Poezii despre greutate și lumină, pagina 2
Suspinul clipei
Între mine și tine
o sălbatică ceață
În spațiul tău restrâns
lumina nu are loc
Poate trebuia să vii...
Înaintea zorilor
în lumea mea...
în sufletului meu.
Dar ochiul tău e orbit
de prea multă ceață
în dimineți spânzurate
Și mai știu că te-ai temut
de durată... de niciodată...
Îmi căutam calmul
în gânduri și în singuratate.
Încet cad clipele albe...
și eu le văd, le văd
peste o patimă învinsă
peste buzele rămase închise.
[...] Citește tot
poezie de Teodora Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradis în destrămare
Portarul înaripat mai ține întins
un cotor de spadă fără de flăcări.
Nu se luptă cu nimeni,
dar se simte învins.
Pretutindeni pe pajiști și pe ogor
serafimi cu părul nins
însetează după adevăr,
dar apele din fântâni
refuză gălețile lor.
Arând fără îndemn
cu pluguri de lemn,
arhangheli se plâng
de greutatea aripelor.
Trece printre sori vecini
porumbelul sfântului duh,
cu pliscul stinge cele din urmă lumini.
Noaptea îngerii goi
zgribulind se culcă în fân:
vai mie, vai ție,
păianjeni mulți au umplut apa vie,
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina din viața mea
Întâlnirea noastră a fost doar într-o simplă zi,
Mi-ai apărut în drum ca raza de lumină,
Mi-ai apărut când uitasem ce-nseamnă a iubi
Și cu toată lume eram doar o străină.
Eu mergeam încet pe drumul cel greșit,
Cu ochii împăienjeniți și plini de lacrimi grele...
Pe tine-n cale-atunci te-am întâlnit
Și m-ai îndreptat cu chipul înspre stele.
În viața mea acum nu-i nici o amintire,
Nici un pic de lacrimi în inimă n-am străns,
Căci am greșit, și-am suferit odată din iubire
Și pentru aceea rău am rămas și-am plâns.
Nu eram mai mult decât un om pierdut,
Eram prea disperată, chiar simțiam că mor,
Dar prezența ta arzândă m-a făcut
Să revin privind din nou în viitor.
[...] Citește tot
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
O noapte târzie
Trec pe la geamuri șoapte
Ce bat ca țânțarii de noapte
La lumina diafană
Păstrată in camera solitară.
și bat in sticla obosită
De greutatea anilor, cei mulți
Ca cineva să le deschidă,
Să intre în minte și-n sufletul lui,
Celui care deschide inima,
Să potolească focul încins
Ce ațâță sufletele călătoare
în vatra pusă-n adânc.
Se plimbă la geamuri agitate
Că intrarea e păzită deja
De zeii muritori și ființe animate
Sobre la vorbe și-aprinse la fapte.
și-ncearcă să rupă cenzura
[...] Citește tot
poezie de Cosmin-Gheorghiță Pârghie (1 octombrie 2010)
Adăugat de Cosmin-Gheorghiță Pârghie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duet 🌸
Un oftat
și două gene,
ce se împletesc
alene...
Bat ades, la poarta casei,
și-mi strigă cu glasul
gol:
"- Să nu treci prin viață
ca un fir de iarbă-n ceață!
-Nu călca prin spini
cu foc, prin vale,
pentru banale victorii triumfale...."
Și-mi mai spun:
Să nu trăiesc
fără grame de lumină;
și
S-admir în scurta viață
și spini,
[...] Citește tot
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca o reverență, frunza
Pregătiri de toamnă și la mine-n sânge,
și o greutate simt acum la mers,
cred că-mi face semne frunza ce se frânge,
printr-o reverență dinspre univers.
Doamne, vine toamna, parcă-i o dovadă
că-i destulă toamnă s-o aștepte-n noi,
dacă nu le vine ochilor să-și creadă
că senini din toate sunt numai ei doi.
Ca o reverență frunza-n prăbușire
umerii mi-i umple de un tragic scrum,
triste monumente uită să respire
când se-aude țipăt de cocor în drum.
Sunt schimbări grozave orșiunde, parcă,
prin tufișe slute - zdrențe moi de nimb,
cu prilejul vieții moartea mă încearcă,
toamna-i anotimpul ce devine timp.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din vol. "Apogeul firii"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflecții pe fața de noapte
mottoul zilei este viața să o iubesc
cu cerul cu pământul cu lumea asta mare
cumpăr totul sub soare, nu mă tocmesc
libertatea, nemurirea nu sunt de vânzare.
cumpăr și credința pe câțiva arginți
bucuria se vinde la kilogram la litru
popii poartă măști cu chipuri de sfinți
Dumnezeu nu-i aspru ca liber arbitru.
viața are prețul scump ca diamantul
de multe karate și cu zeci de fețe
misterul divin îl dezleagă levantul
ca scrierile sacre din letopisețe.
cu raiul se deschide deodată neantul
dar lumina sufletului crește cu justețe.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca
Ca un roșu în fragi
ca minunea în magi
ca un umblet în pas
ca un cântec în glas
ca nisipul în lut
ca urâtul în slut
ca frumosu-n frumos
ca urcatul din jos
ca o mare în val
ca galopul în cal
ca argintu-n arginți
ca lumina în sfinți
ca o rană-n cuțit
ca iubirea-n iubit
ca vederea în ochi
ca durerea-n deochi
ca un strugure-n vin
[...] Citește tot
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâi cu bine
În liniștea luminilor curate
Se zbate o copilă fără gând,
Iar pasul ei, cu frunza tremurând,
Spre moarte ar avea întâietate.
Mai trece o egretă, când și când,
Cu aripi sângerând de greutate,
Sub streșine de case-abandonate,
Obrazul i se pierde-n soare blând.
"Rămâi cu bine", spuse ea smerit.
Întunecimea stelelor puține,
Pe casa ei cea nouă de granit,
Adulmecă pământul părăsit;
Se-aude un ecou... "Rămâi cu bine"...
Copila parcă nici n-ar fi murit.
sonet de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aud chemare vie
Un orologiu straniu în miez de noapte sună,
Aud chemarea-i vie și-ndată mă trezesc,
Ridic privirea-n valuri spre minunata lună
Ca ea să se-oglindească, să știe c-o iubesc.
Printre noian de stele o rază se coboară
Și ocolește norul ce duce ploaia-n cârcă,
Îmi dă fuior de-argint să fac din el o scară,
Căci din înalt aud; -Hai, fă-ți curaj și urcă!
Îmi curăț întinarea și haina pământeană,
Suflarea-mi primenesc cu un poem divin,
Dar din genuni răzbate o pasărea vicleană
Ce vrea să îmi arate un cuib uscat, străin.
Mă sui cu greutate ferindu-mă de șoaptă
Și-n liniștea stelară, zăresc frumoasa lună,
Stă pe un braț de astru și surâzând așteaptă
Lumina să-mi așeze pe creștet în cunună.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre greutate și lumină, adresa este: