Poezii despre frumusețe și tuns, pagina 2
Disconnect
și dacă pică serverul mai sunt poet?
și dacă pică brusc internetul în toată lumea
cine va mai auzi de mine?
mi-ar plăcea să se dea o lege
prin care să se interzică poezia în locurile publice
să te duci în locurile special amenajate
cu un creion și o foaie de hârtie
să scrii numai pentru tine
ca și când poezia ta
ar fi un inel de logodnă
sau o promisiune de iubire
mi-am rănit sufletul pe hârtie
într-o baltă de cuvinte
tu îi spui clișeu
deșeu
sau pur și simplu
vorbărie
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din M-am născut pe Google (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în engleză.
Spovedanii
1.
O rugăciune în plin deșert,
Astfel eu scriu ceva incert,
Înving durerea, par a fi liber,
Sunt cărămidă din zona Ciber,
O iarbă scrisă de Dumnezeu,
Privim și mergem, eu, tu și eu,
Stele nu-ntreabă de tine, de mine,
bufnițe- apatice par sibiline.
2.
Un don Quijote iertător,
Aproape sfânt și muritor,
Visez mereu în alte lumi,
Unde dispar cei răi și buni?.
Nu am regrete șinu mă vait,
Tot ce-am iubit, un Edelweis.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dilemă
Am fost nedumerit de ce în țară
E lumea cam de toate sictirită,
De prețuri, de corupție, de mită...
Guvernul, c-ar vopsi o altă cioară,
Pân' ce-am ajuns acasă, personal,
După treizeci de ani peste Pacific,
Să aflu-n prima zi și să edific
Dilema,-n modul cel mai rațional ;
De cum am coborât din avion,
M-a luat un bagajist de geamantan
Și pân' s-ajung la viză, un roman
Mi-a înșirat să fiu cu toate-n ton:
De șpagă, de corupție, de pile,
De gropi ce nu au loc nici pe trotuar...
Iar să fi fost măcar parlamentar,
Cu el toate mergeau ca pe șenile,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portret
Copilăria mea-i doar amintirea unei curți din Sevilia
și o grădină unde rodește lămâiul sub lumină fierbinte.
Tinerețea mea, douăzeci de ani în pământurile din Castilia,
viața mea, câteva lucruri de care nu vreau să-mi aduc aminte.
Nici un Maniara seducător și nici un Bradomin, vreodată
n-am fost voi îmi cunoașteți îmbrăcămintea deloc arătoasă.
Dar Cupidon din arcu-i mi-a slobozit săgeată
și am iubit atâta cât să iubim ne lasă.
Arde în sângele din venele mele flacăra iacobină,
dar versul meu își are izvorul clar din pământ;
și, mai mult ca oricare supus sub obicei și doctrină,
sunt bun, în sensul cel mai bun din cuvânt.
Ador frumusețea și, după cum cere moderna estetică,
am tăiat bătrânii trandafiri din grădina lui Ronsard;
dar nu iubesc tunsoarea din actuala cosmetică
și nu-s, precum sunt alții, o pasăre-cobzar.
[...] Citește tot
poezie clasică de Antonio Machado din Valori eterne ale poeziei hispane (1991), traducere de Darie Novăceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încotro mergem? - Spre fericire!
Să ne grăbim, să ne ascundem în miezul unui curcubeu
Cu brațul fericirii tundem oricâte-ar sta în drum, mereu!
Să ne grăbim avem doar clipe, ce se împrăștie nebune,
În taina vieții să-nfiripe un țărm de vis, o altă lume.
Să ne grăbim iubirea mea, să nu ne fie prea târziu,
Cât arde-n ceruri sfântă stea și zorii vin cu purpuriu
Oooo, ce frumoși și tineri suntem, ce plin paharul de extaz,
Cu dragoste și drag să umplem infernul ăsta-n Alcatraz.
Vezi ce culori se întipăresc pe luciul tinerei amiezii?
E pentru că: știu să iubesc și gheața din cuibul zăpezii
Și arde-n pieptul meu jăratec și vreau și ție a-ți dărui
Se poate-n ritmul meu sălbatec, o nemurire dăltui.
Să ne grăbim, pândește-o noapte, ce vrea tăcere să-mpresoare
Se deslușesc noian de șoapte și gândul nicio grijă n-are
Eu vinovată din iubire, doar cu iubirea ta respir
Ferestre mari de închipuire, își țes podoabe, fir cu fir.
