fluturi şi lumină

Plâns

E plâns de vânt, de ploi, de flori, de stele,
E plâns de fluturi în grădina mea,
Un clopot de lumină, păsărele,
Un curcubeu pe cerul de bezea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Merită un nume

Privind cerul eminamente
Mai ales la umbra pământului
Se vede puzderie de galaxii
Ca fluturi de lumină
În forme lenticulare
Ele ne dau prezenţă de spirit
Şi intuiţie polivalentă
Fiecare după aptitudini
În funcţie de unghiul de înclinare
Fiecare astru din spaţiu
Aprinde o nouă taină
Peste tot persistă urma creatorului
Favoarea divină se vede
Cel mai bine şi agreabil
Acolo în lumina neînserată
În galaxii fără de număr
Şi stele învăpăiate
Care merită câte un nume.

poezie de David Boia (25 august 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Fost-a un opaiţ,
ce-a luminat cândva
şi-n nimb de aur
lumina-i strălucea!

Veniră fluturi mulţi
... o mie,
lumina să i-o vadă,
dar a lor aripă
îi stinseră lumina,
apoi, plecară-n
lumea largă!

În noaptea ce cuprinde
pământu-n lung şi-n lat
de veghe stă opaiţul,
dar e cu ochiul,
spre pământ plecat!

Când magică,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Cernea din Ferestre în timp (14 septembrie 2008)
Adăugat de Rodica Cernea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverberaţii

umerii goi
nasc fluturi

e noapte şi plouă

din umerii tăi cad ceruri
peste dorul ce mă ajunge

îndepărtată şi rece
lumina putrezeşte
în lanuri de ploi

eu ce să aştept?

e noapte şi frig...

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenuşa din palmă

Cu timpul arzând în mine,
mai urc o dată
Muntele;

dicolo de orizont
cântecul luminează,
amintindu-mi
că cenuşa din palmă
a fost cândva fluture...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară până departe, ploaia s-a oprit (fragment)

Primăvară până departe, ploaia s-a oprit – pe lacul de la vest este plăcut.
O sută de ierburi se întrec în frumuseţe,
Fluturi în dezordine, bâzâit de albine,
O zi clară şi caldă îndeamnă bobocii să dea în floare.

Vâsle între nuferi, o barcă pictată mişându-se molcom.
Parcă se vede un grup de iele –
Lumina se reflectă în unduirile apei,
Vânturi înalte trec melodioase peste ape întinse.

poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârf de munte

Lumina curge
peste privirele
tale... ale mele...
căzute
flacăra verde
ne cheamă
să ne cufundăm
în iarba
ce aşteaptă în rugă
vorbele frunzelor
şi fuga vântului
în tăcerea lor
se prăbuşeşte
un fluture
vârf de munte...

poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripa de fluture

mi-a plăcut mult fluturele tău de lemn
cu aripile descheiate
umbrele prin care ghiceam
viitorul cercurilor de lumină
trupul abia siderat sub pânza de paianjen
a dorului din care ţeseai artificii
surâdeam cand le-aprindeai
eu nu ştiam că sunt clipele tale
ardeau atât de frumos la tâmpla mea
murmurai o tăcere stinsă
în globuri de rouă
te-atingeam cu buline magice
zborul tremura pe aripi
tu stăteai ţintuit
în arcul privirilor mele
abia ghicindu-mi trecutul
în piele

poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Diana Nemteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glas în paradis

Vino să şedem subt pom.
Deasupra-i încă veac ceresc.
În vântul adevărului,
în marea umbr-a mărului,
vreau părul să ţi-l despletesc
să fluture ca-n vis
către hotarul pământesc.

Ce grai în sânge am închis?
Vino să şedem subt pom,
unde ceasul fără vină
cu şarpele se joacă-n doi.
Tu eşti om, eu sunt om.
Ce grea e pentru noi
osânda de a sta-n lumină!

poezie celebră de Lucian Blaga din volumul: Cântecul focului (1945 - 1957)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbarea la faţă

Nu te schimba la faţă Doamne
căci apa dăruită pământului nu ia
forma tălpilor mele
şi doar teama lăţeşte soarele
pe tot cerul, imens,
cum e lipit de genunchii mei
un fluid verde
totul e real
când cuvintele mele sunt doar fluturi
împrăştiaţi peste tot-
toţi sunt nefericiţi
toţi sting luminile.

Nu te schimba la faţă Doamne
nepăsarea are forma
ochilor trişti.

poezie de Maria Anegroaie din Singurătate de înger (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!