Poezii despre gheață și timp, pagina 2
Șobolanii
În curte lună de toamnă răsare ș-albește.
Fantastice umbre de pe streșini cad.
O liniște în geamul gol sălășluiește;
Răsar șobolanii încet și totul rad
Și fug șuierând încolo și încoace
Și-un groaznic iz le intră-n nări
Dup-un avort fugace,
Sub lunile fantomaticei vibrări
Se răfuiesc cuprinși de lăcomie
Și umple casele și șura
Ce pline sunt de grâu și bogăție.
Vânt înghețat, în beznă ura.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
Bântuie vântul toamnei
să-mi spulbere anii,
să-mi prăfuiască gândurile
cu polenul din spicele uscate,
ce nu mai dau rod,
iar ploile mă inmoaie cu spălatul sufletului
de iubiri,
uitându-le,
până îmi vor îngheța
în fulgi criotici,
depuși pe geamul conștiinței
sub formă de flori de gheață...
Să nu sufli,
că risc să-mi topești
și ultimele amintiri!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 octombrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Noapte, stradă, farmacie, felinar,
Absurd în ceață turnul ochi gălbui.
De-o să mai prinzi din secol un pătrar,
Totul va fi la fel. Ieșire nu-i.
Tu vei muri. Un drum inițial
Va fi bătut de alții, iar și iar:
Noapte și riduri înghețate pe canal,
Vânt, farmacie, stradă, felinar.
poezie celebră de Aleksandr Blok (1912)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știi
ce înseamnă să fii un bătrân fără zile
mi-a spus tânărul care
mă privea din oglindă (?!) a
cum vreo sută de anime - înțepate
cu ace de gheață,-ntr-o dimineață
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În mijlocul fericirii
Din noapte am furat luna,
Și Doamne luna este a ta!
Am iubit-o cât să pot îngheța
depărtarea
în mijlocul fericirii.
Am izbit de ea poeme
pentru neadăpostiții luminii
să aducă liniștea altor tărâmuri
prin cuvinte aici.
Ziua nu este prea departe
aș ajunge-o fugind,
m-aș regăsi după anii ursiți
mai aproape de ultima treaptă a secolului.
Doamne, am furat din noapte luna,
bucată cu bucată,
am născut-o în curtea mea,
la adăpost
sub ochii unui timp
venit să-și ceară portretul
după atâtea ploi...
poezie de Caliopi Dicu (10 noiembrie 2008)
Adăugat de Caliopi Dicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi înghețate
E-o liniște de care Luna plină
se-ntreabă: "Sunt eu, oare, vinovată?"
și pune-o sărutare apăsată
pe-o noapte ce se-mbată de lumină.
Se-adună, parcă, urletele-n vaier,
iar pașii umbrelor se pierd în ceață
vibrând în inimile ce îngheață
pe sunete cuprinse-n negru caier.
E noaptea-n care haita se adună
cu ochi strălucitori, dorindu-și sânge,
cu-o lăcomie care poate-nfrânge
voința unor alți copii de lună
în ochii cărora timpul se frânge
în noaptea-n care Luna plină... plânge.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învăț să respir apa între foc și îngheț
cum delfinii recită adâncul din oceanul neînțelegerii
bobul de nisip către vârful muntelui nu are cărare
nici scoica în care așez speranța
nu știe rostul măsurării timpului
dintre două stări de agregare precum un sărut
între prăbușirea cerului și răsăritul grâului
nu caut oul de zbor
nici măiastra de banal
doar cânt iubirea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e gândul la sătucul...
Mi-e gândul la sătucul în codru așezat,
La sihlele pădurii ce-n toamnă simt apusul,
La nopțile de veghe; văd focul tremurat,
Văd baba ghemuită, tot învârtindu-și fusul.
Pe tine, întâlnită la orișice răscruci,
Călăuzindu-mi pașii cu tainică blândețe,
Vreau să te văd, o, lună, cum albă mi te duci
Pe firul unei gârle ce prinde să înghețe.
poezie clasică de Jean Moreas din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Pillat
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu bulgări de zăpadă-n mâini
Cu bulgări de zăpadă-n mâini
azvârl în focul veșnic.
O zână, ninsă săptămâni,
îmi ține luna sfeșnic
când, aplecat și încordat,
în focul veșnic bulgări reci
azvârl, mai alb, mai nepătat
decât au fost în veci.
Se stinge? Nu se stinge, nu!
El arde-n flame lungi și iată
sprânceana mea-i de fum acu
și fruntea încordată.
Apă și foc, gheață și fum, -
azvârl și strig, azvârl și strig:
Priviți-mă, trăiesc și sunt acum,
și mă las nins și nu mi-e frig.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Echilibristică pe sfoara vremii
- De prea mult timp întoarcerile-acasă
Îmi par mai lungi și-atât îmi e de dor
Să stăm pierduți sub cetina rămasă
Pe neaua neatinsă... Să-ți strecor
Prin genele închise visul iernii
Ce ne-a unit odată, când pe zări
Călătoreau luceferii, eternii
Îndrăgostiți de alte depărtări.
Mă mint meschin că nu contează anii,
Aliniez secunde ce se duc
Către apus... Nocturne spovedanii
Se-aud în cer și ele mă seduc.
- M-aș îmbrăca în straie de-altădată,
La sanie aș înhăma doi murgi
Să spargă sub copite gheața mată
Și timpul să-l disece... Doi chirurgi
[...] Citește tot
poezie de Ioan Grigoraș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre gheață și timp, adresa este: