Poezii despre frumusețe și lungime, pagina 2
Cheia lumii
Din vechiul Egipt se remarcă geografia sa egocentrică. Desenul lumii în
formă de triunghi cu un vârf în jos reunea cele două părți ale țării,
cea înaltă și cea joasă. O linie în centru îl împărțea în două. Figura obținută din această
reprezentare era cheia vieții, cheia întregii existențe. În termeni
generali nordul era bogat și sudul mult mai sărac. Marile capitale
precum Memphis, Tebas ori Alexandria înfloreau la frontieră pe malul Nilului sau
în deltă aproape de mare.
Egiptul tindea spre stele ori se afunda în nisip.
Cu o imensă cheie a vieții făcută din plumb aurit se deschid astăzi cele două
temple din Abu-Simbel sau cel din Luxor, în antica Tebas, cu coloanele sale,
obeliscuri, statui de zei și marele bulevard incomplet cu trei kilometri de
sfincși ce unea în vechime această ultimă construcție cu cea de la Karnak.
La întorcerea spre vapor după vizita la Luxor, un grup de copii ce-i
salutau pe turiști, urmându-i pe aleea ce coboară până s-ajungă la
portul înflorit, au făcut un cor în jurul nostru. Fetița cea mai mică, cu un
chip frumos ca fața lumii când se trezește, s-a apropiat de fusta mea. Din Egipt
mi-am adus amintirea acestor obraji iluminați, am mers să caut
zborul incredibil al ciucurilor roșii ce înfloresc în salcâmi, și am găsit
fructul seminței pe care am plantat-o ca un sărut, și am făcut-o să crească, precum o
cheie a vieții, în
[...] Citește tot
poezie de Rosa Lentini, traducere de Eugen Dorcescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secretul rezistenței mele
Găsesc încă-n cutia poștală scrisori, cele mai multe de la oameni
care-au luat-o razna-n cămăruțe sordide,
cu slujbe prin fabrici sau fără slujbe,
oameni care trăiesc cu curve sau fără femei, fără speranță,
doar cu băutură și furie.
Sunt scrise pe pagini rupte din caiete de dictando
cu un creion neascuțit
sau cu cerneală,
cu litere mărunțele, înclinate
spre stânga;
iar hârtia este cel mai adesea mototolită,
îndeosebi în partea de sus,
iar în ele ei spun că le place marfa mea,
c-am descris lucrurile așa cum sunt și că
ei au simțit asta, că le-am dat încă o șansă,
că cineva chiar le cunoaște viața și ceea ce simt.
E adevărat, am cunoscut acele realități,
mai acut decât mulți dintre ei,
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
cred că așa a început,
cu tenișii tăi jerpeliți de fericire
în rucsacul de culoarea prafului
pe care-l luasem de la vânzătorul de opiu
și
cu faptul că avem în comun
limba și literatura sărutului,
e evident
de ce ne rupem buzele
pe ode
în metru narcotic.
blugii noștri și-au lepădat zeii din buzunare,
fumează poeme galbene fără filtru,
poate au greșit cerul,
poate le e rău
de la frumusețea asta feroce.
uite, vezi?
luna e în apă,
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești!
Ești dimineața mea,
De la prima rază de Soare ce-mi întrerupe visarea,
De la prima conștientă respirație,
De la primul gând trimis la tine, cu adorație.
Ești hrana sufletului meu,
Primesc cu bucurie gânduri de la tine mereu,
Demult nu mai doresc să fiu doar eu,
Iau prânzul, cu dorul meu.
Ești fiecare clipă în care cu ochii deschiși
Visuri cu noi doi făuresc,
Împreună ne gândesc,
O lume mai bună, făuresc.
Ești ceaiul verde de după-amiază,
Care forță îmi infuzează,
Ești lungimea de undă, care pe frecvența mea vibrează,
Ești bucuria, ce viața îmi alimentează.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
F.T. Marinetti
Neîntrerupt silueta ta sky-scrapers strânsă în dinți ca un pumnal
vreau să-ți mângâi gâtul cum urc Turnul Eiffel sau beau vitriol
prin ochiul tău să trec submarin (ce frumos cow-boy de metal)
din distanțe mari cuvintele adaogă glandele cu alcool
umerii trosnesc la intervale precum podurile de fier
veac trecut ucis în unic gest de apoplexie
globul asudând sub locomotive cât cel mai brun miner
și 15 hectare inimă sub noi mobilată cu poezie
iar dacă trenuri perforează senin munții într-adevăr
vapoare înlocuiesc și mai frumos trecutele sirene
futuriști din soare mușcăm ca dintr-un măr
în aerul peste tot ciufulit de planete și antene
50 de metri înot în tine - înainte și înapoi
ce trup ciclon desființând orașele de zmeură pe hartă
la fiecare pas cerul surpându-se țipând în noi
și deschidem cărți în vitrine ca rupere de nori în artă
[...] Citește tot
poezie clasică de Stephan Roll din Integral (1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fă o buburuză!
Hai la buburuze vii, la numai un leu!
Ți le dau gratis pe toate, pe cuvântul meu,
Dacă faci una, la fel, dar s-o faci perfect,
Fără să greșești nimic, fără vreun defect!
Uite, 'ți dau materiale, tu, doar le croiești
Și-o să ias-o buburuză, ruptă din povești!
Îți dau voal pentru-aripioare și vopsea lucioasă,
Albă, roșie și neagră, e foarte frumoasă!
Mărgelușe-punctișoare pentru ochișori,
Metru de croitorie, rochia să-i măsori!
Hai, că-i simplu, nu-i așa? Bate palma, frate!
Hai, cu toată inima, nu pe jumătate!
Tu ești om, ea, doar o gâză, o să reușești!
Dacă vei putea s-o faci, te îmbogățești!
Bravo, văd că te pricepi, începe să-ți iasă!
Eu te las, cred că e gata până după masă!
..................................................................
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Autoizolare
vorbeam secunde întregi despre licurici
și alte minuni
apa care îmi șiroia pe piept se zvârcolea apoi
pe pietrele încinse pe sub brazi înalți
și tocmai când mă sărutai atât de profund
apa aceea se transforma într-o zăpadă nesfârșită
încât nici un om nu o putea curăța de pe
tălpi
și așa călcai timid apoi prăpăstios
peste acoperișul lumii opulent
tu dragoste de trei mii de like-uri
poți să îți amintești nopțile acelea teribile
când ne vedeam corpul fosforescent
luminând propria noastră lehamite
imperfecțiunea clipei/doar tu zen/
îmi adunai emoțiile eterice în pumn
și dezinvolt mă mângâiai pe toată lungimea firului de păr
iar eu ca o cascadă urlătoare mă prăvăleam
lângă tăcerile tale
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dilemă
Am fost nedumerit de ce în țară
E lumea cam de toate sictirită,
De prețuri, de corupție, de mită...
Guvernul, c-ar vopsi o altă cioară,
Pân' ce-am ajuns acasă, personal,
După treizeci de ani peste Pacific,
Să aflu-n prima zi și să edific
Dilema,-n modul cel mai rațional ;
De cum am coborât din avion,
M-a luat un bagajist de geamantan
Și pân' s-ajung la viză, un roman
Mi-a înșirat să fiu cu toate-n ton:
De șpagă, de corupție, de pile,
De gropi ce nu au loc nici pe trotuar...
Iar să fi fost măcar parlamentar,
Cu el toate mergeau ca pe șenile,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice femeie
Orice femeie ar trebui să aibă
Destui bani, ca să se poată muta...
Să îsi închirieze un loc al ei, chiar dacă
Nu vrea să facă asta niciodată
Sau nu are nevoie...
Ceva perfect cu care să se îmbrace dacă un angajator sau
Iubitul visurilor ei i-ar spune că trebuie să se întâlnească într-o oră...
Orice femeie ar trebui să aibă
O tinerete pe care va fi multumită să o lase în urmă...
Un trecut savuros, pe care să îl povestească
La bătrânete...
Orice femeie ar trebui să aibă
Un set de surubelnite, o masină de găurit si un sutien negru, din dantelă...
Un prieten care o face mereu să râdă
Si unul care o lasă să plângă...
Orice femeie ar trebui să aibă
O piesă buna de mobilier pe care nu a avut-o nimeni din familia ei...
[...] Citește tot
poezie de Pamela Redmond Satran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toți aveau numere
nimeni nu avea nume
individul nu contează aici
unul a emis o undă telepatică
de o frecvență foarte mare
impactul cu celulele nervoase
ale cortexului erau dureroase
individul de lângă ridicătura circulară
de pietre vinete
stătea într-un picior înfășurat
cu penele proprii
semănând cu o barză visătoare
dar avea capul mic cu păr pleoștit
peste ochii de pește fiert
picioarele subțiri susțineau un pântec mare
a urmat o înfășurare dementă
de gânduri și trăiri
alte ființe fierbeau într-un vas
transparent de unde ieșeau aburi grețoși
erau trei lipitori cu capete verzi
fierte de sute de ani în lichidul ăla
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre frumusețe și lungime, adresa este: