flori şi oi

Oricine iubeşte o floare

Oricine iubeşte o floare
e-aproape de-un sacru mister.
Oricine se-opreşte-n cărare
s-asculte un glas de izvoare
e-aproape,
aproape de cer...
Oricine iubeşte seninul,
când soarele urcă-n eter,
oricine-şi înalţă suspinul,
când licăre-n mare rubinul,
e-aproape,
aproape de cer...

Oricine pe munţii albaştri
priveşte granitul sever,
oricine pe căi de sihaştri,
străbate păduri de jugaştri,
e-aproape,
aproape de cer...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se lasă amurgul peste sat

Se lasă amurgul peste sat,
Peste păduri, câmpii, izvoare.
Satul pare un colţ de rai,
Unde veşnic soarele răsare.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste casa părintească.
Bătrâna mamă stă cu Dumnezeu la sfat
Şi cu ochii la fereastră.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste salcâmi şi tei în floare.
Apare un ţăran pe o cărare,
Părând că duce soarele-n spinare.
Se lasă amurgul peste satul meu natal,
Peste câmpii şi turme de mioare.
Apare luna după deal.
Frumoasă ca o fată mare.

poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj

Seară de septembrie; mâhnite răsună chemările întunecate ale ciobanilor
Prin satul învăluit în amurg; în fierărie scânteiază focul.
Un cal negru se arcuieşte sălbatec; buclele de hiacint ale servitoarei
Freamătă să înşface văpaia nărilor sale de purpură.
Uşor încetează la marginea pădurii mugetul ciutei
Iar florile galbene ale toamnei
Se înclină mute peste faţa albastră a eleşteului.
Un copac s-a mistuit în flacăra roşie; cu chipuri întunecate fâlfâie liliecii.

poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginaţie de Florii

aştept luna Mai luna fără pereche
să-mi fac din cireşe cercei la ureche
să umblu desculţă prin grădina de flori
să descarc în natură roiuri de fiori.

luna florilor dorită de îndrăgostiţi
invadată de fluturi din candori răsăriţi
cu parcuri pline de frumoşi visători
cu râuri de speranţe printre trecători.

iarba verde de Acasă ca mătasea de fină
păscută de mioare din turma divină
scăldată de rouă şi dulce mireasmă
îmbracă pământul- vie catapeteasmă.

castanii înfloriţi să zâmbească în soare
un soi de fericire din zi de sărbătoare

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Când iarna se sparge
din abur te-ntrup şi din
trâmbiţă nouă de miere.
Burgul cel tânăr face floare
până în umăr chemându-te,
copacii te vor
fluierându-şi somnul subţire
în muguri, lupii ies
din pielea mieilor
buimăciţi de iarba întoarsă
şi-adulmecă piatra
pe unde-ai umblat tu,
ca amiaza bătută pe muchii
de-albine...
Osana! a venit Adalbertus,
cu o ploaie de greieri victorioşi
a venit.

poezie de Daniela Caurea din Adalbert Ignotus (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină

Doină de român, străveche,
Plânsă la izvoare clare,
Pâinea inimii flămânde,
Hrăneşte în codrul verde,
Dorul, care doare.

Doină, plai de mioriţe,
Cu ciobani şi cu băciţe,
Du pe-aripi de vânt şi nor,
Floarea cântului cu dor,
Lacrima românilor.

Doina dorurilor grele,
Ţesută, în piept cu mărgele,
Îngânată de cuci suri,
Lacrimi şi izvoare,
Cântă dorul românesc,
Şi peste hotare.

Doină sfântă românească,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (3 octombrie 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstorul

Eu sunt păstorul turmei.
Oile sunt gândurile mele,
Iar toate gândurile mele sunt senzaţii.
Gândesc cu ochii şi cu urechile mele,
Cu mâinile şi cu picioarele mele,
Cu nările şi cu gura.

Să te gândeşti la o floare înseamnă să o vezi şi să o miroşi.
Să mănânci un fruct înseamnă să-i simţi savoarea.

De aceea, în arşiţa zilei,
Când de prea multă bucurie mă cuprinde tristeţea
Şi mă întind pe iarbă pentru a mă odihni,
Şi-mi închid ochii încălziţi de soare,
Îmi simt întregul trup relaxat în realitate
Şi ştiu tot adevărul, şi sunt fericit.

poezie clasică de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Trecu-ş tri păcurărei
Cu oile după ei.
Tăţ ş-îs fraţ şî verişori,
Numai unul, cel mai mic,
P-acela că l-o mânat
Cu găleata la izvor,
Pănă ce s-a fa` zăpor.
El de-acolo şi-o strâgat:

- Măi fârtaţi, măi verişori,
De s-a văjî eu să mor,
Voi unde mi-ţ îngropa?
În staolu oilor,
În jocuţu mieilor.
Ş-un miel mi-l puneţi la cap
Şi trâmbiţa pă mormânt.
Când a sufla câte-un vânt
Trâmbiţa a trâmbiţá
Şi mielucu a zbiera.
- Da voi, oi, cum mi-ţ cânta?

[...] Citeşte tot

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E trecut

de miezul nopţii şi eu
stau în pat şi număr oile
una e al vecinului de la doi
doi pentru cealaltă femeie
am terminat încet oile din judeţ
trec la prune sau
sau
sau la florile de prun
noaptea trece de jumătate
beau un ţoi de ţuică
făcută din prunul de unde
număr florile
nu-mi ajung copacii din livada hajinului
damigeana se goleşte până la ziuă
prostul are grija oilor mele
numărate de două ori

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturia unei iubiri

Cămaşa mea de noapte
pare o floare de lotus
pe genunchii tăi-
mărturia unei iubiri
ce ard corzile lirei
însetate de cântec.

Ultima turmă de miei
ne calcă trupurile
sfârşind
în perechi de aripi tatuate
ce vâslesc uniform
sub vâlvătaia lunii.

Cămaşa mea de noapte
se face leagăn
stelelor ce cad...

poezie de Magdalena Dorina Suciu din Voluptăţi imperceptibile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!