Poezii despre frumusețe și natură, pagina 2
Sonetul 4
Mândrețe de bărbat, de ce îți irosești
Această frumusețe moștenită?
Natura-ți împrumută, nu-ți dă fiindcă cerșești,
Și doar cel care dă-napoi profită.
Și-atunci, frumos avar, de ce batjocorești
Acest belșug ce ți s-a dat din plin?
Orgolios zaraf, și de ce cheltuiești
O sumă mare, dar trăind meschin?
Și nu e un secret, când știi numai de tine
Pe eu-l tău ascuns îl vei trăda,
Iar când natura te va lua la sine
Tu ce justificare îi vei da?
Căci frumuseții-n groapă-i faci sălaș
În loc s-o moștenească un urmaș.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 18
Să te asemăn cu o zi de vară?
Frumusețe și balanță ai mai mult.
În mai, ades furtuni muguri doboară,
Iar verile-s prea scurte, și-n tumult.
De multe ori cerescul ochi prea arde,
Sau cețuri auriul chip l-au șters,
Și ce-i frumos din frumusețe scade
Întâmplător, sau de-al naturii mers.
Dar veșnica ta vară nu se duce,
Minunea chipului tu n-o să-ți schimbi,
Nu te umbrește moartea-ntre năluce
Când în eterne versuri crești în timp.
Cât mai respiră-n lume om, cât ochiu-nvață,
Trăi-va și acest poem și-ți va da viață.
sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Grete Tartler
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
în pădure
lasă-te să intri adânc în pădure.
prima dată, poate părea un lucru periculos,
dar atunci când ești înăuntru,
te vei simți cel mai în siguranță natura te va tine confortabil și cald,
te va tine. mai strâns decât orice.
insa cel mai important, te va ajuta să-ți descoperi secretele,
să-ți găsești frumosul și adevăratul tău suflet.
poezie de Irina Rambu din Golul dintre naștere și moarte
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zână, a luminii doamnă
O, tu, prea frumoasă zână,
Cu priviri ca de fecioară.
Ca să fii vieții stăpână,
Din cer acum te coboară.
Învăluită-n lumină,
Pe pământ vei fi frumoasă.
În veșminte de hermină
Vei fi mândră-împărăteasă.
Din aura luminii tale
Naturii să dăruiești,
Frumusețea ce nu moare.
Lumea-întreagă s-o iubești.
Ea îți va așterne-n cale
Raze aurii de soare.
Îți va presăra petale
Din floarea care nu moare.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 67
De ce-ar trăi în imoralitate
Girând-o astfel cu a lui prezență,
Justificând netrebnice păcate,
Gătindu-se cu-această indecență?
De ce obrazul să-și sulimenească
Să pară mort, când fața lui e vie
Și frumusețea lui să urmărească
Să fie umbra florii de hârtie?
De ce-ar trăi, când și Natura piere,
Lipsit de sânge viu să-i curgă-n vine?
Acum, el este singura-i avere,
Căci din ce-a dat, puțin îi mai revine.
De-aceea îl păstrează, ca s-arate
Ce bogații avea în vremi uitate.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Într-un câmp de levănțică ne vom întâlni la noapte
Dimineața să ne găsească uniți în razele soarelui
Să devenim chiar noi un răsărit din o lume frumoasă
Mirosul pe care îl simțim să ne alunge dintr-o lume mereu grăbită
Viata să ne unească destinele și să trăim frumosul din arte
Să ne sărutări în natura ce ne primește cu ardoare și dulceața necuvintelor
Gestul tău mă va cuceri în fiecare zi
Eu, neprețuita femeie și poezia nescrisă
De mâine voi fi amintirea unei întâlniri grăbite.
poezie de Ilena Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 68
Obrazul lui e harta vremii-n care
Splendoarea viețuia în mod firesc
Însă acum, vopsele înșelătoare
Să împodobească chipuri îndrăznesc.
Și-s profanate vechile morminte,
Iar părul blond degrabă e tăiat
Pe un alt cap să stea, ca înainte
Și-altcineva să fie încântat.
Dar chipul lui din alte vremuri vine
N-are podoabe, e adevărat
Nu-și face vară din verzi crengi străine,
Mândrețea lui pe morți nu i-a prădat.
Natura îl păstrează ca o hartă
Că e frumos, nu e o falsă Artă.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-ți uit numele
Ană, Ană, cine-mi spuse
Că iubirea te răpuse?!
Peste noapte și natură
Regăsesc altă făptură,
Străină de-acum, șaradă
Imitând vechea baladă.
Ană, Ană, cine vrea
Să-mi ia de pe sufle, grea,
Piatra dragostei - Nirvană,
Cu frumoasa, dulcea Ană?
Mi-au zburat spre stânci vultanii,
Foșnesc pe imaș castanii.
... Și așa până-n târziu
Să uit numele-ți, de-l știu!
poezie de Nicu Petria
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simplă ipostază
Cununi de raze, cât de cât aureolate,
Rupte din nu știu ce generatoare de lumină
Îți sunt aduse proaspăt înmiresmate
Simple culori de o creație divină.
Talentul pictorului rămâne extaziat,
În fața originalului care ești tu,
Nu poate să transpună pe curat
Aureola simplă a frumuseții de acu.
Visați voi stele, flori, natură, soare
Aruncați-vă privirile fără economie,
Sunt încă mic în lumea asta mare
Iradiază sufletul de o mare bucurie
Liniștit mă întreb: Se poate oare?
E posibil totuși, căci totu-i poezie.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie în verde (cvasisonet)
Ai venit cu chipul tău rar, neumblat,
Din blânde locuri, cu gânduri oneste,
Născute parcă, în sfere celeste,
Te-ai așternut în mine și dor mi-ai dat.
Mi-ai adus clipa ce nu se va pierde
nicicând, pe al dragostei noastre altar.
Ai crescut primăvara în mine, chiar,
A mea frumoasă femeie în verde.
Te-ai îmbrăcat în mare și-n smaralde,
Și cu-n surâs tu luminai natura.
Strângeam în pumni săruturi și balade.
Iar ție-ți strălucea toată făptura
Și am trăit în mine zile calde,
Cu tot ce-a fost, în toată uvertură.
poezie de Gheorghe Alionte
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre frumusețe și natură, adresa este: