Poezii despre haiducie și noapte, pagina 2
Infinitul din ore
Mai cad cu infinitu-n ore născut de-acel moment mereu
Și prăbușesc în foc trezirea secundelor fierte în greu...
Ai printre patime cernute doar frământări, ce înghețau,
Și-n jurul meu însingurate iluzii tulburi se-nălțau.
În primăvara firii tale îmi duci ispite-n umbra mea,
Suave-s clipele femeii când țipă-n simț suflarea ta.
E noaptea ondulata mască ce se trezește din impas
Și fulgeră topind sincope trezind trădarea ce-a rămas.
E chipul tău un legământ, beție adâncă-n somnul viu,
Când luna doarme parfumată pe străzi de mai cu chip pustiu.
Își pune cerul patrafirul, adânc urcând treaptă cu treaptă,
În întuneric cugetează, cuvinte-n gânduri ramuri poartă.
În depărtări hipnotizată privește-o geană călătoare,
Pe puf de nori cu ochii tăi și clipe rupte din petale.
Și ceasul bate-n stele vise, și-n latergie curge timpul,
Pulsează veghea ce măsoară în ritmul cordului descântul.
[...] Citește tot
poezie de Aurel Petre (5 iunie 2016)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aci sosi pe vremuri
La casa amintirii cu-obloane și pridvor,
Păianjeni zăbreliră și poartă și zăvor.
Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc
De când luptară-n codru și poteri și haiduc.
În drumul lor spre zare îmbătrâniră plopii.
Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.
Nerăbdător bunicul pândise de la scară
Berlina legănată prin lanuri de secară.
Pe-atunci nu erau trenuri ca azi, și din berlină
Sări subtire-o fată în largă crinolină.
Privind cu ea sub lună câmpia ca un lac,
Bunicul meu desigur i-a recitat "Le Lac".
Iar când deasupra casei ca umbre berze cad,
Îi spuse "Sburătorul" de-un tânăr Eliad.
[...] Citește tot
poezie clasică de Ion Pillat din Pe Argeș în sus (1923)
Adăugat de Eugen Sfichi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Andrii-Popa
Cine trece-n Valea-Seacă
Cu hamgerul fără teacă
Și cu peptul dezvălit?
Andrii-Popa cel vestit!
Șepte ani cu voinicie
Și-au bătut joc de domnie
Și tot pradă nencetat,
Andrii-Popa, hoț barbat!
E haiduc,
Si e vestit,
Andrii-Popa cel voinic!
Zi și noapte, de călare,
Trage bir din drumul mare,
Și din țară peste tot!
Fug neferii cât ce pot,
Căci el are-o pușcă plină
[...] Citește tot
cântec, versuri de Vasile Alecsandri din Ocna (18 septembrie 1843)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Provizoriu
În patul cu speranțe plouă din cer mirese
și stă cu lumânarea aprinsă un zevzec,
se-mpart gogoși cu urdă pe strada Zece Mese,
amantele de beznă se-ndrăgostesc sub bec.
În câte-o dimineață răsună veșnicia
ca un oracol hâtru și îmbuibat cu vin,
din catifeaua minții abdică laș pruncia,
și-atunci, nevasta tristă se-ncurcă c-un vecin.
Adu-ți deci lampa veche și niște mere coapte
cât timp îți porți ficatul ca pe-un pământ de flori,
vor anii triști s-o șteargă pe fluviu, într-o noapte,
în bărci cu lăutarii cântând ușor din viori.
Dezleagă depărtarea, aprinde foc de vreascuri,
tu, cavalerul tristei figuri de semizeu,
căci și-au pierdut arhangheli condurii printre teascuri
tot bătucind lumina din boabele de seu.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nihil Sine Deo
Vin pe furiș în primăvara vieții tale,
Să-i fac cadou, o rază de culoare și splendoare,
Nu îmi doresc putere, faimă, ori bogăție...
Lumea ar fi mai bună, doar Bunul Dumnezeu să le deție.
Dumnezeul iubirii veșnice este lumina conștiinței noastre,
Să Îl conștientizați trebuie să vă uitați în sufletele voastre.
Visele albastre și senine îs blânde ca de vară,
Culoare ca nestemata de opal, tot sufletul îl spală.
Aduc comori culese dintre astre,
Lumea ca să se bucure de nopțile albastre,
Pe toata lumea aș vrea s-o fac ferice,
Oamenii niciodată ca să nu se oftice.
Femeia-i dulce de-ți vine să-i dai Luna,
S-o cucerești e imperativ să îi arați și să-i explici natura și scriptura.
Frenetic zboară fluturi colorați și albi prin iarbă,
Nunta de vis, nimeni în veac să nu le-o șteargă.
[...] Citește tot
poezie de Cînepă Ștefan (1 martie 2021)
Adăugat de Cînepă Ștefan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul I
Păn Vlad Vodă pe țigani armează,
Asupra lor Urgia-întărâtă
Pe Sătana, ce rău le urează,
Întracea luându-ș' de drum pită,
De la Flămânda pleacă voioasa
Țigănimea drept cătră-Inimoasa.
Musă! ce lui Omir odinioară
Cântași Vatrahomiomahia,
Cântă și mie, fii bunișoară,
Toate câte făcu țigănia,
Când Vlad Vodă îi dete slobozie,
Arme ș-olaturi de moșie,
Cum țiganii vrură să-și aleagă,
Un vodă-în țară ș-o stăpânie,
Cum, uitându-și de viața dragă,
Arme prinsără cu vitejie,
Ba-în urmă-îndrăzniră ș-a să bate
Cu murgeștile păgâne gloate,
[...] Citește tot
cânt de Ion Budai-Deleanu din epopea Țiganiada (1800)
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Infern
I
Morminte se deschid în noapte
Și toamna-și plânge galbenul amar,
Iar negre-mi coaste-s șapte,
Ce mi le-ai smuls printr-un calvar.
Ți le-ai înfipt în spate, pe o parte,
Să-ți faci o aripă de zmeu,
Să zbori spre fericiri deșarte,
Mai presus să fii, ca Dumnezeu.
Și nu ești singur, cârdu-i colosal,
Doar draci înfierbântați ce au,
Fiece, câte-un păcat universal,
Pentru câte-o coastă ce îți dau.
Hilar îți pui lopata-n cârcă,
Groapă să îmi sapi pe seară,
[...] Citește tot
poezie de Alexandru-Spiridon Voicilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curcubeul armoniei... Luminile cugetului și melodia inimii...
Portocaliul, roșul, galbenul... recită... cu vocea verdelui, albastrului, indigo...
și mângâindu-mă cu violetul celor șapte note... eu simt că liniștea e fericită...
Ridică-mă mai sus, Iubire,
unde sublim ne plânge veșnicia,
unde izvorul susură cu perle
pe palma melodiei din privire,
unde-și visează lumea tăinicia
ascunsă-n grote să nu urle
și-mbrățișat duios de mulțumire
amarul își bocește haiducia.
Ridică-mă mai sus, Iubire,
să văd lumina muntelui Cyllene,
altarul Maiei pe umerii lui Zeus
în peștera divinizată de trăire...
cu armonia rădăcinilor perene
prin harul mâinilor întinse sus
imit pleiadele Buna Vestire
și ochii verbelor ne scriu catrene...
[...] Citește tot
poezie de Liza Popa Diupon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre haiducie și noapte, adresa este: