Poezii despre haiducie, pagina 2
Satul
Satul meu
nicicând nu va pleca
în altă parte să-și caute norocul
În jurul lui se învârte
și se tocește lumea.
Iată pe dealuri clăile de fân-
cușme uriașe de neînvinși haiduci.
Aici mi-e patria
și ale copilăriei
picioare desculțe
ce-au sângerat prin miriști...
poezie de Vasile Dâncu din Gravuri lapidare (1973-1985)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desprindere de toamnă
A mai venit o toamnă-n viața mea
Și-a mai căzut o frunză peste mine
Mă simt mormânt, și parcă n-aș mai vrea
Să mai albesc în iarna care vine
Iar au plecat și berzele și cucii
Și m-au lăsat mai singur ca lumina
Prin codru nu mai mișună haiducii
Și-n beznă mi-a rămas pe veci retina.
Mă simt așa de frunză și de ram
Încât mă rup de mine și rămân
O frunză doar din cel care eram
Și-un ram din cea ce m-a ținut la sân.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Eu am pornit din matca Tisei
Eu am pornit din matca Tisei
cu moșteniri neînfrânate,
gonind cirezi de vise oarbe
din splendida păgânătate!
Se prăvălea-mprejuru-mi lumea
într-o sălbatică strigare,
când eu tăcut și singuratic
căutam o armonie mare...
Robust Apollo de la țară,
haiduc în goana tinereții,
chemat de dragoste și cântec
loveam cărările vieții...
Azi nu mai am nici râs, nici glume,
nici dor de zâmbetul femeii...
M-au omorât evangheliștii,
apostolii și fariseii.
poezie clasică de Endre Ady, traducere de Octavian Goga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De când tu taci
s-au uscat maci
pomii pe jelit s-au pus
vântul așteaptă acuns, supus
cerul sub nori nu m-ai are de spus
triluri-n tâmpla soarelui la sud de păsări dus
cu dorul privesc să apară un glas în vânt de presupus
și vin zări negre lăsând coji de nuci
în bărcile cu ecouri-mi năuci
prin ostrov de haiduci
de când tu taci
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ai ști...
De-ai ști tu, fată, ce te-aș fugări
peste omătul iernii
și te-aș uita-ntre trandafiri,
să te găsesc la brâul verii
și ce-aș mai haiduci cu tine-n zori
ca să te tăvălesc prin ceață,
să-ți ud cu rouă din obraji bujori
și să te șterg cu izma creață
și cum te-aș strânge-n pod de palmă,
ca un pescar o știucă în năvod,
și ce te-aș săruta, ca pe-o icoană,
când tu m-ai ferici cu-n plod
* * *
și iar te-aș fugări peste omăt
și-aș haiduci cu tine-n zori,
ți-aș poteci prin inimă fiori
iar tu
mi-ai zămisli feciori
poezie de Ioan Gabriel Pușcă
Adăugat de Adnana Ilfoveanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă bucur că v-ați amintit
Sunteți un fulger dureros.
Ce nu-nțelegeți dumneavoastră
Este pădurea mea albastră
Cu râul verde pân' la os.
Era odată un haiduc,
Cu traista plină ochi de mere
Și în opinci de conifere
Mă alerga ca un năuc.
Și-avea în teacă trandafiri
Și bidiviu ca o nălucă
Și jur că aș fi fost haiducă
De la atâtea potriviri.
Vai, fiica mea, nu sunt haiduci
Pe albăstruile poteci;
E urma ta, pe unde treci
Și până unde te mai duci.
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bocetul haiducului
Calul meu fără zăbale,
Cu doi îngeri la picioare
Cum mă bate dinspre tine
Moartea mea cu lacrimi line.
C-am plecat pe-un deal năuc
Să mă fac pană de cuc
Și te-am lăsat priponit
De o cumpănă de mit
Soarele să te-năimească
Noaptea să te vălurească.
Doamne, murgul meu de moarte
Doar o cruce mă desparte
De coama ta tremurată
Peste vama niciodată.
Murgule, dacă te-aș pierde
M-aș face lucernă verde
Să mă pască-n sus de rai
[...] Citește tot
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Nimeni nu mai vrea să lucreze
Nimeni nu mai vrea să lucreze
Dacă nu-i plătit cât trei
Trec haiduci pe caii lei
Spre ținuturi calabreze
Spânzură țara de grinzi
Liderii se țin de chermeze
Babele se rujează în oglinzi
Ca niște surori siameze
Nici o grijă, spun conducătorii
Totu-i sub control așa încât
Chiar dacă apa ne-a ajuns până la gât
Așteptăm ivirea aurorii
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țară de haiduci
Noi încă mai avem păduri umbroase
Si munți cu peșteri, ape cu bulbuci,
Avem și furci si ascuțite coase
Dar vai, nu mai avem de mult haiduci.
Noi încă mai avem boieri în țară
Cu cap de taur si cu minți la fel,
Avem atâta lacrimă amară,
Numai haiduci nu mai avem defel.
Noi înc-avem pe cer apus de soare
Și guvernanți ce au în cap eclipsă,
Avem si legi călcate în picioare,
Doar de haiduci avem cumplită lipsă.
Avem si potere ce în cătușe
Ar vrea să țină un întreg popor
Avem vreo șase sute de căpușe...
Nici umbră de haiduc la vreun izvor!
[...] Citește tot
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vărsător irositor
Eu scriu- nu scriu trăiesc în poezie,
Este în fond un fel de haiducie,
Iau clipele bogate le dau celor sărace
Iar foamea disperată o las celor vorace,
Bijuterii ascund de hulpavii deplini,
Îngenunchez să aflu culoarea dintre spini
Și iar mă rog la veșnice lumine
Să mai ridice turnuri din ruine;
Pereții lumii mele sunt mult înalți și goi,
Ades au fost executați la baza lor eroi,
Când verticala lor, mult prea ades deșartă,
Ar fi putut expune doar opere de artă,
În vernisajul care, cu ușile închise
Azi șterge semnătura și-ncețoșează vise
Iar zgomotul acesta jalnic, atât de insidios,
Cel remanent ca murmur pe treapta cea de jos,
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre haiducie, adresa este: