Poezii despre gări și inimă, pagina 2
Trenul vietii
Un tren pustiu acum ma duce,
In bratele iubitei ma aduce...
Acum porni, si-ncet va fuge,
La capatul calatoriei mele, greu ajunge.
Si sta si se opresete,
In urma lasa-o gara parasita,
Dar parca drumul meu nu se sfarseste,
Si nu-mi gasesc inima ratacita.........
poezie de Dorin Teodorescu
Adăugat de Dorin Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
O, trecători fără hodină
Spre vrăji străine, fără har,
De-ați ști ce flacără divină,
Ce viață stinsă în zadar,
Ce fum eroic se ascunde
În umbră sau în tristul zvon,
Când inima nu mai răspunde
Ucisă-n colbul monoton...
O, trenuri, șerpi prelungi sub stele,
Spre gări de somn alunecând,
De-ați ști voi gândurile mele,
Ați ști ce n-ați știut nicicând:
De ce-s cuvintele bolnave
În fumul palid de tutun.
De ce atâtea doruri grave
Sub părul meu bălai adun...
poezie clasică de Marina Țvetaeva din Poezii (1970), traducere de Ion Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ai fi...
De-ai fi ultima gară,
Popas în zări virgine,
Pavată cu miraje,
N-aș mai veni la tine.
Zadarnic jurăminte
Și false sărutări.
În sufletu-ți se-ascunde
Furtună și ninsori.
Zadarnic timpul trece,
Căci trece fără tine,
Mă bântuie durerea
Care mustește-n mine.
Ce așteptare crudă
Cu sensul "a uita",
De ce-ai plecat, Alina,
Rănindu-mi inima?!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din gară...
Mi-am aruncat inima peste gard
să o treacă ploaia pe cărare
salcâmul de la salcâm
și fereastră de uitare!
Ferească ușa bisericii
urma de vin
de pe degetul cu spin
de pe crucea cu spinare
când altarul era plin
de o simplă lumânare!
A plouat cu foc și pară
pe nuntașii adunați
Moartea a venit în gară...
Coborâți!
Urcați! Urcați!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Risc major
Risc să fac atac de cord,
C-ai intrat cu trei vagoane,
De vrăjeli și de boscoane,
Fix în Gara mea de Nord,
Mi-ai dat cioara de pe gard,
Pentru vrabia din mână,
Și în nici o săptămână
Ai făcut atac de card,
Dar apoi am câștigat,
Însutit și înmiit,
Pentru că te-am păcălit,
Și mă simt din nou bogat,
Căci mi-ai dat o cafă scurtă,
Îndulcită cu pupici,
De pe buze dulci și mici,
Din cănița de sub burtă...
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin fumul amintirii
Sting ultima țigară,
Uit fumul amintirii,
Și las în trista gară
Taifunul despărțirii.
Peronul fericirii,
E plin acum de ceață
Iar florile iubirii,
S-au prefăcut în gheață.
Doar trenul disperării
Mai șuieră pe-afară,
Și-n lacrima tăcerii,
Oftează o vioară.
La casa de bilete
E liniște de-o vreme
Și-n plâns de triolete
O inimă tot geme.
[...] Citește tot
poezie de Dorina Omota din Mai plâng o lacrimă și plec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi...
Veneai cândva și tu cu dimineața,
În gara cu plecările vândute;
Când se topea pe iarbă-n rouă ceața
Iar soarele venea să le sărute.
Când ceștile nu cuprindeau amorul,
În picătura de cafea sorbit,
Și dam speranțele la schimb pe dorul
Ce ochii tăi în mine l-au sădit...
Azi... nu-și anunță nici un tren venirea
Că-n două-i frântă linia ferată;
Încă mai taie-n inima privirea
O rană ce-a rămas nevindecată...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vârful de păr
Întâlnirea lor de lângă lacuri
A ucis și ultima speranță,
Nu-și puteau vorbi nici despre fleacuri.
Între ei, se așternea distanță,
Ca-ntre polii lumii nesfârșite.
Stând pe-o bancă, muți parcă de veacuri,
Amândoi părea că duc în spate
Cuiburile lor abandonate,
Precum două patrii diferite.
Până când, cu-amară ironie,
Ea îi spuse, și păru s-o doară:
"Numai vârful părului mai știe
Cum îl mângâiai odinioară".
Și-nfrângând a inimii văpaie,
Îi mai spuse-acum la despărțire:
"Mâine, coafeza o să-mi taie
Și această ultimă-amintire".
[...] Citește tot
poezie de Evgheni Evtușenko
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trenul spre neant
Eu vin cu toată viața mea și gulerul deschis
Și pe peron aștept un tren ce merge spre abis,
De-aici încolo nu mai sunt nici gări și nici acari
Doar stelele sunt tot mai mari și pomii tot mai rari.
Voi lua un tren către neant, mi-am cumpărat bilet,
Mai tare muzica o dau și inima încet,
Se-aude-un zumzăit mărunt, terasamentu-i mort,
Prin megafon feroviar se țipă un raport.
Dar eu îi las pe pasageri să zică tot ce vor,
Eu, dacă ei se urcă-n tren, sunt gata să cobor,
Sunt pasagerul spre neant, și mi-e destul atât,
Cu cei din urmă bani ai mei nu vreau să mor urât.
Călătoria tot o fac, oricât ar fi de greu,
La cap de linie aștept să vină trenul meu,
Dar mi se pare că aud un glas cum n-a mai fost
Certându-mă pentru ceva, luându-mă la rost.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știu că poți...
Fumează-ți țigara și golește ibricul
Apoi, cu uimire, admiră-mi nimicul...
Admiră-mi veșmântul din ploaie și dor
Și inima vie, măcar până mor...
Admiră la mine tăcerea de mort,
Admiră iubirea și dorul ce-ti port
Și poți, fără noimă, să admiri indecența,
Sărutul furat, gelozia, demența...
Admiră-mi eșecul și gândul rămas,
Privirea duioasă și ploaia din glas...
Admiră și valul de sânge-n cădere,
Și clipa în care te îmbrac în tăcere.
Admiră cerneala din calimară
Ce-ajunge la tine ca ploaia de vară,
Ca trenul prin gară când nu se oprește
Sau ghilotina-n cădere, cum călăul iubește...
poezie de Iulian Bostina (15 octombrie 2021)
Adăugat de Iulian Bostina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre gări și inimă, adresa este: