geometrie şi gânduri

E linişte

e prea multă linişte,
prea multe limanuri
şi găuri de vierme.
e alb gândul ce trece prin ochi
răscolind noaptea ce cade-n silabe.
oraşu-i prea alb de-atâta lumină,
prea dezvelite-s casele de umbre,
ferestrele trec uşor dintr-o parte în alta
şi dragostea trece mereu prin pereţi.
în centrul geometric o umbră subtilă devine cuvânt
într-o memorie tăiată ce adună liniştea oarbă
ce mă linge pe mâini.
timpul treaz moare într-o vedere
speriind mâna care scrie
despre toate plutirile din liniştea camerei
şi ora se închide mai devreme.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geometria iubirii

geometria iubirii durează-n parametri ideali
unghiuri şi triunghiuri între cer şi pământ
cercuri pasionale creând fiori reali
cu stele şi luceferi să facă legământ.

în cubul fericirii mai pot să mă încred
lumini pătrund cu forme pline de mistere
desenează pe pereţi un paralepiped
din care zboară gânduri către sfere.

cu tot ce simt trec prin cercuri de foc
un arc multicolor pleacă din mine
iubirea mea sublimă îmi poartă noroc
pune în slove sentimente senine.

geometria iubirii transpusă-n sinonime
scoate în evidenţă lumini anonime.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocurile minţii

voi umple cu versul distanţa dintre noi
romantism primăvăratic plin de armonie
cu petale de gânduri şi dorinţe-n trifoi
cerul să mă recunoască soi de omenie.

să înnobilăm pământul cu iubirile curate
casa noastră să ne fie versul ticluit
geometria surâsului sub stele fermecate
să aibă măreţia cerului nebiruit.

ne cunoaştem după vorbe după vise
cuvântul ne e călăuză prin întuneric
o familie suntem cu ferestre deschise
cu jocurile minţii strălucind feeric.

poveştile vieţii curg lin din condeie
deschidem poarta inimii cu versul cheie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extindere

extindere de senzaţii
pe o captură de gând,
intuiţia îmbrăţişează o vedere
ce leagă emoţiile separate în spaţiu
împotriva opoziţiei stelelor.

nuanţele acelea de gri se spală
trecându-le printr-un albastru
cu miros de liliac.

geometria încarcerată pretutindeni
desfrunzeşte şi umbra ce-ar trece pragul
în cerul despletit de nori.

din cutele vremii răsar noi forme
ilogice de a ieşi din sferă
pentru găsirea punctul comun
de reverberaţia verdelui prin vene,
recompunerea timpului întârziat
în reflexia ochiului cu urme nevindecate

[...] Citeşte tot

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de a descifra geometria destinului

te-aş întreba doamne despre prima zi
de ce a trebuit să faci mai întâi lumină
probabil că întunericul era deja
şi cuvântul doamne
poate că înaintea lui a fost un gând
că lumea ta nu e făcută din versuri scrise în vis
sau poate că eşti un poet şi visezi infinit
şi eu ce caut în visul tău şi de ce pot să mă-ntreb asta
ori sunt doar un fel de răzvrătit pe scenariul acesta tâmpit
cu naşteri şi moarte cu durere şi chin
înainte de orice alt răspuns însă
chiar dacă ego-ul meu oricum nu ar putea pricepe
aş vrea să ştiu de ce nu ai făcut numai duminici
în care să te slăvim mereu

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un neg zâmbeşte

O percuţie lentă a nostalgiei
execută ipoteze cuibărite,
ca nişte pui de migrene
prinşi în decepţii stoice
la un loc cu multe gânduri,
încercuite de ţipete multicolore
asemeni corzilor stridente
cu gâtul răguşit şi sunet agnostic,
plutesc şoaptele incerte.

Trec zilele într-un caiac,
prea cald pentru a călători
sub zorii stelelor târzii,
ne întâlnim la pol curat.

Dar eu prefer un simplu pentagon,
fără riduri, dar sicrie,
un memorandum de cuvinte,
să le îngrop deasupra lui.

[...] Citeşte tot

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orizontul năvăleşte dezmăţat

orizontul năvăleşte dezmăţat în pictura ierbii,
chiotul de flori se dă la o parte,
mi-s largi braţele ce le cuprind
şi-n treacăt îmi strivesc ochii albaştri.
sunt într-un zbor de fluturi
ce taie albastru spălat de ploi,
între minus şi plus infinit,
pe calea ce nicicând n-o voi străbate.
coloşi de gânduri mă-nconjoară
înfloriţi de ispita lunii,
cu fantomele îmbrăţişărilor pictate-n apus,
eliberând destinul de căruntele amintiri.
stăpânesc geometric doar spaţiul meu
tocmindu-mă cu noaptea pentru stele
şi mă doare umărul tău stâng
ca şi piramida cuvintelor prăbuşită
în locul ce-nverzise ochiul orb.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Notaţiile ceasornicarului pe marginea desenelor geometrice

Ca urmare Eva e construită imperfect sau dual,
Iar lui Adam îi lipseşte o coastă,
Adică un pământ mioritic cu dealuri şi văi
Cum e de fapt şi femeia şi tot Pământul mare,
fiindcă asemenea Tatălui nu poate fi făptură sau suflare de femeie
Iar asemenea Fiului nu poate fi Spiritul
Care pe toţi şi toate ne ţine într-un mănunchi de raze
Pe un soare numit pământ
Când rece, când caldă ne e inima
Când aproape, când departe ne sunt ochii
Orbi în faţa luminii, credem că zarea noastră
Este o noapte luminată de scânteia oamenilor,
Mic ne este gândul, mică ne e iubirea,
Iar făptuirea noastră şi ea mică pare
Precum ceasornicul cel mai mic,
Păpădie într-o răsuflare...

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când plângi, să nu stropeşti gheaţa

geometria asurzitoare a acelor iubind recele
şi liniştea, şi tăcerile oceanelor,
şi deschiderea braţelor
dăltuind neobosit icebergurile gândurilor înfiripate odată,
într-o eră a luminii albastre,
rătăcită printre apusuri şi înserări...

acele iubesc plutirea,
mişcarea lină până la zdrobirea de maluri,
de corăbii rătăcite printre fisuratele pumnale reci ale tâmplelor albe...

iubesc gheaţa sculptată de vânt, de apă, de stânci,
într-o desăvârşită linişte a minţii până la durere.

foşnetul rece,
mă îmbie să mă las purtată de ecoul veacurilor,
plăsmuite anume, pentru inimă...

... doar pentru inima de foc a cuvintelor nerostite...

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Marie Bejliu (13 august 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezultatul final

Nu există riscuri până la nivelul fatalului
niciun prag nu poate fi trecut liber,
orice cădere în subsol
ameninţă trecerea printre idealuri.

Axiomele sar din una în alta
se susţin reciproc,
încearcă să se definească prin enunţuri
care fixează punctul geometric
în cercul format de unghiurile potrivnice
la intersecţia cu sfera noastră de interes
a formatului imaginar.

Din vârful fiecărui unghi ascuţit
coboară verticala certitidinii
în centrul fiecărui cuvânt pe care vi-l spun
şi nicio literă
nu sună mai frumos ca o liră.

Nimeni nu se teme de moarte.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (31 mai 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!