Poezii despre genetică și moarte, pagina 2
Vis de duminică spre luni...
Am visat o poveste aici, prin straini.
O poveste legată de țară.
Se făcu, că eram printre spini-mărăcini
și scăldat de ploiță amară.
Se făcuse în ea, că venise Isus
și ieși tot poporul în față,
Să-L asculte pe El: încotro de mai dus
în mizeria asta de viață?
Și Isus priedica: "Dacă vreți viitor
și nimica să nu vă mai doară,
să-l aduceți pe Musk și să-l faceți păstor
pe imașul acesta zis "țară".
Și Isus mai spunea: "Nu sunteți niște oi,
mai dispuneți de drept de-a alege.
Aduceți-l pe Musk, ca să scoată din voi
duh de robi cu pretenții de rege.
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (8 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seara cu formele
rotunde se instalează fără kit
luna nouă e aceeași
pentru toți îndrăgostiții
tăcerea umple orașul
după câteva crime înfăptuite
invocând besa albaneză
iubitele își trimit spectrele
în jurul stâncilor crăpate
de valul val
duna veacurilor scoate
toate stafiile pe străzile luminate slab
peste orașul în care trăiește
o generație de degenerați
mutanții genetici răi
cu suflete smulse de diavol
se lasă un frig izbăvitor
care ucide orice sentiment de milă
tot ce este viu va fi mort
și tot ce este mort va fi viu
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Genom
Am țara în mine, îs țară eu,
Drapel, cu tot, de curcubeu.
Mă țin lipit de toți, o vamă,
Întegru dintr-un tată, o mamă,
Pictați de timp, pe același loc
Roșind pământ de busuioc
Printre un galben crud de spice,
Înțepând cer, să se ridice
Se picurând albastru-n pâini,
Storcând din glod crăpate mâini
Să scoată aur în culori,
Diverse, între poieni de flori
Păscute de zimbri, de ciute,
De miere urs pom să sărute.
Curat mă spăl în apa mării,
Vapor mă urc pe Omul zării,
Dansez pe Dunărea Albastră
Și-am Basarabia fereastră...
Sunt tot o ușă larg deschisă,
Un primitor; ura-i proscrisă!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Yin și Yang
Pulsează cele doua lumi
Și tensiunea generează furtuni
Altor lumi.
Plusul și minusul
Contopindu-se amenințător
Se unesc într-un cerc vicios,
Într-un ritm universal, unic,
Până la refuz,
Până la energia supremă,
Până la naștere și renaștere.
Un unic și incontestabil traseu...
Genetică, fizică și chimie,
Inter-dependent re-create,
Transcendent și credință,
Celula perfectă
Pentru moartea perfectă.
Progresul ducând spre regres,
Spre nimic...
Yang și Yin
Ce în somnul tăcerii s-au scufundat,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E o liniște nefirească în agora
amfiteatrele sunt din ce în ce mai mici
iar filozofiile se întorc cumva la esență
acolo unde întrebările sunt practic nule
sau poate tind spre ceva mult prea de nepătruns
lovesc din greșeală un clopoțel alb
lumea se întoarce în rai ca din recreația mare
acum e o grădină modernă
modificată genetic
iar de buruienile în care ar fi sălășuit șarpele
nu se aude nici măcar o șoaptă sâsâită
doar un recipient cu glifosat aproape gol
uitat nereciclat la umbra unui măr stropit
contra tuturor dăunătorilor
dar și împotriva curiozității feminine
e o liniște nefirească printre oameni
doar iubire și pace
nu mai moare capra niciunui vecin
doar într-un colț plânge creatorul
că și-a pierdut jobul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezlănțuire
Păcat să moară oameni în război;
Dar mai păcat să moară-n timp de pace!
A dat în clocot ura dintre noi
Și terfelim frumosul prin băltoace.
Urâm părinții; ei urăsc pe fii,
Toți suferim de-o gravă gelozie,
Ni-s ochii tulburi, au priviri pustii;
Trăim o generală amnezie!
Ni-i vorba fadă, ni-i cuvântul greu
Și suferă mutații de o vreme,
Ne-om pierde-ncet și sufletul ateu;
Pe limbă ne-au crescut și spini și semne.
De-atâta ură vom pieri curând;
Ființa omenească va dispare.
Ne-am pus implant în creier și în gând,
În ADN uri, baterii solare.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E o liniște nefirească în agora
amfiteatrele sunt din ce în ce mai mici
iar filozofiile se întorc cumva la esență
acolo unde întrebările sunt practic nule
sau poate tind spre ceva mult prea de nepătruns
lovesc din greșeală un clopoțel alb
lumea se întoarce în rai ca din recreația mare
acum e o grădină modernă
modificată genetic
iar de buruienile în care ar fi sălășuit șarpele
nu se aude nici măcar o șoaptă sâsâită
doar un recipient cu glifosat aproape gol
uitat nereciclat la umbra unui măr stropit
contra tuturor dăunătorilor
dar și împotriva curiozității feminine
e o liniște nefirească printre oameni
o nemărginită iubire și pace
nu mai moare capra niciunui vecin
doar într-un colț plânge creatorul
că și-a pierdut jobul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ritmul muzicii
La-nceput a fost cuvântul, Biblia ne zice...
Gândul meu, la ritmul din cuvânt mă duce.
Descoperiri științifice au demonstrat
că însăși ADN-ul "mort" poate fi reactivat
prin ritmul muzicii versurilor albe și cuvântul motivat.
Pentru nimeni nu mai e un secret,
la concertele lui Paganini unii înnebuneau
sau curmându-și viața, sfârșeau
căci muzica lui dezvăluia sinele celor ce ascultau.
Contact direct cu Universul notele sale-ofereau
și la înjunghierile adevărului, nu toți rezistau...
loviți erau cei care, conștiință neagră-aveau.
Dacă sufletul tău plânge,
la concertul "greilor" te îndemn a merge,
fără dubiu... pustiit și singur nu vei mai fi...
trebuie doar să știi să asculți acele armonii...
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
=între naștere și moarte
pe cine (ne) va alege posteritatea
ca funcție matematică?
=editurile revistele literare m-au asaltat pe mail. cu diagrame.
puteam să fiu închis pentru coliziunea capetelor pe piața monetară.
m-a durut util o burtă necunoscută. le-am dat dracu pe toate.
=rocada capetelor între frați.
îmi dau mat poetico-schizofrenic.
=toată noaptea am înotat în acvariul din burta câinelui meu.
aveam viteza unui spermatozoid când se scuturau purici.
=coliva seamănă c-un ceas.
nu știi dacă rămâi o doină pisicească.
=de ce atâtea femei sunt singure?
[...] Citește tot
poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul ce cuvântă
Ma tem exclusiv de lipsa de teamă,
De încrederea oarbă în al altora sine,
De frauduloasele treceri prin vamă
Din ceea ce ești spre a trece în tine,
O lipsă de teamă precum o turbare
Transmisă genetic din tată în fiu,
În inumană destrăbălare
A lumilor noastre întru pustiu,
Rușine și teamă, lipsite din noi
În cea mai frumoasă lume de bine,
Nevoi scufundate în vis și noroi,
Preludiul ratat care veșnic revine
Și nu mă-nspăimântă eclipse și moarte,
Pe ceruri, pe visuri, pe umbre, pe ploi,
Atât cât caderea în propriul departe,
Ce-așază veșminte pe oamenii goi,
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre genetică și moarte, adresa este: