Poezii despre frumusețe și înălțime, pagina 2
Tăcere
E așa frumos și cald
Și atât de liniștit,
Oh, cerule înalt
În prag de asfințit!
Vântul a adormit pe-o frunză,
Nu-i nici urmă de gâză;
Doar florile își mai vorbesc
Într-un limbaj ce nu îl tălmăcesc,
Și totul e...
Tăcere.
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-mi spui
Să-mi spui în fiecare zi că ești,
Să-mi murmuri cald că sunt și că ți-e dor.
Să-mi dărui pacea și să mă iubești,
Să mă înalți, să mă cobori ușor.
Să-ți iei tainul de frumos din flori,
Să strângi în brațe gându-mi fremătând,
Să-ți umpli inima cu mine-n zori,
Să-ți fie, ziua, sufletul flămând.
Să-mi faci, din seri, senine dimineți,
Să-mi fii lumină, dragoste să-mi fii!
Să fii tu sensul-ntregii mele vieți,
Să nu mai pleci nicicând, să vii, să vii...!
poezie de Georgeta Minodora Resteman
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna de pe cer
Îți promit că ies la noapte, sus pe cer
Să caut luna, ce se ascunde-n nori
Și, dintre mii de aștri călători
O să ți-o aduc, golită de mister.
Din razele pe care le va geme
O să îți țes o scară fermecată
Pe care să te urci, frumoasă fată,
Spre alte înălțimi ce-or să te cheme
De va fi timp, pe-acolo prin înalt
Îți voi culege și un buchet de stele
Să înțelegi, uitându-te la ele,
Că ești de necuprins, că ești de neuitat
Din luna de pe cer, și stele, și comete
Luminei care ești o să-i aduc lumină
Și poate că atunci, firească și deplină,
Iubirea mea va ști o clipă să te-mbete
poezie de Constantin Cucu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patul de iederă
Când pleci, privește doar înainte
asemeni păsării în zbor.
În urma ta, patul
ia forma mormântului
de iederă.
Suflete arse la margini de tăcere
mă-mbie departe,
tot mai departe.
Te-adună frumusețe,
la ceas înalt
într-o nerostită chemare...
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai frumoasă zi
Tristă zi,
Chiar de ești înaltă-ntre cei vii
Te-ai grăbit,
Mai bine nu veneai,
Ruptă-n malul Begăi rămâneai.
Ceasurile toate au tăcut
Îmi țineau prin vreme de urât.
S-au oprit în ghintele de cai,
Tristă zi,
Mai bine nu veneai!
Tristă zi, mai bine nu veni,
Ești cea mai frumoasă și vei fi,
Ești cea mai înaltă dintre toate,
Prima zi de sfântă libertate.
poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Nimic n-am spus
Nimic n-am spus. Și-atâta gingășie
Și-atâta frumusețe să se piardă?
Cât nu-i târziu, cât viața-o să mai ardă,
Despre iubire poate tot voi scrie.
Nu cățelușe hămăind în zgardă,
Iubirea noastra fu, nici n-o să fie,
Ci pajura măiastră ce invie
Mereu, ca lăstărișul de subt bardă.
Știi tot. Tot ce-i al meu, e-al tău, iubite,
Știi viața mea, știu gândurile tale,
Cu zbor înalt, prin vreme dobândite.
O, meargă anii, meargă ei devale...
Când toate păreau spuse și trăite,
O melodie nouă-și taie cale.
poezie celebră de Maria Banuș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La final
un om a murit
lumea aleargă în grabă să vadă spectacolul
soarele se scaldă dureros în mare
marea e neagră
chipul lui e frumos
fruntea înaltă, barba albă
pe buze un surâs ireal
și ochii...
ochii închiși
lui nu'i pasă
aici timpul a murit, la sfârșit...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelepciune
Asta știu și asta spun,
Dragoste nu-mi cereți mie,
Dragostea nu-i lucru bun,
Dragostea e doar robie.
Știu prea bine asta, și-asta
Vă tot spun, de chinuri scapă
Cin s-ascunde, trage poarta -
Iadul lacrimi bea, nu apă.
Inimă, de ai, plâns te-așteaptă...
Am fost proastă alte dăți;
Cine s-a fript, e înțeleaptă:
Ai gherghef, citește cărți!
... Ei, tipul ăla îmi zâmbește
Și-i înalt, frumos și-mi place!
Ce? La naiba, dați-mi pace,
Ce știu eu, nu vă privește.
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din liniște născută
Cerul aprinse țigara soarelui
tu adormită prin nori fumului
meu,.. înseninai mereu cerul sufletului
și asteptam din iarba buclelor
să mă scalzi în roua ochilor
să-ți cânt cu greieri inimii
frumusețea înălțimii
umărului cea mai înaltă
cu adiere din liniște născută
să ne aruncăm în lavă contopiți
și in rouă de trupuri să murim în vise treziți
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când o să fii bătrână
Când o să fii bătrână, lipsită de vigoare
Stând lângă foc, ia-n mâini această carte
Citește încet, visând, întoarsă pe o parte,
La ochii ce-ai avut, adânci precum o mare.
Câți au iubit farmecul tău și felul cum râdeai
Și frumusețea ți-au iubit, real sau prefăcut
Însă doar un bărbat a fost care te-a cunoscut
Și care te-a iubit și-atunci când lângă el plângeai.
Așa că să te-apleci și focul să-l privești
Să-ți amintești iubirea ce într-o zi s-a dus
Spre munții înalți din zări, ce se ridică-n sus
Și chipul și-a ascuns în stelele cerești.
poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre frumusețe și înălțime, adresa este: