Poezii despre frumusețe și rochii, pagina 2
Ce duminică frumoasă
Ce duminică frumoasă.
La început de această vară.
Soarele e sus pe cer
Și se aud cum cântă păsările afară.
Tu ești îmbrăcată în rochie albă de mireasă
Și eu stau mândru lângă tine.
Ce duminică frumoasă, inima cântă în mine.
Ce duminică frumoasă!
La început de această de vară.
Tu ești de acum mireasă, neprețuita mea comoară.
Ești ca un pom în floare.
Care răspândește parfum îmbătător.
Ce duminică frumoasă, sufletul îmi cântă de dor!
Ce duminică divină la început de acestă vară.
E o zi caldă și senină
Și ne cântă o vioară.
poezie de Vladimir Potlog (5 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gărgărița
Gărgăriță, gărgărea,
Tu ești o zburătorea,
În curte la grădiniță,
Te admiră o fetiță.
Tu mai zbori din floare-n floare
De cum soarele răsare,
În frumoasa poieniță,
Unde este o fetiță.
Carapacea cu buline,
Ele se potrivesc pe tine;
Așa ar vrea o fetiță
Colorată, o rochiță.
poezie pentru copii de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste
Sufletul meu era o rochie albastru-deschis de culoarea cerului;
am lăsat-o pe-o stâncă, pe țărm,
și-am venit la tine goală ca o femeie.
Și ca o femeie m-am așezat la masa ta,
am băut vin cu tine și-am sorbit din parfumul de roze.
M-ai găsit frumoasă, mi-ai spus că m-asemuiam
unei ființe văzute în vis,
am uitat totul, am uitat copilăria, căminul,
nu-ți știam decât mângâierile ce mă țineau prizonieră.
Și tu ai luat surâzând o oglindă și m-ai rugat:
privește-te-n ea!
Am văzut că umerii mei erau făcuți din pulbere
și cădeau în pulbere,
am văzut că frumusețea mi-era bolnavă și nu voia
decât să dispară,
O, strânge-mă tare în brațe, atât de tare încât să
nu-mi mai trebuie nimic altceva.
poezie clasică de Edith Sodergran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Primăvara
Din somnul orb de noapte-ntunecoasă
De unde-au stat departe de frumos
Se reîntorc livezile acasă
În rochii înflorite până jos
E primăvară, iarăși primăvară!
Pe fiecare margini de făgaș
Își scot strămoșii degetele-afară,
De ghiocei, de crini, de toporași
Se simte iarăși mirosul câmpiei
Din nou aruncă soarele pojar
La cântecul înalt al ciocârliei
Ies roadele cu capetele-afar'
Aruncă ziua peste tot cu vrăbii
În codri cucii iară-au năvălit
Se bat cu gâtul păsările-n săbii
Și glasurile-și dau la ascuțit.
poezie celebră de Virgil Carianopol
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naiva închipuită
Într-o vreme și eu aveam un creier frumos,
Îți spuneam: uite, ce frumos îmi curge sângele.
Uite, ce curată e moartea mea lentă.
Într-o vreme și eu miroseam a zăpadă.
Rochiile mele grele aveau un înțeles,
mâna mea stângă iubea mâna ta dreaptă.
Într-o vreme îmi puneam cercei
și te așteptam pregătită ca o mireasă.
Creierul meu frumos
supraviețuia nebuniei tale de seară.
Până și familia toată pleca la vânătoare de capre
pentru ca tu să privești îngerul de aproape.
Într-o vreme noi doi aveam limbile moarte
dar vorbeam cu furnicile,
înălțam zmeul
și vindecam rănile Castaliei toate.
Dam buzna cu floricele, căpșuni din tării
în limbile vii.
Într-o vreme nici tu nu erai atât de departe
și carnea mea dulce
[...] Citește tot
poezie de Mariana Marin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Divă tabloidizată
Presa tabloidă,
Permanent avidă
De analize sociologice
Și chiar psihologice,
Teren de săpat,
Mină de exploatat,
După atâta tevatură
Au găsit o prospătură,
Nefiind compromisă,
Cu pielea mai lisă,
Părul ei cel negru,
Tineresc, vânjos, integru,
Poartă rochie sau fustă,
Frumusețe frustă,
Fără urâciune,
Ea e bunăciune...
Totul inundă
Și nu se confundă,
Venind de undeva,
Frumoasa trufanda!
pamflet de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sensul vieții
Îi mulțumesc lui Dumnezeu
că mi-a pus condeiul în mână,
o inimă în piept și un dram de minte,
mă vizitează păsări de departe,
limba lor nu mai este a mea,
viața un joc de cuburi reci și fierbinți,
iubire și neiubire, de ură m-am ferit singur,
am văzut ghioceii, toporașii, femeile frumoase,
pe Agatha Christie în rolul Vanessei Redgrave,
de ce nu le-aș iubi pe toate?
Apoi, voi coborî în albul mormânt,
Alb ca și rochia Ofeliei plutind pe ape,
Ofelia și Hamlet sunt eu deopotrivă.
Zadarnic mă cauți prin pulbere, prietene.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O altă zi
Lacrimile mele
se jucau în podul palmei tale
ca un copil orfan
durerea mă strângea
precum un șarpe
în jurul inimii
abia când am simțit iarba
că îmi crește pe coapse
am început să învăț
pașii vieții
în o altă zi
Dumnezeu m-a îmbrăcat
într-o rochie lila
eram cea mai frumoasă
în umbra mea răstignită...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima mireasă
Știu că vii, dar mai așteaptă,
Mai am multe de făcut,
Ai să-mi fii cândva mireasă,
Deși eu nu te-am cerut
Ai să mori odat' cu mine,
Pentru că mă vei iubi,
Îți voi recita suspine,
Chiar în clipele târzii
Te voi săruta pe coasă
Tu ascute-o pân'-atunci,
Sigur ai să fii frumoasă,
Însă nu-ți voi face prunci
Vei purta o rochie albă,
Prima și ultima oară
Dragostea îți va fi oarbă,
Și-mi vei fi prima fecioară
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Franjuri
azi mi-am luat rochiță nouă
numai franjuri rupte-n două
vreau să par de ani treizeci
o frumoasă ca-n povești
nepoțelul cel mai mic
întind mâna să-l ridic
-nu, bunica, spune el
am ață pe mosorel
tai din franjuri, prind în șnur
și apoi urc să il pun
sperietoare la ciochițe
care-mi fură din bobițe
la cireșul din grădină
cu iarbă la rădăcină
împletim de zor în doi
franjuri din rochițe noi
mai luăm și de la blugi
de la cei ce-s rupți în dungi.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre frumusețe și rochii, adresa este: