ger şi iarnă

Iarna

Mândra iarnă norii îi cerne
Peste satul de poveste
Stratul alb timid se-aşterne
Peste case, peste creste.

În curţile ce par adormite
Fluturii de zăpadă joacă,
Casele de ger sunt amorţite
Şi mantia albă o îmbracă.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (3 decembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corbii

Din iarna sufletului meu porneşte
Un stol de corbi spre zările cernite:
Sunt dorurile mele nemplinite;
... Şi-n iarnă cugetarea-mi viscoleşte.

În gemete pustii se prelungeşte
Ca-n golul unei vetre părăsite;
... Şi corbi sporesc în cete înmiite...
Şi stolul tot mai jalnic croncăneşte!...

Nu văd în zări nici urma unei stele;
Doar viscolul din gândurile mele
Tot mai pornit prin gerul lui mă poartă...

... Iar corbii, presimţindu-şi trista pradă,
Spre inima-mi pe jumătate moartă
Îşi năpustesc sălbatica grămadă...

sonet de Mihai Codreanu din Statui - Anotimpuri (1914)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă

În vale, copiii se dau pe gheaţă,
Câmpia e acoperită cu zăpadă.
Cerul - plumburiu.
Prin aer trec păsări negre.
La marginea satului se văd vânătorii.
Copacii sunt îngheţaţi şi stingheri.
Se pregăteşte o noapte geroasă.
Totul e rece şi alb,
Şi deşi mă aflu lângă Dunăre, pe Bărăgan,
Mă gândesc ce mare pictor a fost Breugel.

poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se lasă toată noaptea...

Se lasă toată noaptea-n mine
Şi iarna începu asaltul...
Gându-mi fugise către tine
Şi tu fugiseşi către altul...

Venise iarna între noi,
Şi ninge prin mine de ieri,
Rămaseră paşi tăi goi
Şi azi pecete-acelei seri...

Nu dorm... şi iar s-aude gerul
Din mine muşcă şi trosneşte
Şi parcă se răstoarnă cerul
Prin tot oraşul, mişeleşte...

poezie de Sergiu Boian (decembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăiasa Zăpezii

Cu inima de gheaţă,
Cu sufletul de plumb
Cu răsuflare rece
Crăiasa Zăpezii sunt.

Când fulgii cad,
Când gerul se aşterne,
Când nu-i pasăre zburând,
Farmece de iarnă sunt.

De gheaţă sunt lacurile,
De nea sunt norii plini
De piatră este blândeţea mea
Nu iert un om tremurând.

Frigul intră în vene,
Ceaţa se lasă deasă,
Fulgii din cer coborând,
Eu sunt a lor Crăiasă.

poezie de Anca Todor (17 ianuarie 2010)
Adăugat de Anca Todor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înălţarea iubirii

Te caut iar frenetic, n-am teamă şi iubesc
Cuvintele, în mine, flămânde mă izbesc
Îmi muşcă gerul iernii ochii-nlăcrimaţi,
De-atâta dor de tine sunt înfometaţi...

Alunec spre iubire într-un zbor prelung,
Voi dobândi tăcerea la tine să ajung,
Tânjesc şi mă aşez într-un surâs aproape,
Să-mi închin lumina pe ale tale pleoape.

Dorinţă şi speranţă îmi este urma acum,
Mi-au îngheţat şi anii de-atâta ger şi drum,
Dar simt un infinit albastru neatins,
Nălţând iubirea mea în veci spre necuprins.

poezie de Lusiana Drăguşin (20 ianuarie 2011)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iarnă abstractă

Trece încet o iarnă abstractă
Lupii uitaţi o hăituiesc
Iar vântul proscris
Are empatii încă virgine
Cu gheţurile topite
De dor.
Gerul scânteiază discret
Lumini care cântă
Abisale poeme
Grizonate de umbrele
Unor figuri de stil
Neînţelese.
Centenar şi consens
Iluzorii tendinţe de unitate
Şi zăpezi ca o avalanşă
Nebănuită
Ce trece încet
Ca o iarnă abstractă

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imagini

Imaginea e o torţă aprinsă,
Buzele-s balsam de iubire
Când faptele au vocea stinsă,
Sărutul este rodul de-mplinire.

Gerul iernii coase la ferestre
Visul ochilor sculptând în gând
Scene care-n primăveri albastre
Vor înţărca aripile, zburând!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impresie de iarnă

Roua îngheţată îşi lasă amprenta
peste suflete,
c-un oftat
peste gerul creionat
de fluturi albi,
rătăciţi sau poate, chiar...
Îndrăgostiţi.
De umbra plină de promoroacă,
a brazilor cristalizaţi,
de viscolul întunecat
şi de-un dor blestemat...

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa în roşu şi alb

Te-ai ascuns în plapuma
nepăsării generale,
dar gerul a fost cumplit.

Cel mai mult a durut
imaginea focului
de pe retina gândului îngheţat.

În suflet îţi clocoteau
culorile şemineului
la care se încălzea omenirea.

Când s-a desprimăvărat,
ne-ai pictat sufletele
în culorile iernii.

Atâta alb era în sufletul tău,
că obrajii ni s-au roşit
instantaneu!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!