Poezii despre gâște și timp, pagina 2
Urla la lună frigul
În noaptea tot mai lungă
Salcia nemișcată lunecă,
In bărci pe apa lină
Frunzele pe arămia lună.
Gâștele în stol grăbite
Liniștea o mai răscolesc,
Greieri și-ascund viorile
Și nopțile încet muțesc..
Câte un clipocit pe lac
Se mai aude cu sunet fad...
Trupul salciei rămâne nud.
Frigul mușcă surd, sunetul
Nopților calde din vară...
În urlet trist de vârcolac
sonet de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
îmi vine să-mi scriu
o poezie bună ca o friptură arsă
confuză de la fumul scos în exces
mestec cu dinții rari și spălați
de smalț între culori lăsat ușor
pregătesc pana de gâscă albă
ascut atent capătul cornos întins
sub fulgii albi suflecați fierbinte
după titlu mă întind în pijama
să visez cuvintele potrivite aduse
de un flux marin strâns în noi
nu-mi pasă dacă trec pe lună nouă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Animale din Anglia și Scoția,
Din toate țările, de sub mulți sori,
Eu vă vorbesc, și mare mi-e emoția,
Despre anii de aur viitori.
Mai devreme-ori mai târziu, în ceasul sfânt,
Când Omul-Tiran fi-va răsturnat,
În acea zi al Angliei mănos pământ
De animale doar va fi călcat.
Belciugele atunci vor cădea în zeci,
Nimeni șa-n spate nu-și va mai propti,
Zăbale, pinteni vor rugini pe veci,
Biciuri crunte nicicând vor mai plesni.
Comori ce nu intră-n a minții sferă,
Grâu și orz, fân, ovăz, noi vom stăpâni,
Trifoi, fasole, sfeclă furajeră,
Fi-vor ale noastre-n acea zi.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Orwell din Ferma animalelor (1945)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gâște sălbatice
Voi nu trebuie să fiți înțelegătoare.
Voi nu trebuie să mergeți în genunchi
o sută de mile prin deșert, pocăindu-vă.
Voi trebuie doar să permiteți animalului împăcat din trupul vostru
să iubească ceea ce-i place să iubească.
Vorbiți-mi despre disperările voastre și vă voi povesti despre ale mele.
Între timp, lumea merge înainte.
Între timp, peste șesuri verzi și peste sălciile prundului,
peste munți și peste râuri,
razele soarelui și stropii limpezi ai ploii traversează peisajul.
Între timp sus, în aerul rece, proaspăt și-albastru, gâștele sălbatice
se reîntorc în zbor la cuiburile lor.
Oricine ai fi, nu contează deloc cât de singur ești,
lumea se dezvăluie, în întregime, imaginației tale,
te strigă asemeni gâștelor sălbatice, pătrunzător și incitant
mereu și fără contenire, semnalizându-ți locul
în marea familie a lucrurilor.
poezie de Mary Oliver din Lucrarea visurilor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A noua zi a celei de-a noua luni
Încet, fără grabă, toamna se sfârșește.
Dureros de rece, vântul dimineții îngroașă roua.
Această iarbă nu va mai fi încă o dată verde.
Copacii și frunzele suferă.
Aerul este limpede și uscat,
Iar cerul înalt un mister.
N-a rămas nimic din cântecul greierului
Gâște sălbatice-n zbor sparg liniștea serii.
Nenumărate creaturi se ivesc și dispar.
Viața și moartea sunt întotdeauna dificile.
Toate care există sunt de la bun început sortite morții.
Acest gând îți poate frânge inima.
Ce aș putea face să-mi ușurez gândurile?
Mă consolez bând vinul care-a mai rămas în pahar.
Cine înțelege următorii o mie de ani?
Mai bine să facem astfel încât această dimineață
Să nu se termine niciodată.
poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cocoșul și rățoiul
Din pridvor până-n grădină
Hoarele și-au spus discret
Că vreau astăzi pân-la cină
Să-și aleagă un poet
S-au gătit de sărbătoare
Gâsca rața și găina
Tot ce-a fost cuvântătoare
În ograda cu pricina
Un curcan o bibilică
Un gâscan bătrân năuc
Și găina cea pitică
Juriul l-au format sub nuc
Îar talentul să-și arate
În concurs puteau doar doi
Hoarele ales-au toate
Pe cocoș și pe rățoi
[...] Citește tot
fabulă de Petru Miloș
Adăugat de Petru Miloș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Interiorul e infinit
E primăvară în anul 1827, Beethoven
își arborează masca morții și-și ia zborul.
Pietrele se învârt în morile de vânt.
Gâștele sălbatice vin spre nord.
Aici este nordul, aici este Stockholm
regatele de vară și cocioabele.
Lemnele în șemineul regal
trec de la Atenție la Pe Loc Repaos.
Liniștea predomină, vaccinarea și cartofii,
dar zidurile orașului au o respirație greoaie.
Butoaie-privată în palanchine
sunt cărate noaptea spre Podul Nordic.
Pietrele cubice din caldarâm le fac să se clatine.
Domnișoare haimanale domni.
poezie de Thomas Tranströmer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Listă de 8 martie
Femeia șnur, femeia "puișor",
femeia mamă sau femeia dor,
bunică, străbunică sau soție,
femeia exilată-n abație,
femeia căutată-n amintire,
femeia scundă, 'naltă sau subțire,
femeia blondă, brună sau roșcată,
fata de ieri, săracă sau bogată,
femeia liberă, femeia sclavă,
femeia "gâscă" sau femeia "gravă",
femeia harnică și-ambițioasă,
grasă, frumoasă și tot timpu-acasă,
femeia rece sau femeia tandră,
femeia hâdă sau femeia cadră,
femeia rea, femeia de femeie,
vreți sau nu vreți, dețin a vieții cheie!
Femei banale sau interesante,
ispititoare, sexy boom, șarmante,
femei superbe sau femei urâte,
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O săptămână cu femeia albastră
te-au dus la spitalul de nebuni
ai nevoie de liniște ziceau și de un pat bun
se scumpise brânza de capră (încă de luni)
marți vă băgau (în nas) câte o pană de gâscă plouată
curățau gândurile ca pe sinusuri
puncție mentală îți facem (erai în armată)
culcat (zicea sergentul) sforăiați cu gândul la femeia albastră
era departe dar vorbea frumos (vorbea cu sânii)
miercuri auzeai cum apare la fereastră
joi mai era acolo (la nebuni) un maior de securitate
l-au închis într-o cameră fără lumină
vă împușc pe toți (ar fi zis) ba o-mpuști pe mă-ta în spate
vinerea se dezbrăcau cucoanele de ofițeri se dădeau una pe alta cu tuș
râdeau ținându-se de păr (așa ieșeau în curte)
veniți înapoi proastelor iaca venim acuș
[...] Citește tot
poezie de Călin Hera
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fii atent...
Fii atent
Fii atent cum te dai,
Niciodată de tot.
Păstrează ceva, de o parte pus bine
Doar pentru tine.
O carte, un crez, un cuvânt
Ca un borcan cu dulceață, ascuns de bunica-n cămară.
Locul unde revii fără să doară
Numai al tău, tăinuit,
În care poți dormi liniștit, cu tine împăcat
Somn adânc, legănat
Și unde poți fi pe rând sau deodată
Pirat
Aviator
Pompier
Și axa de roată dințată.
Fii atent cui te dai,
Deschide ochii larg, privește în jur
S-a cam perimat noțiunea de "pur"
[...] Citește tot
poezie celebră de Doru Davidovici din Dezmințire la Mit (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre gâște și timp, adresa este: