la rochia-i elegantă
Şi la ai ei cercei;
Gândeşte la răspunsuri, la graţii, la cuvinte;
Îşi râde în oglindă de loc ce-şi pune-n minte
Ceva ce-i place ei.

Corsetul aci-şi pune; îşi cearcă iar rochiţa,
Pandlica care-o prinde, - săracă copiliţa!
Viaţa-i e romanţ!
O! cât a să mai joace! Ce bine a să-i vie

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Cezar Bolliac
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada lui Petrişor

Motto:

Petrică şi Petrişor
Toată lumea are un dor
Numai tu ai mai multe
Ştiute sau tăinuite.
Care pleacă şi vin
Din Craiova sau Negomir.

Plecând, din Craiova în sus
Pe al Jiului curs
Înspre nord şi la apus,
După un timp ai ajuns
În comuna Negomir
Cu oameni harnici şi buni.
Este satul lui Petrişor
Care este fermier
Iubeşte agricultura
Florile şi pomicultura.
Multă vreme a fost plecat

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!