Poezii despre frumusețe și ochi verzi, pagina 2
O sută
Era Crăciun, ne-am cunoscut
Și s-au unit două destine,
Ne-am întâlnit și ne-am plăcut,
Apoi ne-am cunoscut mai bine.
M-ai cucerit cu-acea privire,
Cu-acei ochi verzi ce îi ador,
M-ai sărutat fără oprire,
Cu-acele buze ce-mi fac dor.
M-ai vrăjit așa ușor,
Chiar m-ai prins nepregătit,
Parfumul tău amețitor,
Cuvinte dulci mi-a tot șoptit.
"E de rău" ar spune unii,
Alții-ar spune că e bine,
Dar n-ascult de glasul lumii,
În lumea mea, doar eu cu tine.
[...] Citește tot
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acelei care va veni
De unde vii,
Și-n care preafericită țară
Văzuși lumina zilei - tu, albă ca și-o zi?...
Și ce nebune vânturi spre mine te purtară,
Ce barcă rătăcită te-aduse pân-aci?...
De ce plecași din țara, în care palmierii
Tremurătoare umbre își culcă pe nisip?
Nu-ți fu de-ajuns pustiul cu lacrimile serii,
Și nu găsiși pe-aiurea să-ți plimbi frumosul chip?
Or nu știuși că-n țară la mine
Nu-s nici cânturi,
Nici flori de lămâiță?...
Amanții și-au vândut
Orgiilor,
Și corpul,
Și sfintele avânturi,
Și-azi totu-i mort și putred în carcera de lut!...
...........................
Cu mâini subțiri și albe, ca mâinile de sfântă
Pictată pe-un perete de templu bizantin
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-s
Nu-s nici hoț... nebun nu sunt,
Dar iubesc, iubesc ochi verzi,
Nu-s batrân... am păr cărunt,
Vreau în tine să mă pierzi.
Nu-s tâlhar... haiduc nu sunt,
Port iubirea-n cingătoare,
Cu păr negru... fir mărunt,
Chipul trandafir în floare.
Nu-s director... nici golan,
Dar te vreau a mea stăpână,
De-aș rămâne făr-un ban,
Tot voi cere... a ta mână.
Nu-s actor... nici negustor,
Dar doresc cu-nverșunare,
Să te culc lângă izvor
Și să te înalț spre soare.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu pot
Când ai plecat, mi-au devenit pustii
și nopțile, și zilele, și tot;
te-am implorat, de poți, să îmi revii,
dar singurul răspuns a fost: "Nu pot!".
Te-ai dus în alte lumi, ai părăsit
tot ce-am clădit în visurile-n doi,
în timpul când credeam că m-ai iubit,
dar... eu visam cât pentru amândoi.
Iertare? Pentru ce? Îmi amintesc
doar clipele în care-a fost frumos,
acelea când spuneam că te iubesc
și-ți ascultam cuvintele, pios.
Ce va mai fi? Nimic! Am hotărât
că nu mai ești. E simplu: nu exiști!
Decât "Nu pot!", e mai frumos. Atât!
Nu cred în ochii verzi ce-mi spun că-s triști.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii verzi în verde-i rochie
pe manșeta timpului scrie în pagina destinului
perla coroanei femeia ce dă viață
coregrafia din spirala timpului
frumusețea unor metafore
trăire albastră
s-a făcut târziu și mă refugiez în magia altui poem
rescriu cu pasiune imaginea trupurilor
cu nume din palma iubirii albastre
arc peste noapte
melodia naiului din ape
femeie ca un țărm
logodna culorii cu umerii goi
pe obrazul trupului de foc în nocturne sărutări
cântă cu fluier din anotimp
despre fecunditate despre viață
în cercul nesfârșit
repetabilă partitură de pian
[...] Citește tot
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oricum ai fi
Femeie cu ochi albaștri,
Plângi cu lacrimi mari, cât aștrii,
Și zâmbești curat, ca zarea,
Chipul tău reflectă marea
Femeie cu ochi căprui,
De ce taci? De ce nu spui?
Tu iubești intens și poate
Mai puternic decât toate
Femeie cu ochii verzi,
Mă privești... oare mă vezi?
Ești atâta de frumoasă,
Floarea florilor în casă
Femeie cu ochii negri,
Atât de frumoși, integri,
Care mă pătrund profund,
În simțire și în gând
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peste pașii mei
Lacrimi groase fug amarnic
Părăsindu-mi ochii verzi
Balansându-se pe cararea
Șerpuită și aspră
Arătându-mi drumul prin noroasele cristale,
Printre holdele galbene de grâu ce mlădie în vânt
Străjuite de arbori înfrunziți,
Pini și sălcii jucăușe.
Prăbușită în fotoliul de întuneric
Inima mea pulseză de mii de ori
Timp de 20 de ani depărtare
Și nu m-a lăsat să gem.
Liniștită, mută, ruginită de timp,
Palida și tranfigurată de durere,
Cu fața umeda,
Acolo eran eu.
[...] Citește tot
poezie de Maria Emilia Fuentes Burgos, traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia puternică
Poem dedicat dnei Rodica Galescu
Eram o tânără frumoasă
Cu o ochii verzi și pielea de mătase
Nu știam ce inima îmi pregătea
Nu știam ce voi putea comunica
Eram singură și poezia devenise aliatul meu
Un aliat fără de care azi nu aș fi fericită
Era un zid fără de opreliști
Era un mod prin care mă salvam
Copii îmi dădeau speranța
Și viața mea avea un sens
Eram o femeie fericită
Aveam aproape totul
Eram o ființă preaiubită
De cei ce îi purtasem în pântece
Aveam acum un loc mai bun
Aveam o viață lungă și frumoasă
Iubitul soț m-a părăsit
[...] Citește tot
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moșul meu
Toamna-și ia din șevalet tot tabloul de aramă,
Se apropie încet Sărbătorile de Iarnă...
Pomul verde de Crăciun vrea să fie -mpodobit,
Nepoțelul meu cel mic a scris tot ce și-a dorit:
Schiuri și patine noi, un rucsac și geacă albă,
Ca să fie asortat, când zăpada o să cadă.
Îmi doresc și eu ceva dar nu știu cum să vă spun...
Vreau un Moș Crăciun mai tânăr, căci al meu e taciturn,
Abia merge, abia șade, ochelari mereu își pierde,
N-are zâmbet, n-are vlagă, nu aude, nici nu vede.
Dacă-a fost mereu așa? Nu, nici vorbă... un frumos...
Numai timpul e de vină, a întors totul pe dos.
Intră frigul pe fereastră.... amintirile învie....
Moșul face foc în sobă și-o cafea mi-aduce mie.
Am spus cumva"taciturn"? Am greșit în exprimare,
Moșul meu e cel mai bun, nu-mi doresc nicio schimbare
Ochii verzi sunt tot la fel... pasul nu-i așa vioi,
Dar vom merge mai departe, tot de mână, amândoi.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasa și prea tânăra
culegătoare vânzătoare de zmeură
umple plasa cu borcanul
numărând vărsând conținutul
murmură în gând cu ochii sclipitori
puhoaie de șuvițe negre
scuturate de ciudă
după ce a pierdut numărul borcanelor
stă derutată și se uită la pungă
se simte ca un pește mic
într-un mare heleșteu
privește în tavanul alb
piața o strânge și se face mică
o mică vulpe prinsă-n capcană
ochii verzi se agață de ochii albaștri
trufași și arieni
este un mic țaigăr
într-un ceas defect
recunosc că o privesc puțin amuzat
pot să curm zbuciumul de pasăre
care se zbate-n ghearele vulturului
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre frumusețe și ochi verzi, adresa este: