Poezii despre frumusețe și lecții, pagina 2
De nu ar fi pe lume
De nu ar fi pe lume animale
Nu am înțelege ce-i iubirea...
Prin ochii lor plăpânzi și calzi
Descoperim ce-i fericirea.
De nu ar fi flori în văzduh
Nu am înțelege ce este puritatea...
Ne-am pierde ca o pulbere în vânt,
În frumusețea lor stă însuși Duhul Sfânt.
De nu ar fi pe lume ape,
Să murmure în prag de seară,
Ne-am pierde toți în neant
Și am uita dorul de țară.
De nu ar fi pe lume munți,
Cu creasta lor stâncoasă și semeață,
Vulcani ce lecția ne-nvață,
Am uita a prețui chiar propria viață.
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire
În lumea de bărbați misogini
îndrăgostiți doar de sine,
de bani și putere,
numai femeile știu să iubească.
Vinovate
de toate păcatele lumii,
sunt înțelese
doar de poeții
închiși în turnurile lor de fildeș,
îndrăgostiți mereu,
efemer,
de câte-o muză imaginată,
metamorfozată în mintea lor
în înger cu chip de lumină
și trup întunecat,
încărcat de mister.
Vinovatele de nimeni iertate
sorb cu sete frumosul,
[...] Citește tot
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre pagini de lumină
Ai zâmbit?
Și eu am aprins flacăra divină
Ce va deveni o torțăî și va zburda efectiv
Nu mă-ntreba de viata?
Ea este un cadou semenilor sau o lecție pentru sufletul nostru.
Zbor, precum un înger de lumina
Și mă vei prinde-n cerc de foc
Acolo vom dansa deschis,
Până ce timpul va zburda printre capilare
Vreau lumina din fereastră sau poate visul în doi
Văd cum plouă cu pagini de lumină
Cum cerul se pierde în culorile iubirii
M-ai intrebat ce fac?
Privesc cerul și adorm
Privesc cerul și mă trezesc
Am îngeri de prins în zorile destinului
Plec odată cu visul... Plec odată cu frumusețea clipei.
Plec și mă întorc cu tine... la poezie
Singurul refugiu, singura alinare, singurul vibrațio al iubirii.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerul de lumină
Ai zâmbit și eu am aprins flacăra divina
Ce va deveni o torță și va zburda efectiv
Nu mă-ntreba de viață?
Ea este un cadou semenilor
Sau o lecție pentru sufletul nostru.
Zbor, precum un înger de lumină
Și mă vei prinde-n cerc de foc
Acolo vom dansa deschis,
Până ce timpul va zburda printre capilare
Vreau lumina din fereastra sau poate visul în doi
Văd cum plouă cu pagini de lumină
Cum cerul se pierde în culorile iubirii
M-ai întrebat ce fac?
Privesc cerul și adorm
Privesc cerul și mă trezesc
Am îngeri de prins în zorile destinului
Plec odată cu visul...
Plec odată cu frumusețea clipei.
Plec și mă întorc cu tine... la poezie
Singurul refugiu, singura alinare,
[...] Citește tot
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața cadoul semenilor mei
Ai zâmbit?
Și eu am aprins flacăra divină
Ce va deveni o torță și va zburda efectiv
Nu mă-ntreba de viață?
Ea este un cadou semenilor
Sau o lecție pentru sufletul nostru.
Zbor, precum un înger de lumină
Și mă vei prinde-n cerc de foc
Acolo vom dansa deschis,
Până ce timpul va zburda printre capilare
Vreau lumina din fereastră sau poate visul în doi
Văd cum plouă cu pagini de lumină
Cum cerul se pierde în culorile iubirii
M-ai întrebat ce fac?
Privesc cerul și adorm
Privesc cerul și mă trezesc
Am îngeri de prins în zorile destinului
Plec odată cu visul...
Plec odată cu frumusețea clipei.
Plec și mă întorc cu tine... la poezie
[...] Citește tot
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chestiuni de radiestezie
Andrei, copiii lui,
Andreeas și Adrian
și mama lor de bună voie Victoria,
Carmen și eu
ne aflăm la Cârlibaba,
e toamnă,
casa în care trăim
e ca o prispă a munților,
Bistrița Aurie trece
pe la ferestrele noastre.
Și plouă.
Când în zori deschid ușa spre munți
parcă-i găsesc
din ce în ce mai aproape
și casele de lemn curat din Cârlibaba
ies purificate din noapte
la marginea drumului
să-și aștepte sfințirea.
Azti noapte am vorbit despre fântânari
și despre radiestezie
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul "Apogeul firii"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mia și Noel
Dedicație nepoților mei...
Noel, toboșarul mamei,
Roșu, ca un rac la față,
Cu ochi aprinși, ca de cicoare,
Ridică casa în picioare,
Nu îi pasă chiar deloc
Dacă mâinile îl dor
De atâta sfântă bătaie...
Tobele-i rabdă furia,
Talentatului băiat,
Dar auditorii casei
Rămân fără de timpane,
De n-au căștile pe cap.
Sora lui, frumoasa Mia,
O zână cu păr de aur,
Ca răspuns la decibeli,
Cântă la pian sonate,
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Valeria Mahok (12 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Normalul anormal
Se vede lumea strâmbă, ca prin lentile sparte,
Anapoda e totul și toate deformate.
Normal e doar ce este șocant și anormal,
Tot ce e rău se ia acum drept ideal
Și-atâtea fapte-amare ce eu le-am perceput
Ca imorale acte în vremi de început,
Acum le-așază unii în zona de normal,
Alcătuind bagajul pentru alt Cod Moral.
Din mlaștină de vorbe ei fac "cetăți frumoase",
Mă doare până când și măduva din oase.
Și lanțuri mari de lacrimi îmi zornăie profund,
Din piept îmi iese urlet și nu pot să-l ascund.
Peltici mă-mpung prea des cu vorbe sâsâite,
Cu fraze care au ideile sleite,
Ce n-au perdea, nici formă, nici dram de conținut,
Duhnind îngrozitor, ca aerul stătut.
Amestecul acesta de neuroni schilozi,
Ce locuiește-n minte la astfel de nerozi,
E-un amalgam scârbos de neuroni infirmi;
Să nu îl mai privim indiferenți, senini!
[...] Citește tot
poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea și absurdul...
fericirea și absurdul sunt dragul meu,
-cei doi copii nedespărțiți ai aceluiași pământ-
consider, că e greșit să spun că, fericirea
se naște neapărat din descoperirea absurdului...
se întâmplă la fel de bine ca sentimentul absurdului
să se nască din fericire...
toți suntem într- un fel sau altul- Sisifi iubite,
numai poetul trebuie să zămislească noi lumi,
indiferent cât de absurdă este condiția sa,
nu crezi?
singurătatea este și ea o karmă,
o lecție, de multe ori, educativă,
de întărire a caracterului,
un test necesar al ființei noastre
cu dilemele ei, cu risipirile ei,
cu înălțările ei...
iubite,
mi-e sete de tine, în despletitele nopți
când dalta de lut îmi modelează coapsele zvelte
incendiate de focul nemilos al dragostei,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conștiință teluriană
Nu știu planeta de e verde, cafeniu-galben, ori albastră,
Cu alb, de unde și-a înmuiat culori și cine a stat șevalet,
Cum de pictează mii și mii și, pentru ce e ca o glastră...
Să încânte ce, pe cine oare, unde a luat lecții de estet?
La ce-i servește policromul și din ce-și face ea culori,
Cum i-a dat gând, ori de la cine, să se încânte intrinsec
Din felurite figurine, să-și toarne veșnicu' în comori,
Ce pare fad, amorf... pământ, când toate mor pe rând, se trec.
Cum, unde, cum se plămădește păienjeniș de atâtea fapte
Și când și de ce oare ele și-au făcut între ele alei
Și, cum de timpul nu contează, de parc-au răsărit din noapte
Toate de-a gata, un perfect, ce îl distrugi... de pui, de ei.
Oare de ce e atât frumos și de ce oare pare unul
În haosul imaculat de atâta calcul, să se ascundă...
Să mor și eu atât de prost, din figurine, om, nebunul
De-atât amar, că tot mă întreb: "E totu' un meci... și-a câta rundă?"
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 mai 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre frumusețe și lecții, adresa este: