Poezii despre hărți și moarte, pagina 2
Tăcerea-i neprihănită poezie
Am prins glas, onorabili trubaduri,
dați de veste regilor, prințeselor, episcopilor, slujitorilor
și cui mai poftește semeția voastră
Vă voi recita tăcerea,
asemeni celui divin întins tenace pe veacuri,
căci tăcerea-i cea mai neprihănită poezie
iar voi sunteți îndrituiți
s-o ștudiruiți cu îndelete
precum piratul harta spre comoara oceanului,
înainte de a vă împărtăși înțelepciunea
celor care pictează pe cer un Cumulonimbus
în culori moarte ori acelora care se joacă cu verbul "a fi",
conștienți că numai și numai moartea
e menită să conjuge existența
poezie de Roberto Kuzmanovic din Cu tine capăt glas (5 aprilie 2017)
Adăugat de AnaM Oarga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem_fără_titlu
fără lună ceru-i o necunoscută
un xyz aruncat între timp și spațiu
un telefon fără ton
la care vorbim
în minutele libere
între viețile și morțile noastre
fără soare sunt un vers anonim
un geniu cu ecuson fără umbră
un du-te vino continuu între
două puncte licărind
pe o hartă veche din univers
unde toți își caută comoara
fără tine nu am zgomot
fără zgomot nu am somn
fără somn nu pot visa
și fără vis
fără vis acest poem nu există
poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem lavabil
Un vers coagulat mi-apasa
Pe crucea visurilor moarte
Si epitetele pe coasa,
Se zbat sa intre intr-o carte.
Ma simt ca un imponderabil
Ce nu mai poate sa aleaga
Cucernicul cuvant, lavabil,
Din opereta geofala.
Nu mi-a ramas acum pe harta
Decat o tara fara nume,
Cu vajnica pecete sparta
Si ani voalati fara pronume.
Sarac de sange si de verde,
Ca un burete sterp si orb,
Sunt jocul care vesnic pierde
Din fabula cu-eternul corb.
[...] Citește tot
poezie de Stefan Al. Sasa din Polaroid (2001)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sclipăt...
Urlet din grotă
Grota posacă,
Grota din suflet,
Iubirea săracă...
Cauta geniul,
Caută-n grotă,
Cu ce s-a ales
Iubirea din flotă...
Bezna lăuntră
Și aburindă,
Urlet însemne
Iubirea murindă?!...
Stâncă pe stâncă,
Firea senilă,
Goală iubirea
E fără de milă...
Nu se zărește
Din grotă nimic,
Să reinvie
Iubirea pe dric?!...
[...] Citește tot
poezie de Vasile Zamolxeanu (4 martie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești un nebun și-un zeu!
Ești un nebun și-un zeu!
pe panta minții tale nasc himere,
a dat la oameni focul Prometeu
de-aceea ești etern și sclav dorinței rele.
Cu tragedia lui Eschil din tine,
un Principe tu ești, păgân
în fiecare zi te bați cu pumnii-n piept
și spui la toți că te-ai născut român.
Ești un nebun și-un rege!
Povara lui Atlas ți-e astăzi laitmotiv
să fii titan fărădelege -
și răzvrătit să mori ca un tâlhar,
stăpân Parnasului și setei - fără har
străjer pe malul mării solitar
ca martor veșniciei, purtând nainte
mereu, aceleași doruri nesfârșite de cuvinte.
poezie de Dănuț Cepoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geografia țintirimului
Este-n zona subsolară, o pacinică, mică țară
Aproape de țărmul lumii plecătoare către soare,
Unde-apoi se hotărăște cu o mare-mpărăție,
Pân-acum necunoscută la hărți de geografie.
Oamenilor de aicea, numărul pururea crește,
Neci mai moare cine-o dată aici se cetățenește,
Ici se poate-n astă țară se-ntind locuri înverzite,
Printre văi și dealuri nalte cu producturi felurite,
Între care colonistul fără să va să lucreze,
Cu toată casa sa poate oricînd bine să s-așeze;
Iar aerul rece, umed în astă țară străină
Trage vânturi ce cu jale, acum gem, acum suspină
Roua ceriului aicea cade-n picuri mestecate
Cu amară lăcrămare din dureri nevindecate.
Multe roduri puse-aicea printre dealuri și vâlcele,
Minunați sunt acești pacinici dup-a lor locuitură.
Toți sînt muți, adese însă li s-aude ș-a lor gură.
Nu zidesc ca noi, politii, în o strâmtă viezunie,
Fiecare locuiește fără dare de chirie;
De vecini, de frați, de nume și de toate doru-i trece
[...] Citește tot
poezie de Vasile Bob-Fabian
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât decât...
Din anii scurși ca dintr-o țeavă spartă
Au mai rămas doar urmele pe ziduri,
Oglinda când zâmbește are riduri
Și noutăți găsești la Marea Moartă.
În conștiințe sunt atâtea viduri
Și tot mai mulți zevzeci se țin de toartă,
"Acasă" e un punct pierdut pe hartă
Iar ciocârlia cântă numai lieduri.
A devenit așa banal protestul,
O ceață s-a lăsat în piața goală,
Și-n timp ce s-a spoit din nou arestul,
Deși împart bugetul ca la școală,
Mai marilor, atenți la socoteală,
Întotdeauna le rămâne... restul!
poezie de Grigore Chitul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea-i neprihănită poezie
Am prins glas, onorabili trubaduri,
dați de veste regilor, prințeselor, episcopilor, slujitorilor
și cui mai poftește semeția voastră
Vă voi recita tăcerea,
asemeni celui divin întins tenace pe veacuri,
căci tăcerea-i cea mai neprihănită poezie
iar voi sunteți îndrituiți
s-o ștudiruiți cu îndelete
precum piratul harta spre comoara oceanului,
înainte de a vă împărtăși înțelepciunea
celor care pictează pe cer un Cumulonimbus
în culori moarte ori acelora care se joacă cu verbul "a fi",
conștienți că numai și numai moartea
e menită să conjuge existența
sau celor convinși că valorile incerte
și mirodeniile lumești asigură trecerea peste Aheron.
Antrenați-vă deopotrivă ochiul pentru a cântări echilibrul fără a-l înlăcrima de ceea ce nu-l privește
îmbrățișați iscoada, fredonați premise
și dansați cu etica
concepeți ideologii îndeplinirii rostului
[...] Citește tot
poezie de Roberto Kuzmanovic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Strigăt, strigăt
Lăsați-mă să strig, să răbufnesc și să mă audă toți
Cei ce i-am cunoscut, le-am atins păr, m-am sprijinit pe umăr,
Căci nu-i găsesc, nu știu de sunt plecați... a, nu, nu-s morți
Să rămân un nebun stingher, doar să mă vait, să număr.
Lăsați-mă să strig imagini rătăcite în morfină,
Ce mi-o fac singur, frământându-mi gând, un narcoman
Ținând în mână o ciornă cu iscălituri dintr-un seif de-o inimă vecină...
Oprit din drumul diligenței prin pustiu, cu visele într-un han.
Lăsați-mă să strig, să urlu din tot ce-am mai profund în mine,
Ca un cadet ce-a trecut test, cu crez că lumea-n țel e simplul caporal,
Să îndrept lângă foi, foi, foi, romanul vieții ce-am în serpentine...
Să fiu o hartă din atlas, eu, amintirea... își căutând natal.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Falduri
Somn mult, din plușuri. Vid în stal.
Vegherea sticlei, drept cortină.
Îndepărtat, ca-ntr-o odihnă
Din membre limpezi, o cristal!
Sub mături, fluturi și urâturi
Mort - chipul meu, pe crengi de gâturi,
Un glas din ceruri cere: - Dacă
Ai face-oglinzile să tacă?
Din somn, din stofă sar deștept,
Smulg fierul scurt, îl duc la piept.
La țărmul apelor de gală
Strig hidra mea, chilocefală:
- Întemnițate William,
Cast hidrofil, te așteptam
Să treci, maree, din oglindă
În luna frunții, să te-aprindă;
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre hărți și moarte, adresa este: