fluturi şi suflet

Fluturi

Vreau să cant, să uit că exişti; să îmi imaginez că eşti un coşmar care mă urmăreşte în vis.
Vreau să cânt, să pleci pentru totdeauna din sufletul pe care tu l-ai distrus.
Vreau să cânt când îmi vine să plâng, să cânt atunci când în mine fluturi sunt, şi să îmi amintesc cat de mult te iubesc sau ce mult te-am iubit.
Vreau să cânt pentru că ştiu că nu te-am pierdut, şi să plâng, că defapt niciodată nu te-am avut!

poezie de Rareş-Mircea Jiga (2015)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepăsare

Umbre negre, lungi pândesc
În a gândului ogradă
Peste tot se ofilesc,
Frunze, fluturi, nori grămadă.

Dintr-un timp uitat şi rece
Ies afară la iveală,
Sentimente făr' de lege
Din a minţii-urzeală.

Casele-au îmbătrânit
Ca un suflet fără casă
Am uitat când am murit,
Am murit şi nici nu-mi pasă!

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă în suflet cu găleata

A plouat atât de mult că mi-au răsărit florile
Pe straturile de celule
În care am plantat dragostea.
Încă plouă cu lacrimi, cu fluturi şi îngeri, cu stele şi dor.
Îmi curăţ tihna de întunecare, apoi în tăcere adorm

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În suflet

în sufletul acestora plouă
- frunze violet din pomi cu coroane galbene

în sufletul acestora un mormoloc
- albit de incandescenţa toamnei psihedelice

în sufletul acestora cuvinte sfiite
- în zăbrele şi zeghe de clauni

în sufletul acestora un fluture îmbătător
- peste aleea indigo-turcoaz

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magice gălbenele

Întunericul serii coboară din munţi
Cu mâna ta ce-mi mângâie chipul,
În cameră, gălbenele-n ulcele de pământ
ne zâmbesc
Pe muzica neuitatelor clipe.
Privirea ta – delicat trandafir –
Mă cheamă s-o sorb cu săruturi,
Oglinzile sufletului să-şi găsească
în lumină ecou
Doar simţind esenţa din gânduri.
Eşti aproape, acum, de sufletul meu,
În freamătul frunzelor toamnei!
Pe cer, doar stelele ne mai vorbesc
În ploi ce cad valuri-valuri –
Vestitorii nopţilor ce-şi aduc din trecut
Dorinţele transformate în fluturi,
Petalele gălbenelelor, uitate de timp,
În pletele-ţi jucăuşe cu vântul...

poezie de Alexandru Răduţ din volumul de versuri O avalanşă de tandreţe (octombrie 2014)
Adăugat de Diana Marinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum voi bea mastică. Poate Ile...

Acum voi bea mastică. Poate Ile,
Când o să crească, mă va face: BOU!
Azi îi aduc un melc de zece kile
De şocolată şi i-l torn cadou.

Oh! sufletul meu pur din nou vernil e
Ca chiloţeii pe un roz popou.
Acum voi bea mastică. Poate Ile,
Când o să crească, mă va face: BOU!

Marina o să-i dea atunci pastile
Ca să slăbească. Eu, timid erou,
O să mă lupt cu fluturi şi cu bile
Şi-o să dansez cel mai viclean tangou,

Bând încă o mastică. Poate Ile...

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt

În evantaiul vieţii am prins
Mănunchi de stele-nmiresmat
Şi clipa ce acum s-a stins
Mă poartă spre dor neîncetat.

Fluturi cu aripi de lumină,
În zborul lor spre nicăieri,
Vin sufletul de mi-l alină
Şi azi, şi mâine, chiar şi ieri...

Doar un strigăt de iubire,
Asta sunt, asta-mi doresc;
Mă încarc cu fericire
Şi n-am cui s-o-mpărtăşesc.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o limbă de cameleon

un fluture cât o supernovă
face un ultim salt
spre întuneric
oricum ziua supernovele
ca şi toate stelele
se ascund cel mai bine

numai soarele face pe deşteptul
când pe o limbă de clopot
un suflet nehotărât
încă se mai pipăie

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel

Stau cu satul tot la poale
Şi mereu mă latră câinii,
Ca şi când l-aş fi furat.

Dar mai jos de sat, în vale
Broaştele îi cântă lunii
Intonându-i osanale...

Mie-mi bat în lampă fluturi
Cu aripe colorate
Suflete, nu mi te bucuri?!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Averea sufletului...

Aş vrea să fie un soare galben arzând,
ploi sau vânt în murmur curgând,
flori, păsări şi fluturi spre soare zburand,
balans de lumini pe cer cuprinzând,
iar traiul omenesc se-nalţă suferind
şi esenţa divină din sfinţi, viaţa ocrotind.

poezie de Eugenia Calancea (10 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!