[...] Citește tot
poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce au făcut din mine? Ce am făcut din ei?
poate un pește din acvariu să privească de la depărtare ce se întâmplă în acvariu?
atâta timp cât viața e o cușcă și eu sunt maimuța care își ia porția zilnică de mâncare lăsată
cum pot să spun cum e afară, în junglă, în libertate deplină?
chiar dacă ne naștem liberi, suntem învățați să ne spălam, să ne tundem, să vorbim frumos
suntem învățați să respectăm toate interdicțiile și să atacăm cu pietre orice abatere
astfel încât să ieșim din viață obosiți și înstrăinați, alienați, abandonați
ca să știu ce au făcut din mine tabuurile și interdicțiile
ar trebui să-mi amintesc ce făceam într-o viață anterioară când eram leneș
și mă întindeam pe câte o creangă în căutarea mâncării
dar nu știu ce simte un leneș, nici măcar un vierme sau o albină nu știu
cred că mi s-a spus că omida trebuie să moară în pupa ei pentru ca fluturele să trăiască o zi
dar nu-mi amintesc nici de stadiul de omidă și cu atât mai puțin cel de fluture
piciorul meu a călcat pe urmele altora străbătând același pământ
și frământând poate aceleași gânduri
dar cu siguranță că strigătul meu în deșert nu a fost auzit
[...] Citește tot
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tabloul tovarășului
toată copilăria mea școlărească a fost marcată
de tabloul tovarășului
ce ne veghea viața inocentă abia înmugurită
ca un tată protector
puteai să strici clanța, să spargi un geam, să dărâmi florile
pedeapsa era să le repari și să cumperi o cutie de cretă poate și bureți
dar dacă loveai cumva tabloul sau îl mișcai cumva
doamne ferește să cadă și să-l spargi
era o calamitate, un dezastru, o nenorocire universală
pentru că universul nostru atunci era clasa și colegii
lucrurile deveneau serioase, fețele se lungeau și se încruntau
să vină părinții la școală
apărea un nene îmbrăcat frumos, tuns, ras, frezat
se făceau comisii, comitete, se convocau ședințe
nota la purtare era scăzută fără discuție, problema era
dacă ajungi la școala de corecție să te înveți minte
auzeai vorbe în șoaptă, alteori izbucniri de mânie proletară
o treaba nouă pentru tine, mânia proletară
înseamnă că e contra, e reacționar, dacă sunt mai mulți
ce semnifică gestul lui, e o problema cu el
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fantasme
... am o rătăcire de creier
aproape hipofizară;
mă pierd în hormonii de-o vară
de pe-o pajiște caldă, aurie,
lângă un cântec de greier
și mă frige nisip, aproape mă arde
un fulger de-o ploaie-torent
ce mă-mbie
... și îmi șterg armament,
tot în verde
de-o pădure... în tranșeu rătăcesc bulevarde
și n-am vrute dezmierde.
... guguștiucul adie
fluierându-și și aripi să-și cheamă pereche,
iar eu am o veste de moarte;
am pierdut rău de tot,
mi-a picat azi din tren prietenie
și-acum cer mă desparte...
și-s la mare în port,
sau pe stânci lângă epava roșcată de veche.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desaga dorului
Moda se mai schimbă, dar rămâne eternă.
Anii mă-nconjoară, dar rămân modernă.
Port tunsori tinerești, pantofi și haine de brand,
Duc un stil de viață sănătos și am genți de trend,
Dar, uneori, îmbrac ia, catrința, pun brâul tricolor
Și merg să văd lumea, să văd inima din al meu popor.
Urc în metrou și merg două ore de la un capăt la altul.
De ce în metrou? E mai multă lume decât cea ce calcă asfaltul.
Îmbrăcați atât de multicolor, de la blugi la rase de călugări:
Oamenii, veniți din toată lumea, urcă și coboară la gări.
Îi privesc pe toți cu drag, sunt compatrioții mei, sunt canadieni -
Indiferent ca sunt chinezi, etiopeni, polonezi sau indieni.
Eu stau în ia mea și văd câte o privire ațintită asupra mea
Apoi, la ieșire din tren, un necunoscut îmi face semn cu inima,
Da, suntem de pe acelaș pământ și aceeași limbă ne unește
Iar dorul nostru de casă, de mamă, de vatră, DOR se numește.
Diversitatatea orașului meu e fascinantă, dar am uitat să vă spun
Când călătoresc prin metrou îmbrăcată în ie, iau la drum
iPod-ul meu Apple vișiniu, plin cu melodii frumoase
Cu amintiri, recitaluri, bancuri, snoave de la noi, de acasă,
[...] Citește tot
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scoală-te și închide ușa
Se întâmpla-n ajunul Sfântului Martin,
Vremea era frumoasă, ca după ploaie,
Gospodina se-apucase de făcut budincă,
Tocmai o fierbea într-o tigaie.
Vântul bătea de la nord sau poate de la sud
Și, brusc, a pătruns în hol, sălbatic și sâlhui;
"Scoală-te și închide ușa aia,"
A strigat gospodarul către nevasta lui.
"Am, cum vezi, treabă până peste cap,
Închide-o tu, soț drag, că nu ești invalid;
Eu, de-ar fi să stea deschisă-un veac,
Și tot n-o să mă duc acolo s-o închid."
Așa c-au făcut, în doi, o înțelegere,
Fermă, limpede ca la amiezi lumina,
Cine dintre ei va scoate primul un cuvânt,
Se va ridica și va închide ușa cu pricina.
[...] Citește tot
poezie de Autor necunoscut, secolul al XVII lea - Scoția, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre frumusețe și tuns, adresa este: