Poezii despre ger și timp, pagina 2
Înălțarea iubirii
Te caut iar frenetic, n-am teamă și iubesc
Cuvintele, în mine, flămânde mă izbesc
Îmi mușcă gerul iernii ochii-nlăcrimați,
De-atâta dor de tine sunt înfometați...
Alunec spre iubire într-un zbor prelung,
Voi dobândi tăcerea la tine să ajung,
Tânjesc și mă așez într-un surâs aproape,
Să-mi închin lumina pe ale tale pleoape.
Dorință și speranță îmi este urma acum,
Mi-au înghețat și anii de-atâta ger și drum,
Dar simt un infinit albastru neatins,
Nălțând iubirea mea în veci spre necuprins.
poezie de Lusiana Drăgușin (20 ianuarie 2011)
Adăugat de Lusiana Drăgușin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de iarnă
Când totul e alb și cenușă,
Iar soarele-n doliu plutește,
Doar iarna eterna mătușă
Din colțul de gheață privește.
Pe creste, sclipiri de zăpadă,
Prin ace de brad suflă vântul,
Rebeli, câțiva fulgi vor să cadă
În gerul ce-mbracă pământul.
Sălbatica fiară se-ascunde
La umbră de timp și uitare,
Își cerne ecoul în unde,
Din văi și poteci solitare.
E liniște iar și e bine,
În suflet, lumini mă inundă,
Nu știu de ce, care sau cine
Pașii prin stele i-afundă...
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Distih eroic
Plop tânăr, încrustat în miezul verii,
Cu ramuri vii și frunză sclipitoare,
Când râul vântului te scaldă,
Învață-mă să râd ca tine-n soare,
Să-i sorb lumina caldă.
Plop negru, încrustat în ger
Și-ncremenit sub lună
Cu rămuriș de zgură și de fier...
Învață-mă să uit lumina verii
Și-n câmp silhui
Să dau tristețea mea tăcerii
Și gândurile mele nimănui...
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Ramona Doleanu
Colinda de inimă
Voi colinda cu inima mea
mergând prin zăpadă,
mâna mea în cinci colțuri ca o stea
începe cuvinte să vadă.
Brațul meu, o coadă de cometă;
umărul și pieptul meu - cer.
Căldura lor secretă
lucește albastru de ger.
Să fiți liniștiți, să aveți parte de liniște albă
sub cetina verde împodobită.
Ochii mei, doua vergele-ntr-o salbă,
împodobesc ora, clipită.
...
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea-n dulce șoapte
Când luna e pe cer
Și visele mă poartă
Dincolo de-al vremii ger,
Inima-mi pentru tine vrea să bată
Tu îmi ești poezie
Iar eu un scriitor.
Tu a mea pentru vecie
Eu, un simplu muritor.
Sub lună, sub cer
Stau două stele.
Una e un cavaler,
Și tu ești una dintre ele.
Privesc sub ramuri de măslin
Și te văd pe tine.
Cu glasul tău frumos, blajin.
Și zâmbesc, căci nu mă pot abține.
[...] Citește tot
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (3 noiembrie 2020)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vremea ca omul
Se ducea și toca lemne desculță
Și nu era gaz deloc
Și ea povestea că fătase o oaie doi
Miei. Când au fost războaie,
Era și ger mare,
Și în 1913 și-n 1917 atât era zăpada de mare!
Și-o geruia.
"Că și timpul e cum își face omul veacul,
Dacă sunt
Pașnici, e cald, frumos, dacă se-ncaieră între ei,
Se pun niște potoape
Și iarna nu mai ieși din nămeți.
Eu când văd că e ger rău,
Ma gândesc unde s-o fi mai spart
Vreo bubă și mă-nchin
Să nu ajungă și răul ăla la noi,
Repede, repede cum vine necazul".
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colinda de inimă
Voi colinda cu inima mea
mergând prin zăpadă,
mâna mea in cinci colțuri ca o stea
începe cuvinte să vadă.
Brațul meu, o coadă de cometă;
umărul și pieptul meu - cer.
Căldura lor secretă
lucește albastru de ger.
Să fiți liniștiți, să aveți parte de liniște albă
sub cetina verde împodobită.
Ochii mei, două vergele-ntr-o salbă,
împodobesc ora, clipită.
Ave vouă, bărbaților, femeilor,
inima mea vă salută,
ninge deasupra secundelor, orelor,
cu zăpada argintie și mută.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invocare
În toată ora mică măcinat
De cai ce duc mereu la cimitir
Eu ție, Doamne, des m-am închinat
Din palme ridicându-ți un potir.
Cu fruntea aruncată către cer
Un sac de osanale ți-am trimis
Că mi-aperi în talazele de ger
Merindele de stele și de vis.
În carnea-mi răvășită peste ani
Tu mare și cărunt ai zăbovit
Și-n pleava de ferigă și golani
Deasupra m-ai purtat, neistovit.
Eu robul unui lut nemângâiat
În suflet te amestec și te cresc,
Dă-mi arcul de arhangheli ferecat
Pe demoni în grumaz să-i nimeresc.
poezie celebră de Ion Pena din revista "Oltul", anul I, nr. 1 (august 1943)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a dus luna lui Gerar, iarna asta-i șugubeață,
Ne-a adus de toate-n dar: ger, ninsori și ploi cu gheață,
Întorc cu păreri de rău filele din calendar,
Liniște și gânduri bune să ne-aducă Făurar.
catren de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum Trece Viata
trec anii grei și viața-mi trece
ca un pasager
eu mă grăbesc s-ajung departe
chiar dacă trec prin ger
și rog Stăpânul Timpului
să-mi ea bonus, un an din cer
dar ce mai pot să sper
un an în minus sau în plus
oare pot eu să fac
din tinerețea mea un scut de fier
când văd frunzele vieții mele
în dansul vântului cum pier
și nu mai am putere
nici măcar să sper
mă-ntorc și socotesc mereu
câți ani din viața mea
pierdut-am în eter
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ger și timp, adresa este: